Cărţile copilăriei noastre...

Ne plac poveştile, prin ele creştem, ne dezvoltăm, ne relaxăm, visăm şi ne creem dorinţe.

Iată că Centrul Academic Eminescu şi-a mărit colecţia de carte pentru copii cu 4 volume de poveşti, întâmplări hazlii scrise de Spiridon Vangheli, tatăl poveştilor copilăriei noastre nu numai a lui Guguţă :).

Iată şi titlurile cărţilor:

 Pantalonia - ţara năstruşnicilor, este o carte foarte captivantă, interesantă. Atrage atenţia chiar începând cu titlul cărţii, e plină de fantezii şi multe învăţăminte. Titlurile sunt intriga care îl face pe micul cititor să citească cartea, aşa că nu ezitaţi vizitaţi-ne şi citiţi-o, nu o să regretaţi.

Un alt volum la fel de interesant este Ştrengaria, care ne face să înţelegem ce înseamnă prietenia, cum e să te comporţi cu cei din jur şi multe, multe altele. În acest volum acad. Mihai Cimpoi a adăugat: "Titirică, şi alţi eroi din această carte, ne demonstrează cu prisosinţă că Spiridon Vangheli concepe copilul ca pe o realitate complexă unde bunătatea şi pornirea diabolică spre aventură se împacă de minune. Prin aceasta se şi explică priza pe care o are Vangheli la cititorii de pe glob."

Tatăl lui Guguţă când era mic, la fel este o carte foarte interesantă, e plină cu umor şi face ca zilele de vară să fie mai frumoase, mai colorate şi mult mai vii.

Băieţelul din Coliba Albastră, o carte extraordinar de bună. Prin ea cititorul are posibilitatea să înveţe multe lucruri utile, ce va putea să le aplice în viaţa de zi cu zi. Iarăşi întâlnim umor, voie bună, multă fantezie şi un plus de energie.

Cărţile mai sus numite sunt editate la Chişinău, la Editura pentru copii "Guguţă".

Vă aşteptăm la Centrul Academic Eminescu pentru a savura din plin din minunatele cărţi ale lui Spiridon Vangheli, cărţile din lumea copilăriei şi a frumosului... Pe lângă pulsul de energie pe care îl dau povestioarele, ele mai sunt şi frumos ilustrate, imaginile viu colorate redau sens întregii opere...

D.V.

"Cele mai frumoase flori"

Grigore Vieru va dăinui mereu, creaţia sa este unică în felul său. Şi apoi cine din copii nu iubeşte poezia poetului, nu iubeşte cântecele lui, nu îngână câte un vers?...

Dar pe lângă poezii, Grigore Vieru are scrise şi povestiri, povestiri cu tâlc, care ne duc în lumea copilăriei şi a frumosului.

Ştim cu toţii Grigore Vieru este îndrăgit de milioane de copii şi adolescenţi din toată lumea. Cu acest prilej, astăzi, la Centrul Academic Internaţional Emienscu, a fost deschisă o discuţie-dezbatere pe marginea cărţuliei „Pâine cu rouă”. Protagonişti au fost elevii clasei a II-A de la Liceul Teoretic „Liviu Rebreanu”, ghidaţi de către profesoara Laur Nina.

Din start nu ştiau care să înceapă, dornici de a se evidenţia şi de a arăta că cunosc povestirile lui Grigore Vieru, care sunt cele mai frumoase, cele mai bune şi cele mai îndrăgite de ei, copiii. Moderatoarea acestei discuţii-dezbatere a fost Maria Chirilă, bibliotecar principal la CAIE, care i-a ajutat pe copii să-şi poată exprima gândurile până la capăt. Din toate povestirile cel mai mult le-a atras atenţia povestirea „Cele mai frumoase flori”, argumentând: pentru că sunt culese de el, pentru că s-a trudit pentru ele, pentru că sunt din câmp şi pentru că erau chiar cele mai frumoase. După care nu au ezitat mult şi au spus că foarte mult le-a plăcut şi „Toporul cu coadă de păun”, întrebaţi de Maria Chirilă de ce? au spus că aici împreună cu profesoara au învăţat multe lucruri şi anume: să nu fie lăudăroşi, leneşi ca şi proverbul „Lauda de sine nu miroase a bine”. Povestirea „Pâine cu rouă” la fel a fost pusă în discuţie, unde au fost spuse următoarele: după muncă pâinea e mai bună, mai gustoasă, este sfântă. S-a vorbit mult pe marginea acestei cărţulii, şi la final ne-am ales cu concluzia spusă de copii: citind devii deştept, creşti, ai doi ochi şi în minte...

