Lumea copilăriei prin prisma lecturii...

Ce este copilăria? Desigur că o să spunem copilăria  este vârsta fericirii umane, când totul este permis, totul pare un vis frumos cu multe bucurii, curcubeu.

Astăzi, mi-am propus să vă vorbesc despre Grigore Vieru, unul dintre cei mai iubiţi poeţi ai copiilor. Povestirile lui Grigore Vieru emană jovialitate, lumină, vitalitate palierele cărora se înscriu pe acordurile oricărui suflet de copil. Prin Grigore Vieru credem în miracole.

Iată că astăzi o să faceţi cunoştinţă cu povestea "Pâine cu rouă", o poveste cu tâlc pentru cei mici. Lectură plăcută!...

Pâine cu rouă

Doru mânca tare prost şi alegea mâncarea. Mama îi punea dinainte toate bunătăţile lumii.

- Pâinică cu unt vrei?

- Nuuu!

- Cu icre?

- Vreauu!

Doru muşcă o gură din pâinea cu icre şi o lasă. Gustă felia cu miere, o miroase pe cea cu magiun.

- Nu vreau! Nu-i bunăăă!

Tatăl s-a uitat lung la băiat şi a spus:

- Apoi cea mai bună e pâinea cu rouă. Numai că de unde s-o luăm noi acum?

- Vreau pâine cu rouă... Dă-mi pâine cu rouă, scânci Doru.

Doru într-adevăr nu mâncase pâine cu rouă şi nici nu auzise de ea.

- Cea mai bună e roua de vie, spuse tatăl. Mergi mâine cu mine la vie şi mâncăm...

Apoi adăugă:

- Cea mai gustoasă e roua dimineţii. Ea se mănâncă cu pâine. Aşa că trebuie să ne sculăm mai dimineaţă.

Doru nu avea răbdare să guste pâinea cu rouă. A doua zi s-au dus dis-de-dimineaţă cu tatăl la vie.

- Cea mai gustoasă e roua rumenită de soare - a spus tatăl. Până ce se rumeneşte ea, noi hai să lucrăm puţin.

Şi tatăl puse pâinea şi untul, şi brânza, şi ceapa sub butuc, apoi se apucară de lucru. Ridicau viţele de la pământ, încărcate cu struguri, le prindeau cu grijă de sârmă - ca să nu putrezească poama.

Când ajunse la capătul rândului, Doru se uită la soare şi spuse:

- Mie mi-e foame.

Tatăl zâmbi:

- Bravo! Iată şi roua s-a făcut bună: rumenă-rumeoară s-o pui pe felioară!

Pâinea, tăiată felioare de acasă, era gata presurată cu rouă. Tatăl o lăsase descoperită şi roua se scuturase din frunze peste ea. Doru luă marginea, pentru că marginea avea cele mai multe mărgeluşe de rouă pe ea, o duse cu grijă la buze - să nu se împrăştie roua.

Fruntea lui rumenită de soare, bombată parcă coaja de pâine, strălucea şi ea în stropi de sudoare. Câţiva picuri se cotiliseră de pe frunte în jos pe obraz, apoi pe coaja de pâine.
Doru muşcă din ea cu poftă. Pâinea avea nu ştiu de ce gust sărăţel, dar era bună. Doru mâncă toată felia şi mai ceru una.
Era tare gustoasă pâinea cu rouă!

Dacă ţi-am trezit curiozitatea, dacă ţi-a plăcut această povestioară, Te invităm la Centrul Academic Eminescu să frunzăreşti toată cărţulia. E foarte frumoasă, viu colorată, imagini atrăgătoare şi povestiri cu tâlc...

Publicat: D.Ț.

Grigore Vieru - Lacrima lui Eminescu...

Fantezie, dibăcie, creaţie

Fiind întotdeauna copil în adâncul sufletului, Grigore Vieru este fără îndoială unul dintre cei mai mari poeţi pentru copiii din literatura română. Creaţia poetului este pătrunsă de învăţăminte, de sens purtând un vădit sens educativ. Vieru altoieşte în conştiinţa copiilor valori general -umane: respectul faţă de părinţi, dragostea pentru patrie,limbă şi plaiul natal. Copiii de vârstă şcolară şi preşcolară învaţă cu plăcere versurile poetului fiind uşor de memorat datorită ludicului şi muzicalităţii din ele.

