Citim pe Silabe cele mai îndrăgite poveşti

        Poveştile nu sunt doar o lume fascinantă cu zâne şi feţi-frumoşi, spiriduşi şi vrăjitoare, dar este şi un mijloc bun de ai învăţa pe copii despre alegerile bune şi alegerile greşite, despre personaje bune şi personaje rele, dar şi pentru a le stimula imaginaţia. Centrul Academic Eminescu propune micilor cititori, să descopere tainele lecturii în seria de cărţulii din colecţia editurii Biblion, Citim pe silabe. Colecţia adună cele mai îndrăgite poveşti ale copiilor: Albă - ca - Zăpada, Băieţel - Degeţel, Cenuşăreasa, Crăiasa Zăpezilor, Degeţica, Frumoasa adormită, Motanul încălţat şi Scufiţa Roşie, care sunt viu şi frumos ilustrate.
Marcela Farima's Slidely by Slidely Slideshow
          Dragi copii vă aşteptăm să citiţi cele mai frumoase poveşti din colecţia Citim pe Silabe.

Publicat de Fărîmă M.

Ne-a sosit o carte nouă...

                                        

       Astăzi vă invit să lecturaţi o carte bună, plină de isprăvi pronunţate epice: “Ştrengaria”, scrisă de Spiridon Vangheli, cel mai fidel prieten al copiilor.

Spiridon Vangheli a creat o nouă lume total opusă celei reale, unde problemele insolubile nu-şi au locul, unde găsim acea libertate de acţiune la care visează şi cei mici, şi cei mari.

       Eroii acestui miraculos sătuc “Ştrengaria”, sunt: Titirică, Singurel şi Nani, nişte băieţaşi năstruşnici ale căror isprăvi nu sunt mai prejoase decât a renumitului Guguţă.

      Cartea este editată la Chişinău în anul 2012, de către Editura pentru copii Guguţă. Ea conţine şi un şir de ilustraţii frumoase, realizate de către Alexei Cobâlneac, Igor Vieru şi Aurel Guţu.

       Volumul cuprinde 16 istoriore hazlii: Comoara din Ştrengaria, Cum a fost Titirică cuierul capitalei, Visul lui Singurel, Buzunarul lui Nani, Cireşele etc.

 Vă propun un mic fragment din povestioara  „Cum s-a desucit capul lui Titirică” :

-         Atunci, m-a deocheat o cioară, zicea Titirică.

    Tocmai cînd a dat de ouă în cuib,tro-o-sc! s-a rupt creanga de sub picioare şi băiatul buf! cu capul în jos.

    „Ia să mă odihnesc olecuţă, îi trăsni prin cap, s-apoi dacă mă văd sculat, eşti viu, măi Titirică... ”

     Cînd se ridică pe şezute, toate bune, dar capul – vă-hă-hă! – capul era sucit. Titirică îşi vedea acum spatele. Mergea înainte dar se uita înapoi, ca nelumea.

Mama lui Titirică alerga, sărmana, în sat, însă de unde să iei tu maşină tocmai cînd îţi trebuie?

      Le-a sărit în ajutor Singurel.

     Înhămă băiatul un cal şchiop, mama lui Titirică se înghesuie în teleguşă, iar vizitiul -  sus, călare – şi hai la spital la Bălţi! că nu e de şuguit. Iată Titirică geme cu gura la spate şi grăieşte franţuzeşte.....

    Istorioară propusă şi cartea în întregime, vă invităm să le savuraţi la Centrul Academic Internaţional Eminescu.

Marcela Fărîmă, bibliotecar