Aceste povestiri emană jovialitate, lumină, vitalitate palierele cărora se înscriu pe acordurile oricărui suflet de copil. Deci, prin Grigore Vieru credem în miracole.

D.V.

Pe înţelesul copiilor...

De data aceasta Centrul Academic Internaţional Eminescu vine în întâmpinarea copiilor cu o serie de cărţi care la sigur o să fie pe placul cititorilor.

Editura Cartier ne propune spre lecturare şase cărţulii extraordinare. Iată care sunt:

 Evul Mediu pe înţelesul copiilor de Jacques Le Goff "Aş spune că dacă Evul Mediu nu este perioada aurită pe care şi-au închipuit-o unii romantici, el nu este, în ciuda punctelor sale slabe şi a aspectelor care ne repugnă, nici epoca obscurantistă a cărei imagine au încercat să o răspândească umaniştii şi iluminiştii. Trebuie să-l privim pe ansamblu. Există cu siguranţă un Ev Mediu "întunecat" (...). În acelaşi timp, există şi imaginea unui Ev Mediu "frumos", iar ea este prezentă în fascinaţia copiilor, în special în faţa cavalerilor, a fortăreţelor, a catedralelor, a artei romane şi a artei gotice, a culorii şi a sărbătorilor..."

Rasismul pe înţelesul fiicei mele  urmat de "Năvala urii" de  Tahar Ben Jelloun "Un copil este curios. El pune multe întrebări şi aşteaptă răspunsuri precise şi convingătoare. Nu-i de glumă cu întrebările unui copil. Când a venit cu mine la o manifestaţie împotriva proiectului de lege privind imigraţia, fiica mea mi-a pus întrebări despre rasism. Am vorbit mult. Mai bine decât oricine altcineva, copiii pot să înţeleagă că nu ne naştem, ci devenim rasişti. Această carte, care încearcă să răspundă la întrebările fiicei mele, se adresează copiilor care încă nu au prejudecăţi şi care vor să înţeleagă. Iar adulţilor care o vor citi eu sper că le va fi de folos ca să le răspundă copiilor lor la întrebări mult mai încuietoare decât s-ar aştepta ei."

Dumnezeu pe înţelesul nepoţilor mei de Jacques Duquesne "Creaţia lumii este altceva, cu totul altceva. Ea este pe cale de a se face. Ea nu este terminată. Dumnezeu încă mai lucrează în lume, în univers, pentru a continua creaţia. Noi vorbeam adineauri despre trecerea de la dezordine la organizare. Procesul continuă. Şi aceasta datorită colaborării lui Dumnezeu cu oamenii. În religiile evreiască şi creştină, asta se cheamă Legământ: Dumnezeu şi oamenii fac alianţă pentru a îmbunătăţi lumea."

Religiile pe înţelesul fiicei mele de Roger-Pol Droit "Când fiica mea a împlinit treisprezece ani, mi-am dat seama că ea nu a avut parte deloc de educaţie religioasă. Am fost surprins de punctele de reper care îi lipseau: Biblia, Dumnezeu, Coranul, semnificaţia sacrului... Nimeni nu îi vorbise cu claritate despre unitatea şi diversitatea religiilor. Totuşi este indispensabil să ai, în legătură cu aceste probleme, puncte de reper. În toate ţările se învecinează, acum, oameni de credinţe diferite, care trebuie să înveţe să se cunoască. Religiile sunt un element esenţial al experienţei umane. Dacă nu le vorbim copiilor noştri despre aceasta, comori ale omenirii riscă să le scape."