            Centrul Academic Eminescu, la data de 17 februarie a desfăşurat atelierul de creaţie: "Fantezie, dibăcie, creaţie", cu genericul Opera poetului Grigore Vieru în fantezia copiilor, coordonat de către d-na Olesea. Mai întâi de toate copiii au citit câte o poezie din volumul poetului: Soare, soare domn frumos, apoi fiecare după imaginaţia sa, a reprezentat subiectul prin desen. La activitate au participat zece copii, cu vârstele cuprinse între 5 şi 7 ani. Copiii sunt îndrăgostiţi de opera poetului, deoarece ea capătă proporţiile unei mari şcoli în care învaţă marele taine ale vieţii.

Publicat: Pleşca M.

Grigore Vieru - poetul simbol al neamului nostru

         Undeva printre aştri, în lumina palidă a unui răsărit, stau la sfat doi împătimiţi ai acestui neam, al acestui pământ: Mihai Eminescu şi Grigore Vieru. Grigore Vieru este considerat lacrima lui Mihai Eminescu, deopotrivă sensibili la freamătul inimii şi zbuciumul timpului.

        Zilele acestea în toată ţara, răsună versurile marelui poet Grigore Vieru, cel care şi-a iubit până la lacrimi mama, plaiul natal, limba şi neamul.  Ieri, 17 februarie, în semn de apreciere pentru versul eminescian şi vierean , copii de la Grădiniţa nr. 91, grupa a XI -a,  însoţiţi de doamna educatoare Ulteanu Aurelia şi directoarea instituţiei Rotaru Tatiana, au adus omagiu poetului printr-un spectacol muzical - poetic cu genericul: Grigore Vieru - copil al neamului nostru.  Poeziile şi muzica scrisă pe versurile marilor poeţi Grigore Vieru şi Mihai Eminescu au răsunat melodios în sala Centrului Academic Eminescu, din sufleţelele acestor micuţi: La steaua; Lacul; Codrule, codruţule; Somnoroase păsărele; Cu penelul ca sideful; Frumoasă-i casa  noastră; Mama; Omul lasă în câmp o boabă; Limba ta; etc. O adevărată surpriză, şi un elixir pentru auzul şi sufletele noastre au fost cântecele interpretate de copii pe versurile poeţilor: Răsai, O mamă, Puişorii.

            Nu au întârziat săi aducă omagii poetului,  nici micuţii de la Grădiniţa nr. 71, grupa a III-a şi a IX-a, însoţiţi de educatoarele: Horin Galina, Rusu Iulia, Cocoş Ala, Cliucinicov Angela şi Obadă Maria. Deoarece Grigore Vieru şi-a dedicat o parte din opera sa poeziei pentru copii, micuţii au venit pregătiţi  cu un frumos recital  poetic: Albinuţa; Cum se spală ariciorii; Ghiocelul; Pâinea; La şcoala iepuraşilor; Educatoarea; Mulţumim pentru pace; Puişorii; etc.

Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost şi rămâne sufletul Basarabiei, a cărui operă rămâne vie şi actuală pentru toate categoriile de cititori.  Creaţia lui  poetică va rămâne mereu veşnică alături de versul eminescian.

            A muncit din greu, osândit de povara talentului, a adunat cuvânt cu cuvânt, melodie la melodie, a semnalat cu un nerv poetic nemaipomenit orice mişcare istorică din viaţa poporului său./ Ion Druţă

Pleşca M.

Fantezie, dibăcie, creaţie!

