Basm de Geo Bogza

Lectură plăcută, dragă cititorule!

        Pe vremea când Dumnezeu cu Sfântul Petru pe pământ, sub chipul unor moşnegi gârbovi, sprijiniţi în toiag şi cu sandalele rupte, iar la căderea nopţii băteau pe la uşile oamenilor, şi li se întâmpla de multe ori să fie izgoniţi, într-un rând, i-a prins noaptea în câmp, iar odată cu ea o ploaie care le-a udat veşmintele şi i-a umplut de noroi, şi tot rătăcind ei în întuneric, numai într-un târziu au ajuns la marginea unui sat şi abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă.

       Câinii mari s-au repezit să-i sfâşie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc, întrebând cine bate şi au răspuns: - Oameni buni!

        Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă unde nevasta şi copiii abia se treziseră din somn, şi el a început să dea porunci, dar cu blândeţe: - Mario, ia mai pune câteva vreascuri pe foc. Tudore, dă fuga la fântână după doniţă de apă proaspătă. Ileano, ia vezi tu de o oală cu lapte...

        Şi le-au dat să se spele şi să se şteargă cu ştergare albe, şi i-au ospătat, şi i-au dus să doarmă într-o odaie în care mirosea a gutui şi a busuioc.

        A doua zi dimineaţă iar le-au dat să se spele, i-au ospătat, le-au pus şi în traistă nişte mere cum nu mai văzuseră şi le-a urat drum bun.

       Şi cum au ieşit din sat, Sfântul Petru a început să se roage de Dumnezeu:

- Doamne, fă ceva pentru oamenii aceştia, că tare ne-au primit frumos!

- Ce.ai vrea să fac, Sfinte Petru, c-ai văzut că nu erau nevoiaşi!

- Doamne, fă ceva, fă-i ca să-şi vadă măcar o dată sufletul!

- Să-şi vadă sufletul spui, Sfinte Petre?

- Da, Doamne, să-şi poată vedea sufletul, aşa cum vedem noi plopul acela de acolo...

- Bine, Sfinte Petre, a răspuns Dumnezeu, privind gânditor satul din vale.

         Iar după o vreme, din neamul acela de oameni s-a născut MIHAI EMINESCU.

Sub semnul lui Eminescu

BASM de Geo Bogza

    Lectură plăcută, dragi cititori...

Pe vremea când Dumnezeu cu Sfântul Petru pe pământ, sub chipul unor moşnegi gârbovi, sprijiniţi în toiag şi cu sandalele rupte, iar la căderea nopţii băteau pe la uşile oamenilor, şi li se întâmpla de multe ori să fie izgoniţi, într-un rând, i-a prins noaptea în câmp, iar odată cu ea o ploaie care le-a udat veşmintele şi i-a umplut de noroi, şi tot rătăcind ei în întuneric, numai într-un târziu au ajuns la marginea unui sat şi abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă.

       Câinii mari s-au repezit să-i sfâşie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc, întrebând cine bate şi au răspuns: - Oameni buni!

        Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă unde nevasta şi copiii abia se treziseră din somn, şi el a început să dea porunci, dar cu blândeţe: - Mario, ia mai pune câteva vreascuri pe foc. Tudore, dă fuga la fântână după doniţă de apă proaspătă. Ileano, ia vezi tu de o oală cu lapte...

        Şi le-au dat să se spele şi să se şteargă cu ştergare albe, şi i-au ospătat, şi i-au dus să doarmă într-o odaie în care mirosea a gutui şi a busuioc.

        A doua zi dimineaţă iar le-au dat să se spele, i-au ospătat, le-au pus şi în traistă nişte mere cum nu mai văzuseră şi le-a urat drum bun.

       Şi cum au ieşit din sat, Sfântul Petru a început să se roage de Dumnezeu:

- Doamne, fă ceva pentru oamenii aceştia, că tare ne-au primit frumos!

- Ce.ai vrea să fac, Sfinte Petru, c-ai văzut că nu erau nevoiaşi!

- Doamne, fă ceva, fă-i ca să-şi vadă măcar o dată sufletul!

- Să-şi vadă sufletul spui, Sfinte Petre?

- Da, Doamne, să-şi poată vedea sufletul, aşa cum vedem noi plopul acela de acolo...