Dragostea pe înţelesul copiilor noştri de Nicole Bacharan, Dominique Simonnet "Nevoie de dragoste, plăcerea de a iubi, suferinţă din dragoste... Dragostea şi iar dragostea, mereu şi mereu... În fapt, singurul lucru care ne interesează, nu-i aşa? Cum să te "regăseşti" în iubire, la vârsta la care începe totul? Cum ştii dacă iubeşti ori dacă eşti iubit?  Putem face distincţia între dorinţă, prietenie, afecţiune, pasiune poate? Să mai credem încă în marea dragoste? Să facem dragoste fără să iubim? Să iubim fără a simţi dorinţă? De-a lungul unor conversaţii animate, un bărbat şi o femeie se expun tirului de întrebări provocatoare ale unor adolescenţi. Fără ocolişuri, fără disimulări, Nicole Bacharan şi Dominique Simonnet ne îndrumă pe "calea" acestei adevărate  comori: libertatea de a iubi."

Filosofia pe înţelesul fiicei mele de Roger-Pol Droit "A face filosofie nu înseamnă pur şi simplu a gândi, a avea idei. Înseamnă a începe să observi propriile tale idei ca şi cum le-ai privi dintr-o parte, ca şi cum ai vrea să-ţi faci curăţenie în cap"

Sperăm că v-am trezit curiozitatea şi că ne veţi vizita pentru a face cunoştinţă cu aceste minunate cărţulii...

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

Diana Țurcanu

În căutarea aventurilor...

Haideţi să citim poveşti, să creştem împreună cu ele. Pentru a înţelege sensul copilăriei vă invit să citiţi cartea "Pippi Şoseţica" de Astrid Lindgren, care am primit-o recent la Centrul Academic Internaţional Eminescu.

Poveştile despre Pippi Şoseţica sunt, poate, cele mai cunoscute şi cele mai iubite poveşti scrise de Astrid Lindgren, care şi-a început cariera de scriitoare în 1944. În acelaşi an a câştigat un concurs de cărţi pentru copii. A publicat peste patruzeci de romane pentru toate vârstele şi a câştigat numeroase premii, inclusiv prestigioasele premii Hans Christian Andersen şi Premiul Internaţional pentru Carte. Aceasta este prima dintre cărţile, deja celebre în întreaga lume, al căror personaj principal este Pippi Şoseţica, o fetiţă pe care copii au toate motivele să o invidieze. De ce? Pentru că Pippi nu a fost niciodată la şcoală, pentru că locuieşte singură-singurică, are un cal şi o maimuţică şi pentru că nu face decât ceea ce-i place. Alături de bunii ei prieteni, Tommy şi Annika, ea va trece prin aventuri încântătoare. 

Vă plac aventurile? Dacă da, atunci această carte e cea mai potrivită...
D.V.

Vasile-finul-lui-Dumnezeu de Mihai Eminescu

Poveştile sunt prietenii noştri. Ele ne dezvoltă imaginaţia, vocabularul şi spiritul de observaţie. Pentru a ne simţi copii vă propun povestea:

Vasile-finul-lui-Dumnezeu 

  Poveste, poveste, cuvânt de poveste, în astă sară la noi soseşte pe un pai de secară, să te ţin de vorbă 'n astă sară.

        Era un om - aşa era el de cu putere că, să iertaţi de cuvântul cel prost, câţi copii se năştea el îi boteza, câţi flăcăi se 'nsura el îi cununa. Ş-avea o fată ş-un băiet. Fata aşa era de frumoasă de la soare te puteai uita, dar la dânsa ba. Toţi împăraţii din lume au cerut-o, dar nici vrea să se ducă, nici tată-său nu vrea s-o dea. Pe acea vreme îmbla Sf. Petrea şi D-zeu pe pământ. Fiindcă făcuse minuni, în urmă umbla şi necuratul - cruce de aur în casă. Ajungând la omul cela zice:

        - Omule, De ce nu vrei să măriţi fata? o 'ntrebat Sf. Petrea.