Dorința de a mă juca

 

,,Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi” – aşa se definea poetul Grigore Vieru, maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de neam. A iubit poporul român până la lacrimi şi şi-a consacrat întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe rară.  (Literatura și Arta)

     Grigore Vieru este cunoscut ca cel mai iubit poet de către copii, dar și de către maturi. O parte din opera poetului este dedicată copilăriei, de care din păcate a fost lipsit poetul din cauza războiului. Vă propunem să lecturați o mică povestioară despre copilăria marelui poet:

Dorința de a mă juca 

“Am avut o copilărie grea. Intram în apele Prutului nu ca să mă scald, ci ca să culeg scoici – singura cărniță a mea în anii foametei de după război. În copacii pădurii urcam nu pentru a mă legăna în vârful lor, ci ca să rup crengi uscate pentru foc. Aveam și o săniuță, dar ea mai mult lucra decât zbura la săniuș: căra lemne.Tare chinuită era și mama: ziua, lucra din greu la câmp, iar noaptea, până în zori, ședea la mașina de cusut. Se bucura însă că are un ajutor. Eram singurul ei ajutor la treburi mai bărbătești. Ea mă iubea mult pentru hărnicia mea. Cread că aveam vreo 10 anișori când mi-a cusut primul costumaș de lână. Bucuria mea nu avea margini – eram în rând cu toți copiii satului.

Dragostea pe care o port poeziei pentru copii este răzbunarea mea pe timpurile care mi-au furat copilăria. Ea este, într-un fel, dorința de a mă juca.”

Sursa: Revista Alunelul, iulie 2004

Publicat: Pleșca M.

Grigore Vieru: Simbol de renaştere spirituală şi naţională

            Astăzi 14 februarie, cel mai mare Poet Naţional - Grigore Vieru, ar fi împlinit vârsta de 79 de ani, dacă viaţa nu i-ar fi fost curmată în subitul accident din 18 ianuarie 2009. 

Grigore Vieru s-a născut în ziua dragostei, a emanat pe parcursul vieţii dragoste faţă de mamă, ţară, limbă şi faţă de oameni. Chiar şi după ce a trecut în nefiinţă poetul emană în continuare acest sentiment frumos ''Dragostea'' prin opera sa.

            Începând de cu orele 10.00, cu omagii pentru Marele Poet au venit copii de la Grădiniţa Nr. 40, împreună cu doamnele educatoare Prohorov Vera, Donica Antonina şi profesoarea de muzică Ohladciuc Svetlana. Doamna Maria Chirilă le-a vorbit copiilor despre copilăria poetului: ,, Grigore Vieru s-a născut în satul Pererîta, fostul județ Hotin, în familia de plugari români a lui Pavel și Eudochia Vieru. Copilăria poetului a fost grea, a coincis cu anii războiului şi foametei din 1946-1947, a rămas de mic fără tată...''. În sala Centrului Academic Eminescu au răsunat melodios versurile poetului, care au fost recitate cu ardoare din sufleţelul acestor minunaţi copii: Racheta, Prietenia, Racul, De ce?... O surpriză inedită ne-au adus-o aceşti micuţi interpretând cântece pe versurile lui Grigore Vieru, la pian dna Ohladciuc Svetlana.

            Omagii au venit să-i  aducă Poetului şi elevii de la Liceul Internat Republican cu Profil Sportiv, clasele a II-a, a III-a, a IV -a, împreună cu doamnele profesoare Ciolac Aliona, Velicu Valentina şi Juncu Rodica, Liceul Teoretic Mihai Eminescu clasa a II-a ^''C'', profesoară Garaz Eleonora şi elevii clasei a V-a^''B'' de la Gimnaziul Nr.31. Elevilor le-au fost prezentate interviuri şi filmuleţe despre Grigore Vieru, audiind deasemenea şi cîntece pe versurile poetului: Mi-e dor de tine mamă, Pentru ea, Ţărişoara mea etc. Doamna Chirilă le-a prezentat elevilor, volumele de cărţi cu opera poetului: Taina care mă apără, Grigore Vieru - Poetul, Soare,soare, domn frumos, Acum şi în veac.

               Şi micii învăţăcei au venit pregătiţi cu un recital extraordinar literar -muzical, astfel au răsunat: Cămăşile, Duminica, Mi-e dor de tine mamă, Răsai, De-ai curge tu Prutule etc.

