Măgarul care a cucerit o cetate

 (poveste tadjikă)
Haideți să citim povești, să creștem împreună cu ele. Pentru a înțelege sensul copilăriei, vă invit să citiți, să citiți cât mai mult, căci doar așa puteți crește și vă puteți forma ca personalitate.

Un biet o nu avea altă avere decât un măgar prăpădit și jigărit. Cineva îi dăduse ideea să meargă într-o cetate îndepărtată unde, acest animal, nefiind cunoscut, cine știe, ar fi putut obține ceva galbeni pe el.

Nu așteptă să i se spună de două ori și, cu un boț de mămăligă rece în traistă, o porni la drum lung. Curând, ajunse tocmai în cetatea pomenită.

- Acesta este un animal rar, începu el să-și laude măgarul. El poate cuceri cetăți. E cel mai mare cuceritor al lumii...

Prinse de veste de sosirea lui chiar regele și-l chemă la el.

- Cât ceri pentru animalul acesta nemaivăzut, cu puteri miraculoase?, îl întrebă regele

- Cer atâția galbeni cât cântărește el, răspunse omul cel sărac, care prinse gust de aur.

Și regele îi dădu greutatea măgarului în aur.

În curând, cetatea se află în pragul războiului cu cetatea vecină. Dar nimănui nu-i păsa decât să îngrașe măgarul, care trăia în staul regesc și toți își puseră nădejdea salvării în animalul acela curios. Și, într-adevăr, când dușmanii ajunseră aproape de cetate, oamenii i-au dat frâu liber măgarului. Fericit că se afla în libertate, el începu să ragă atât de fioros, încât dușmanii, speriați și de arătarea cu urechi cât toate zilele, și de răgetele lui fioroase, o rupseră la fugă.

În cetatea învingătoare, măgarul acela a rămas multă vreme cea mai respectată și mai temută viețuitoare. I s-au pregătit cele mai bune merinde și cea mai aleasă băutură și toți curtenii, mereu în jurul lui, căutau să-l mângâie, convinși că atingândul se pot molipsi de vitejia măgarului.

Cules computerizat: D.Ț.

Legenda unui Geniu

Maria CHIRILĂ,

șef oficiu, Filiala Centrul Academic Internațional Eminescu

      

      Legenda unui Geniu începe într-o noapte de iarnă de la mijlocul secolului trecut. Într-o casă de căminar din nordul Moldovei, la Ipotești, un băiat pe nume Mihai, a văzut lumina zilei, fiind al șaptelea copil din unsprezece.

– Să vă trăiască Mihai și să aibă noroc în viață. Dumnezeu să-l țină în viață și să ajungă departe. Astfel s-a încheiat slujba de botez a lui Mihai.

            Anul 1850, după cărțile vechi, era sub stăpânirea lui Venus, în popor – Luceafăr. Anume acesta era un semn, că în spațiul spiritual al Daciei, s-a ivit un geniu – Luceafărul culturii românești.    Astfel a început ora de lectură la Filiala CAIE pentru elevii de la Școala primară nr. 90, clasa I-a „B”, dirigintă doamna Iulia Budu și clasa a II-a „B”, dirigintă doamna Raisa Brânză. Atât elevii, cât și părinții care i-au însoțit, au ascultat cu mare atenție relatările despre copilăria lui Mihai Eminescu, despre jocurile, care de la vară la vară deveneau jocuri de poet: „de-a singurătatea”, „de-a visarea”, „de-a iubirea” etc.

            Apoi publicul a fost imaginar îndreptat spre Cernăuți, unde numai la 9 ani Mihai a plecat să învețe, lăsând în urmă casa părintească cu teii, satul și pădurea. Acolo la Cernăuți, a avut parte de un distins erudit, profesor de limbă română Aron Pumnul, care avea o bibliotecă extraordinară, ceea ce l-a făcut pe Mihai să se simtă bine în compania cărților. 
            S-a vorbit despre prietenul său devotat Ion Creangă, despre debutul cu prima poezie De-aș avea, pe care a trimis-o la revista „Familia”, despre schimbarea numelui din Eminovici în Eminescu. În continuare, toți cei prezenți, au declamat în cor versurile îndrăgite ale poetului Somnoroase păsărele, Revedere, Ce te legeni, Revedere ș. a.

            A fost o lecție eminesciană la care s-au prezentat și lecturat cărțile poetului, au fost nominalizate serviciile oferite de filialele BM „B.P.Hasdeu”, regulile de înregistrare și de împurmut a documentelor, utilizarea calculatoarelor oferite de Programul Novateca în Republica Moldova. Au fost mulțumiți că au descoperit o lume miraculoasă a cărților și un spațiu eminescian foarte atractiv și interesant, promițând că vor fi utilizatori fideli ai Centrului Academic Internațional Eminescu și prieteni buni cu cartea.