        - Nu vrea fata să meargă şi nu găsesc om potrivit după dânsa.

        - Zi, omule, că eu ţi-oi găsi unu.

        Necuratul au auzit asta. Ş-aşa au făcut un vânt ş-au purces fata grea. Acu auzind satul, au început a pierde cinstea ce-o avea omul acela, şi 'ntâi în sat.

        O 'nceput să se mire omul, din ce pricină au pierdut el cinstea. Băiatul lui i-o spus: iaca, tată, din ce pricină. Şi omul s-o sfătuit cu mama fetei, s-o prăpădească din pricina asta. Au tocmit un om, ş-au pus pe fată 'n căruţă ş-au zis s-o ducă 'ntr-o pustietate, şi să-i scoată ochii amândoi să-i aducă tătâne-său. Omul a luat-o. După fată se ţinea ş-un căţeluş. Ea s-a rugat la om să-i scoată ochii căţelului s-o lase pe dânsa teafără. Ea şi-a făcut o gropiţă şi bea apă şi se hrănea, furnici şi gândaci mânca, aşa să trăiesc eu!

        Aşa au dat D-zeu şi sf. Petrea - că ea era săraca nevinovată - ş-au făcut un băiet. D-zeu ştiind ce se petrece au pornit s-o vadă în pustietatea ei şi ea l-a rugat să-i boteze copilul, şi i-au pus numele Vasilie - finul lui Dumnezeu.

        Aşa cât creştea altu 'ntr-un an, el creştea într-o zi. Şi D-zeu a răsădit un copac şi i-a spus mamei, când a pute cuprinde copacul să-l scoată din pământ cu rădăcini, cu crengi cu tot, atunci să-i dea drumul să se ducă să se răsplătească de dracul. Şi copacul cela în trei ani aşa s-a făcut de gros cât nu-l puteai cuprinde c-o frânghie cât de aici la Dorohoi.

        Băietul când s-o făcut mare o 'ntrebat:

        - Mamă, unde-i tata?

        Ea i-a spus lui, că nu ştie cine-i. Zice:

        - Eu mă duc, mamă, să-l cat.

        - Te-i duce, dragul mamei, da dacă-i pute scoate copacul de aici din pământ. Cum a pus mâna, l-o scos cum aş scoate eu o rădăcină de morcov. I-a făcut mă-sa v-o câteva mălaie şi i-a dat o traistă şi s-o pornit. Iaca c-o ajuns într-un sat, da el nu văzuse oameni pân' atunci. Şi i-a venit lui un somn şi s-o culcat jos lâng-o fântână. Ş-aşa i s-o arătat în vis Maica Precista şi i-o zis:

        - Băiete, degeaba îmbli să găseşti pe tată-tău, îmblă mai bine şi-ţi cată norocul. El se trezeşte şi se uită spre fântână şi vede o fată aşa ca de vr-o 11 ani şi plângea.

        - Fată, de ce plângi tu?

        - Cum n-oi plânge dacă m-o pus tata acia să mă mănânce balaurul!

        - Cum de-i balaurul cela?

        - Toate fetele din sat le mănâncă şi numai eu am mai rămas. (Ea era a boierului care ţinea satul cela. A spus că dacă n-a mânca-o şi pe dânsa le opreşte ploile şi stârpeşte apele, să moară oamenii de foame).

        - Da, zice, mult ai să stai, fată, aici pân-ce a veni balaurul să te mănânce?

        - Până mâne dimineaţă.

        - Nu ştii este v-o şatră aici în sat?