            La final, doamna Maria Chirilă a îndrumat copiii să citească, să înveţe pe de rost poeziile lui Grigore Vieru care sunt capodopere de valoarea universului. Ioan Alexandrescu spunea: '' Grigore Vieru e un poet care şi-a asumat greul unui grai trecându-l prin inima sa şi, încărcat de răbdare, înţelepciune şi nouă frumuseţe, îl întoarce semenilor săi care-şi deschid de bunăvoie inima să-l primească, pentru a-şi duce mai demn pe mai departe viaţa în spiritul dreptăţii, al iubirii ce covârşeşte şi poate birui totul, al credincioşiei faţă de cele nepieritoare şi al nădăjduirii ce nu poate da greş, un asemenea poet rămâne-va '' suflet în sufletul neamului său''.  Întâlnirea a fost încheiată cu versurile Marelui Poet:

                                                    

                                                     Lângă doină şi izvor

Nu-i uşor să-ţi fie dor,

Nu-i uşor să fii curat

Pe pământ înstrăinat.

Vă las dorul cel durut

Şi nădejdea de la Prut.

V-am crescut, v-am ridicat,

Ma pot duce,

Ma pot duce împăcat.

        

  D-na Elena Dabija a ţinut să mulţumească copiilor pentru participare activă şi inspirată la evenimentul de astăzi, acordându-le diplome de participare la concursul de poezie ''Grigore Vieru - Poetul copilăriei şi al iubirii'', următorilor elevi: Răcilă Evelina, Istrati Maxim, Grăjdian Liviu, Iuftimovschi Valeria, Trofim Emilia, Cruşnevschi Maria.

           Ziua de astăzi a lăsat în urmă frumoase omagii dedicate în vers liric lui Grigore Vieru -leagănul spiritalităţii române. Grigore Vieru va rămâne mereu zălog al dăinuirii noastre în 

                                                      timp şi spaţiu.

                                                                                                                                Fărîmă Marcela

"Cele mai frumoase flori"

Grigore Vieru va dăinui mereu, creaţia sa este unică în felul său. Şi apoi cine din copii nu iubeşte poezia poetului, nu iubeşte cântecele lui, nu îngână câte un vers?...

Dar pe lângă poezii, Grigore Vieru are scrise şi povestiri, povestiri cu tâlc, care ne duc în lumea copilăriei şi a frumosului.

Ştim cu toţii Grigore Vieru este îndrăgit de milioane de copii şi adolescenţi din toată lumea. Cu acest prilej, astăzi, la Centrul Academic Internaţional Emienscu, a fost deschisă o discuţie-dezbatere pe marginea cărţuliei „Pâine cu rouă”. Protagonişti au fost elevii clasei a II-A de la Liceul Teoretic „Liviu Rebreanu”, ghidaţi de către profesoara Laur Nina.

Din start nu ştiau care să înceapă, dornici de a se evidenţia şi de a arăta că cunosc povestirile lui Grigore Vieru, care sunt cele mai frumoase, cele mai bune şi cele mai îndrăgite de ei, copiii. Moderatoarea acestei discuţii-dezbatere a fost Maria Chirilă, bibliotecar principal la CAIE, care i-a ajutat pe copii să-şi poată exprima gândurile până la capăt. Din toate povestirile cel mai mult le-a atras atenţia povestirea „Cele mai frumoase flori”, argumentând: pentru că sunt culese de el, pentru că s-a trudit pentru ele, pentru că sunt din câmp şi pentru că erau chiar cele mai frumoase. După care nu au ezitat mult şi au spus că foarte mult le-a plăcut şi „Toporul cu coadă de păun”, întrebaţi de Maria Chirilă de ce? au spus că aici împreună cu profesoara au învăţat multe lucruri şi anume: să nu fie lăudăroşi, leneşi ca şi proverbul „Lauda de sine nu miroase a bine”. Povestirea „Pâine cu rouă” la fel a fost pusă în discuţie, unde au fost spuse următoarele: după muncă pâinea e mai bună, mai gustoasă, este sfântă. S-a vorbit mult pe marginea acestei cărţulii, şi la final ne-am ales cu concluzia spusă de copii: citind devii deştept, creşti, ai doi ochi şi în minte...