- Bine, Sfinte Petre, a răspuns Dumnezeu, privind gânditor satul din vale.

         Iar după o vreme, din neamul acela de oameni s-a născut MIHAI EMINESCU.

Publicat: D.Ț.

FIIND BĂIET PĂDURI CUTREIERAM

                                                     Mihai Eminescu

                        Fiind băiet păduri cutreieram/ Şi mă culcam ades lângă izvor,/

                            Iar braţui drept sub cap eu mi-l puneam/ S-aud cum apa sună-ncetişor./

                           Un freamăt lin trecea din ram în ram/ Şi un miros venea adormitor./

                            Astfel ades eu nopţi întregi am mas, / Blând îngânat de-al valurilor glas.

            Sfârşitul lunii mai este unul deosebit. Deosebit prin evenimentele ce se produc în această perioadă.  Cu paşi repezi se apropie 1 IUNIE, e prima zi de CIREŞAR, cea mai frumoasă zi din calendarul anului. Ziua Internaţională a Ocrotirii Copilului. Vine vacanţa mare. Şi în această frenezie a bucuriei inocente, noi, cei de la Centrul Academic Internaţional Eminescu, fiind nişte gazde primitoare pentru belşugul de căldură şi lumină de afară, dar şi pentru acei, care cu drag ne deschid uşa întotdeauna, COPIII, cei care merită tot ce-i mai bun şi mai frumos în lume. Şi, iată că astăzi, 27 mai le-am deschis larg uşa elevilor din clasele primare a Liceul ELITEX, însoţiţi de profesoarele lor, doamnele, Maria Dolghii, (grad didactic doi)şi Irina Cozma. I-am invitat la o discuţie-dezbatere cu genericul FIIND BĂIET PĂDURI CUTREIERAM, dedicată Zilei copiilor, dar şi memoriei Marelui Poet Naţional Mihai Eminescu, (care la 15 iunie împlineşte 126 de ani de la trecerea în nefiinţă). După ce am discutat despre copilărie, despre tot genul de peripeţii, vorba Marelui povestitor Ion Creangă, care spunea că: Aşa au fost toţi copiii, decând îi lumea asta şi pământul, măcar să zică cine ce ar zice..., adică plini de şotii, ne-am amintit cu drag şi multă nostalgie de poetul nostru iubit şi nemuritor Mihai Eminescu. În acest context le-am povestit basmul Eminescu de Geo Bogza (în care Sfântul Petru şi Dumnezeu a fost în ospeţie la o familie de români, care i- a primit cu mult respect.  Pentru ospitalitate Dumnezeu, la plecare le-a hărăzit să-şi poată vedea sufletul, iar după o vreme, în această familie s-a născut MIHAI EMINESCU). Poetului de mic îi plăceau poveştile şi de aceea, când întâlnea un bătrânel s-au o bătrână imediat îi ruga să-i povestească ceva, aşa s-a întâmplat şi cu basmul Borta Vântului pe care l-a auzit de la o bătrânică, şi pentru care a fugit chiar de la Cernăuţi (unde-şi făcea studiile) ca să o înveţe până la capăt).

Le-am demonstrat cea mai mare carte, care inserează cele mai cunoscute poezii din creaţia lui MihaI Eminescu, le-am arătat cea mai minusculă carte, în care găsim poemul Luceafărul integral. Cea mai veche carte Almanahul Societăţii Academice Sociale-Literare ROMÂNIA JUNĂ, editura Societăţii România Jună, Viena, 1883 (pe când poetul îşi făcea acolo studiile). Acest volum încadrează mai mulţi autori. În acest Almanah pentru prima oară a fost publicat poemul Luceafărul. Am citit şi am recitat împreună cu copii mai multe poezii: Somnoroase păsărele, Fiind băiet păduri cutreieram, Lacul, Revedere, Ce te legeni ..., O mamă, poemul Luceafărul (copiii au recitat un fragment), Glossă, Pe lângă plopii fără soţ (pe care am cântat-o în cor). Le-am vorbit despre poezia-testament Mai am un singur dor, raportând-o la poezia Legământ de Grigore Vieru, care este dediacată lui Eminescu, şi la fel este un testament. Pe care copiii au recitat-o în cor chiar la intrare în bibliotecă. Curiozitatea copiilor a crescut, când le-am demonstrat manuscrisele poetului. Ne bucură faptul că elevii cunosc foarte multe poezii din creaţia poetului drag. 
Le-am mulţumit copiilor pentru discuţia întreţinută, profesorilor pentru că au adus aceşti copii  minunaţi la Centru Eminescu, le-am urat vacanţă plăcută şi utilă, şi desigur i-am îndemnat să vină la cartea domnului Eminescu cât mai des. Este minunat, când copiii sunt dornici de a cunoaşte, de a lectura, de aceea îi invităm şi îi aşteptăm cu plăcere.