        Fata l-o îndreptat şi s-o dus acolo ş-a pus să-i facă un paloş, ş-aşa au venit el acolo după ce i-au făcut paloşul. Şi s-au culcat şi a zis fata să se culce lângă dânsul. Ş-aşa au adormit el de greu încât n-au auzit când au venit balaurul. Fata s-a trezit şi straşnic a 'nceput a răcni şi el nu se trezia: îi furase somnul balaurul. Fata l-au apucat de cap ş-a rămas c-un smoc de păr în mână, ş-aşa de tare l-au durut pe dânsul, c-au sărit drept în picioare ş' o 'nceput să se lupte cu balaurul. Aşa s-au luptat ei trei zile şi trei nopţi încât au făcut pâraie de sânge în loc de apă şi l-o dovedit. Ş-o făcut tot numai căpiţi de carne cum se fac toamna căpiţele de fân şi i-o tăiat limba şi ochii i-au scos şi i-o pus la dânsul în chimer ş-au lăsat pe fată şi s-a dus. S-a dus să vadă pe mă-sa că tare-i era dragă. Pe drum s-a întâlnit cu mama balaurilor.

        - Bună cale, voinice, zice baba.

        - Mulţămesc, mătuşă.

        - Tare te-aş întreba, voinicule, de ceva. Nu mi-ai văzut băietul? Aşa era, cu douăsprezece capete. Straşnic de puternic.

        - Da, zice, D-ta câţi feciori ai?

        - Numai doi.

        - Ba eu ştiu de feciorul d-tale, l-au omorât un voinic de la curtea boierului istui din sat.

        Ea i-au mulţămit şi s-au pornit. Mai mergând, se-ntâlneşte c-un zmeu.

        - Bună cale, voinicule, de mult te cat şi nu te găsesc. Ştiu c-ai omorât pe frate-meu; de acum hai la luptă!

        Şi s-a luat la luptă. D' acesta era cu douăzeci şi patru de capete - straşnic era - şi s-a luptat şase zile şi şase nopţi şi nu-l putea dovedi.

        - Mă rog lasă-mă, zis-o zmeul, şi toate avuţiile mele ţi le dau D-tale.

        - Haide 'ntâi şi mi le-i arăta şi mi le-i da în mână ş-apoi ţi-oi da drumul.

        Aşa zmeul l-a luat şi l-a dus la casele lui.

        Aşa de multă avere avea el şi pietre scumpe ave cât lumina casa, cât de 'ntunerec să fi fost.

        Vasilie-finul-lui-Dumnezeu s-au temut să-i dea drumul. Au făcut un mare poloboc de fier ş-au lăsat numai o bortiţă ca să se răsufle ş-o încuiat uşa ş-o luat cheia la dânsul şi celelalte case le-au lăsat deschise. Ş-au pornit cu gură la mă-sa:

        - Mamă, hai de-acum la mine şi-i trăi.

        Da nu i-o spus cum au câştigat el averea ceea. Ş-au dus-o acolo la casele zmeului ş-o rugat-o:

        - Mamă, în toate casele să îmbli, numai în odaia asta ce-i închisă să nu îmbli.

        Ea v-o două săptămâni s-au putut răbda. Pe urmă aşa a gândit ea în mintea ei:

        De ce să nu mă lase băietul meu să într-un casa asta? Şi noaptea când dormea i-au furat cheia. S-a dus la vânat, că era o frumoasă pădure acolo, în toate zilele el se ducea. Ea a descuiat uşa ş-a intrat în casă şi zmeul văzând c-a intrat în casă i-a zis:

        - Femeie, dă-mi o cofă de apă că ţi-oi da averea cea mai mare.

        Trei cofe. Se umflă, plesneşte vasul. Se 'nvoieşte femeia să trăiască cu zmeul şi să nu-i omoare feciorul.

        Se face bolnavă. Miere de urs.

        Pădure şi casă frumoasă.

        Când făcuse D-zeu lumea. Doi frăţâni: Sf. Soare şi Sf. Lună. Nu mai era lume pe pământ, numai ei doi era. El au vrut să se 'nsoare şi să ia pe Soră - sa şi s-o dus la D-zeu să ceară voie s-o ia. D-zeu n-o vrut. Şi el a venit ş-a zis:

        - Hai, soro, să ne cununăm că eu nu mai ascult pe D-zeu.