Aceste povestiri emană jovialitate, lumină, vitalitate palierele cărora se înscriu pe acordurile oricărui suflet de copil. Deci, prin Grigore Vieru credem în miracole.

D.V.

Copilăria şi imaginea ei în literatură

Ce este copilăria? Desigur că o să spunem copilăria  este vârsta fericirii umane, când totul este permis, totul pare un vis frumos cu multe bucurii, curcubeu.

Astăzi, mi-am propus să vă vorbesc despre Grigore Vieru, unul dintre cei mai iubiţi poeţi ai copiilor. Povestirile lui Grigore Vieru emană jovialitate, lumină, vitalitate palierele cărora se înscriu pe acordurile oricărui suflet de copil. Prin Grigore Vieru credem în miracole.

Iată că astăzi o să faceţi cunoştinţă cu povestea "Pâine cu rouă", o poveste cu tâlc pentru cei mici. Lectură plăcută!...

Pâine cu rouă

Doru mânca tare prost şi alegea mâncarea. Mama îi punea dinainte toate bunătăţile lumii.

- Pâinică cu unt vrei?

- Nuuu!

- Cu icre?

- Vreauu!

Doru muşcă o gură din pâinea cu icre şi o lasă. Gustă felia cu miere, o miroase pe cea cu magiun.

- Nu vreau! Nu-i bunăăă!

Tatăl s-a uitat lung la băiat şi a spus:

- Apoi cea mai bună e pâinea cu rouă. Numai că de unde s-o luăm noi acum?

- Vreau pâine cu rouă... Dă-mi pâine cu rouă, scânci Doru.

Doru într-adevăr nu mâncase pâine cu rouă şi nici nu auzise de ea.

- Cea mai bună e roua de vie, spuse tatăl. Mergi mâine cu mine la vie şi mâncăm...

Apoi adăugă:

- Cea mai gustoasă e roua dimineţii. Ea se mănâncă cu pâine. Aşa că trebuie să ne sculăm mai dimineaţă.

Doru nu avea răbdare să guste pâinea cu rouă. A doua zi s-au dus dis-de-dimineaţă cu tatăl la vie.

- Cea mai gustoasă e roua rumenită de soare - a spus tatăl. Până ce se rumeneşte ea, noi hai să lucrăm puţin.

Şi tatăl puse pâinea şi untul, şi brânza, şi ceapa sub butuc, apoi se apucară de lucru. Ridicau viţele de la pământ, încărcate cu struguri, le prindeau cu grijă de sârmă - ca să nu putrezească poama.

Când ajunse la capătul rândului, Doru se uită la soare şi spuse:

- Mie mi-e foame.

Tatăl zâmbi:

- Bravo! Iată şi roua s-a făcut bună: rumenă-rumeoară s-o pui pe felioară!

Pâinea, tăiată felioare de acasă, era gata presurată cu rouă. Tatăl o lăsase descoperită şi roua se scuturase din frunze peste ea. Doru luă marginea, pentru că marginea avea cele mai multe mărgeluşe de rouă pe ea, o duse cu grijă la buze - să nu se împrăştie roua.

Fruntea lui rumenită de soare, bombată parcă coaja de pâine, strălucea şi ea în stropi de sudoare. Câţiva picuri se cotiliseră de pe frunte în jos pe obraz, apoi pe coaja de pâine.
Doru muşcă din ea cu poftă. Pâinea avea nu ştiu de ce gust sărăţel, dar era bună. Doru mâncă toată felia şi mai ceru una.
Era tare gustoasă pâinea cu rouă!

Dacă ţi-am trezit curiozitatea, dacă ţi-a plăcut această povestioară, Te invităm la Centrul Academic Eminescu să frunzăreşti toată cărţulia. E foarte frumoasă, viu colorată, imagini atrăgătoare şi povestiri cu tâlc...

Diana Vasilos