Larisa Arseni.Colaboratoare la CAIE.

Maestru în artă.                            

Basm de Geo Bogza

Vizionare plăcută!

Publicat: D.Ț.

PROGRAMUL ORA POVEȘTILOR ON-LINE

Elena DABIJA, director

               

Buna ziua tuturor!  Centrul Academic Internațional Eminescu studiază, cercetează,  descoperă și valorifică patrimoniul eminescian și cultural.

                Filialele BM „B.P. Hasdeu” organizează Programul ORA POVEȘTILOR. Centrul Eminescu desfășoară ședințele acestui program în ziua de marți și joi la ora 10⁰⁰, noi administrăm și Blogul ORA POVEȘTILOR, care se bucură de popularitate.

Astăzi, dăm start unui nou proiect: Programul ORA POVEȘTILOR ON-LINE! Invitatul nostru este fidelul cititor Naitan Negara, elev în clasa a 3-a LT Liviu Rebreanu, care este foarte pasionat de lectură și vine zilnic cu mămica  să pătrundă în miraculoasa lume a cărților. Naitan participă la activitățile culturale organizate, este pasionat de opera eminesciană, recită din versurile poetului, participă și este laureat al mai multor concursuri: Spiridon Vangheli, Valeriu Cupcea. Acuma se pregătește pentru concursul Dumitru Matcovschi, consacrat  Anului Dumitru Matcovschi.

                Avem tot respectul față de Naitan și astăzi îi încredințăm și dăm start proiectului: Programul ORA POVEȘTILOR ON-LINE.

AȘTEPTĂM OPINIILE DUMNEAVOASTRĂ PE email: cae@hasdeu.md

Basm de Geo Bogza

        Pe vremea când Dumnezeu cu Sfântul Petru pe pământ, sub chipul unor moşnegi gârbovi, sprijiniţi în toiag şi cu sandalele rupte, iar la căderea nopţii băteau pe la uşile oamenilor, şi li se întâmpla de multe ori să fie izgoniţi, într-un rând, i-a prins noaptea în câmp, iar odată cu ea o ploaie care le-a udat veşmintele şi i-a umplut de noroi, şi tot rătăcind ei în întuneric, numai într-un târziu au ajuns la marginea unui sat şi abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă.

       Câinii mari s-au repezit să-i sfâşie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc, întrebând cine bate şi au răspuns: - Oameni buni!

        Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă unde nevasta şi copiii abia se treziseră din somn, şi el a început să dea porunci, dar cu blândeţe: - Mario, ia mai pune câteva vreascuri pe foc. Tudore, dă fuga la fântână după doniţă de apă proaspătă. Ileano, ia vezi tu de o oală cu lapte...

        Şi le-au dat să se spele şi să se şteargă cu ştergare albe, şi i-au ospătat, şi i-au dus să doarmă într-o odaie în care mirosea a gutui şi a busuioc.

        A doua zi dimineaţă iar le-au dat să se spele, i-au ospătat, le-au pus şi în traistă nişte mere cum nu mai văzuseră şi le-a urat drum bun.

       Şi cum au ieşit din sat, Sfântul Petru a început să se roage de Dumnezeu:

- Doamne, fă ceva pentru oamenii aceştia, că tare ne-au primit frumos!

- Ce.ai vrea să fac, Sfinte Petru, c-ai văzut că nu erau nevoiaşi!

- Doamne, fă ceva, fă-i ca să-şi vadă măcar o dată sufletul!

- Să-şi vadă sufletul spui, Sfinte Petre?

- Da, Doamne, să-şi poată vedea sufletul, aşa cum vedem noi plopul acela de acolo...

- Bine, Sfinte Petre, a răspuns Dumnezeu, privind gânditor satul din vale.

         Iar după o vreme, din neamul acela de oameni s-a născut MIHAI EMINESCU.