        Sf. Lună au zis:

        - Mă duc eu să-mi cer voie. Şi s-a dus la D-zeu şi i-au zis:

        - Doamne! De ce nu vrei să mă ia frate-meu?

        - Nu vreau că tu ai să ţii noaptea şi frate - tău are să ţie ziua. Ş-aşa au lăsat-o D-zeu şi s-o dus şi i-au deschis toate porţile iadului şi ale raiului şi au spus:

        - Dacă-i lua pe frate - tău ai să şezi în iad, dar dacă nu-i lua ai să şezi în rai.

        Vine ea şi-i spune Sf-tului Soare. Sf. Soare au zis: mai bine să şadă 'n iad s-o ia, decât în rai să n-o ia. S-au pornit să se cunune. Când au început popa a citi, icoanele au început a lăcrima ş-a se face întunerec afară ş-au venit un nour gros ş-o luat pe Sf. Soare şi l-o pus la răsărit şi pe Lună la apus. Şi i-au dat ei aşa o putere D-zeu, când a porunci să crească pădurile şi ape să se facă pe lumea asta şi i-a dat numele Ileana Cosânzeana. Într-un fel pe lumea asta şi 'ntr-un fel pe lumea cealaltă. În pădurea ceea şedea Ileana Cosânzeana.

        El a bătut la poartă, căci înnoptase tare. Ea l-a primit în casă şi l-au întrebat:

        - Ce vrei, băiete?

        - Iaca, mama s-a 'mbolnăvit şi mi-a zis să-i aduc miere de urs.

        - Na-ţi un cal de la mine, zise Ileana Cosânzeana şi te du încetişor pe dânsul. Când îi ajunge drept la amiază, când frate-meu dă fierbinţeală mai mare, atunci urşii or să doarmă.

        El a ascultat-o ş-o luat miere ş-o venit la mă-sa.

        - Iaca, mamă, ţi-am adus.

        Ea mănâncă:

        - M-am făcut sănătoasă.

        Brânză de cerboaică.

        I s-a arătat în vis Maica Precista. Se duse iar la Ileana Cosânzeana.

        - I, flăcăule, la cerbi n-ai să te poţi duce până nu-i sta la mine măcar v-o cinci, şase săptămâni, pân-ce oi găta marea de făcut ca să nu poată trece cerboaica să te prindă.

        Ileana Cosânzeana era năzdrăvană. Ea ştia ce gânduri are el. S-a muncit ea, nu era ploi, n-a putut-o face în şase săptămâni. Zmeul gândea că el s-a prăpădit. A făcut curţi mai mândre încă şi trăia cu mă-sa. Ileana Cosânzeana dacă n-au putut găta marea i-au zis aşa:

        - Na-ţi brânză de asta - care am eu şi-i du, că ea nu-i bolnavă.

        I-a spus că ea se preface ca să-l omoare şi să trăiască cu zmeul.

        - Dar mă duc să-i prăpădesc pe amândoi.

        Venind el acasă, cum i-a spus Ileana Cosânzeana, a găsit-o.

        - Vezi, mamă, cum ai vrut să mă prăpădeşti, o zis el.

        Şi s-o luat de a doua oară la luptă cu zmeul. Măsurându-se, l-a omorât. Nu s-a îndurat s-o omoare şi pe mă-sa, ci au pus-o în polobocul în care fusese închis zmeul. S-a dus la Ileana Cosânzeana şi i-o spus ce-a făcut cu mă-sa. Ileana i-au zis:

        - De-acu încolo s-o laşi şi niciodată să nu te 'ntorci la dânsa c' are să te prăpădească.

        - Eu acolo nu m-oi duce, da de aci nu mă duc.

        Că aşa-i picase de dragă Ileana Cosânzeana de o prăpădea din ochi.

        Ileana i-o zis:

        - Nu se poate să mă iei pe mine, dar du-te şi ia pe fata ceea ce ai scăpat-o de balaur.

        Aşa avea o vorbă de n-o putea strămuta nimeni; au ascultat-o şi s-a pornit acolo. Când a ajuns, fata tocmai atunci se cununa.

Sper să vă placă această poveste şi să trageţi unele concluzii şi învăţăminte pe marginea ei...

În lumea poveştilor...

Cartea este cea care dezvoltă psihicul intelectual al copiilor şi anume datorită acţiunilor educative consecvente organizate prin intermediul literaturii. Copilul se cufundă într-un alt univers, graţie lecturii care, aproape întotdeauna, înseamnă o a doua naştere. Cartea înseamnă pentru el atât o bogată sursă de viaţă. Cât şi un mediator, un iniţiator. Cartea este produsul cultural cel mai simplu, cel mai puternic şi mai evocator, în măsura în care visul unui creator se combină cu propriile noastre vederi.

Desigur cartea pentru copii a fost şi va fi o temă de primă actualitate, deoarece ea este sursa educativă a copilului, este cea în care copilul îşi poate găsi un refugiu.

O colecţie de carte pentru copii este un întreg, un univers plin de cunoştinţe şi poveţe. În colecţie de carte se includ cele mai importante cărţi, cele care îl pot forma pe copil ca personalitate. Datorită cărţilor copilul îşi poate crea un viitor în care se va simţi liber şi încrezut în forţele proprii. Cărţile ne ajută să cunoaştem lumea în care trăim, să înţelegem rostul fiecărui lucru pe lume, să pătrundem în minunata lume a poveştilor. 

CAI Eminescu, iubeşte copiii, iubeşte frumosul. Iată că recent aici la CAI Eminescu au fost achiziţionate 11 cărţulii pentru copii  din colecţia "Cheiţa de aur" de la editura Prut Internaţional.

 Colecţia „Cheiţa de aur”, a fost inaugurată în anul 2004. Prima carte care a făcut parte din această colecţie a fost Punguţa cu doi bani de Ion Creangă.

Colecţia conţine imagini viu colorate, traduceri directe. Criteriul de vârstă este 3-8 ani. De aceea întâlnim în colecţie poveşti frumoase, cu un conţinut educativ şi care pune în mişcare mintea.

Aici întâlnim poveştile care îl fac pe copil să crească, sunt cărţile de care nu se poate lipsi nici un copil. Sunt cele mai cunoscute poveşti clasice din patrimoniul naţional şi cel universal. Sunt pline de ilustraţii frumos colorate, aici îşi vor face prieteni noi, îi vor reîntâlni pe cei îndrăgiţi eroi din minunata lume a basmelor.

O colecţie care atrage copilul ca un magnet. „Povestea este o specie a genului epic. În poveste sunt relatate întâmplări miraculoase cu forţe supranaturale, cu eroi fantastici şi reali, cu lupte permanente între forţele luminii şi ale întunericului”.

Colecţia Cheiţa de aur a mers pe principiul valoric, au ales cele mai de valoare cărţi, cele care sunt mai accesibile pentru copii. Au ales cei mai mari şi mai de vază scriitori, pentru a arăta copiilor că scriitori sunt peste tot, scriitori care scriu de dragul copiilor şi lucrările lor sunt capodopere. Desigur că au mers pe principiul diversitate geografică, creind un tablou general al marilor scriitori din Europa.

Vă invităm să savuraţi din plin poveştile cele mai cunoscute şi îndrăgite de către copii care au sosit acum la CAI Eminescu: Prinţesa cea isteaţă sau Aventurile Finuţei de Charles Perrault; Fata din soc de Hans Christian Andersen; Varza fermecată de Fraţii Grimm; Apa vieţii de Fraţii Grimm; Priveghitoarea de Hans Christian Andersen; Răţuşca cea urâtă de Hans Christian Andersen; Lebedele de Hans Christian Andersen; Neisprăvitul de Charles Perrault; Piele-de-Măgar de Charles Perrault; Povestea lui Stan Păţitul de Ion Creangă; Lupul cel alb şi ciuboţelele roşii de Charles Perrault;  Aceste volume trezesc la copii curiozitatea. Datorită acestor poveşti, se dezvoltă la copii gustul pentru categoriile estetice, fundamentale, unei conştiinţe, pentru valorile universale: Adevăr, Frumos, Bine, Dreptate şi pentru recoltarea sentimentelor: duioşie, blândeţe, plăcere, puritate etc.

Basmele sunt una din cele mai timpurii forme ale ficţiunii, care nu şi-au pierdut niciodată efectul magic pe care îl au asupra copiilor. Faimoşii culegători şi repovestitori ai basmelor sunt: Fraţii Grimm, Charles Perrault, Hans Christina Andersen etc. din această colecţie.

Cheiţa de aur se bazează pe teme actuale, interesante cititorului, dar şi utile. Aceste cărţi trezesc curiozitatea şi stimulează imaginaţia.

 Regăsim cartea utilă, captivantă, atrăgătoare.

Rolul acestor poveşti în viaţa copiilor este deosebit de important. Ele dezvoltă imaginaţia, îmbogăţesc vocabularul, educă anumite trăsături morale, fiind totodată şi un valoros izvor de cunoaştere a trecutului.

Au inclus aici autori care au ştiut cum să îmbine utilul cu plăcutul şi când au creat aceste opere au ştiut din start că aceste cărţi le vor citi copiii.

Colecţia Cheiţa de aur a trecut în revista sa marii autori din literatura universală, care au scris cărţi esenţiale, ce trebuie să le aibă orice copil: Charles Perrault, Fraţii Grimm, Hans Christina Andersen. Dar, găsim şi autori din Basarabia, cum ar fi: Ion Creangă, unde în poveştile sale „cei răi sfărşesc prin nimicire, triumful revenind eroilor adevăraţi, cu alese calităţi estetice. Eroii lui Creangă au încredere în victoria binelui, sînt optimişti şi se luptă pentru înlăturarea răului”. 

Vom mai menţiona că Cheiţa de aur ea în consideraţie şi cele 4 principii ale machetării. Datorită acestei machetări cărţile sunt bine organizate, au logică, atrag atenţia, sunt mai uşor de citit şi informaţia este mai bine asimilată. Coperta este colorată, este plasată o imagine care corespunde textului, poveştii, imaginea vorbeşte despre tema poveştii, este plasată pe toată coperta şi deja atrage mult mai mult cititorii, dornici de a lua în mână şi a o citi, răsfoi. La fel şi în interiorul cărţii vom găsi pe fiecare pagină imagini viu colorate. Imaginile corespund cu textul. Coperta este de carton, foile din carte sunt de calitate, sunt de formatul A5 nestandard. Imaginile din carte dau o notă de relaxare, de o mai bună imaginaţie, adica copilul citind îşi imaginează acele momente. În momentul acela când copilul vede imaginea, el înţelege mai bine textul şi îl face să vrea să citească toată cartea cu nesaţ, informaţia devine utilă şi dă frâu liber imaginaţiei.

Un criteriu esenţial este calitatea, colecţia Cheiţa de aur oferă această calitate, chiar a mers pe acest principiu. Textul transmite emoţii. Această colecţie a inclus cărţile care îi lărgeşte copilului în continuare cunoştinţele despre lume, îi familiarizează cu tipuri umane şi relaţii sociale, le deschide poarta frumosului, dezvoltându-le  sensibilitatea şi imaginaţia.

Cărţile sunt  atrăgătoare, comode de a fi citite, conţin informaţii utile, interesante, pline de aventură. Ele creează gândirea copilului. Cărţile sunt accesibile, corespund vârstei, au scop educativ, căci aici intră poveştile, povestirile lui Creangă, Fraţilor Grimm, Hans Christina Andersen. 

Sperăm că vam trezit curiozitatea şi că o să ne vizitaţi ca să lecturaţi aceste minunate poveşti din această colecţie.

Diana Vasilos