Poezia - o lume fermecată

Publicat: Diana Ț.

Te așteptăm la CAIE!

Dragă cititorule, suntem în pragul sărbătorilor de iarnă. Peste tot predomină magia iernii, cu toate surprizele ei. Nu ezita, de ești în căutarea unei povești, legende, scenete, poezii, colinde, urături, cântece cu tematica iernii și a sărbătorilor de iarnă, drumul tău este spre Centrul Academic Internațional Eminescu.Vino, aici îți punem la dispoziție toate cărțuliile pe care le deținem cu această tematică.Vesel, distractiv și util, vei petrece timpul în incinta bibliotecii, te vei delecta cu cele mai bune cărți și mai frumoase colinde, urături și poezii.

Iată câteva din ele:

 

Publicat: D. Ț.

Ce te legeni de Mihai EMINESCU

Și, pentru că astăzi este Ziua Mondială a POEZIEI, invităm toți iubitorii de poezie, la Centrul Academic Internațional Eminescu, pentru a vă delecta cu cele mai frumoase și melodioase poezii, opere de artă.

Publicat: D.Ț.

Mihai Eminescu - cel de nemurirea noastră

Iarna de Vasile Alecsandri

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,

Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;

Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,

Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!

Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;

Soarele rotund și palid se prevede printre nori

Ca un vis de tinerețe pintre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare,

Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,

Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,

Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare

Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare.

Iat-o sanie ușoară care trece peste văi...

În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

Publicat: D.Ț.

Dragă ni-i povestea...

Poeziile sunt astăzi cele mai căutate și întrebate, doar se apropie sărbătorile mult așteptate. Învățăm poezii să le recităm celor dragi, să le umplem sufletele de melancolie și voie bună.
Vă propunem două poezioare de Silvia Ursache care la sigur o să vă placă și  veți dori să le învățați.

ȘI LA ANUL SĂ MAI VII!

Iată, umblă Moș Crăciun,

Cel ce plete de zăpadă,

Pe la pici cuminți și buni,

Din ogradă în ogradă.

Și ne lasă daruri moșul

Sub ferestre și sub uși:

Clovni hazlii cu nasul roșu,

Cățeluși drăguți de pluș.

Noi ieșim toți cu fuguța - 

Rumeori, voioși, zglobii,

Fluturându-i din mânuță:

Și la anul să mai vii!

DRAGĂ NI-I POVESTEA

Multe fabrici sunt pe lume,

Să tot stai și să le numeri!

Mari și mici, de care vrei:

De mărgele și cercei,

De colaci și jucării,

De mașini și pălării,

De galoși și avioane,

De conserve și bomboane...

Dar când stai să te gândești,

Nu sunt fabrici de povești!

Iar pe lume, din păcate,

Se-nvechesc cu vremea toate:

Haine rupte, oale sparte

Și cofițe fără toarte.

Până chiar și prăjitura

Piere când o pui în gură...

Dar a fost mereu și este

Și va fi pe veci povestea,

Pe copii ce mi-i răsfață

Și-i îndrumă-ntreaga viață,

Că-i oglindă fermecată,

Că-i o piatră nestemată,

Pentru toți că-i scumpă foarte

Și că nu cunoaște moarte!

Publicat: D.Ț.

PETRU CĂRARE. Toamna în Moldova

Proiect „Opera solicitată contează”
Toamna în Moldova

Din pomul verde și frumos

     Mai cade-o frunză, încă una...

Și se aștern covor pufos -

                                              Așa e toamna-ntotdeauna!

                                                Și păsări zi de zi se duc,

                                                     Și vezi doar una cîte una...

                                                            Precum o frunză-n virf de nuc -

                                                   Așa e toamna-ntotdeauna!

                                                    Pe drum, pe case și pe flori

                                                             Frumoase brume-și pun cununa...

                                                   Se-ascunde soarele în nori -

                                               Așa e toamna-ntotdeauna

O mare și frumoasă prietenie...

Dragi cititori poporul român are mulţi scriitori şi poeţi buni, cu o gândire lucidă. Ei au scris povestiri şi poezii deosebit de frumoase, citite de oameni mari şi de copii, cu satisfacție, plăcere, bucurie și mândrie. Voi o să-i citiţi şi-o să-i învăţaţi pe toţi cu drag. Nu-i aşa? Şi citindu-i o să fiţi mai învăţaţi, mai deştepţi, mai plini de simţire. Dar dintre toţi scriitorii care au trăit acum mai bine de un veac, pe doi trebuie să-i cunoasteţi şi să-i iubiţi şi voi, din toată inima, încă de pe acum. Unul se numeşte Ion Creangă, iar celălalt Mihai Eminescu. Şi cred că o să-i ţineţi minte pentru că Ion Creangă a scris o poveste minunată, plină de haz, cu Harap-Alb, cu Gerilă, cu Flămânzilă, cu Păsări-Lăţi-Lungilă; tot el a povestit multe întâmplări pline de năzdrăvănii deosebit de vesele, ori duioase, din vremea copilăriei şi a tinereţii lui. Mihai Eminescu a scris şi el o poveste încântătoare cu Făt-Frumos-din-Lacrimă, dar mai ales a alcătuit poezii neîntrecut de frumoase, cum ar fi Luceafărul etc. Aceşti doi mari scriitori au fost foarte buni prieteni.

Se sfătuiau împreună, îşi citeau unul altuia poveştile ori poeziile. Discutau despre cărţile citite şi despre câte se întâmplă pe lume. Se iubeau şi se respectau cum nu se mai află. Ceasuri întregi le petreceau împreună, tot vorbind şi sfătuind. Că aşa-i prietenia: te simţi foarte bine când ai prietenul aproape şi poţi schimba cu el o vorbă, despre un gând ori o simţire a ta, îi poţi asculta bucuriile şi durerile lui sau poţi face, împreună cu el, planuri despre ziua de mâine şi-l poţi ajuta la nevoie, cum te-ajută şi el pe tine, când ai vreun necaz ori vreo amărăciune.

Între dânşii, Eminescu şi Creangă îşi spuneau „bădiţă”, aşa, ca o dezmierdare: „bădiţă Ioane“, „bădiţă Mihai”. Bădiţa Ion era om voinic, corpolent, cu ochi pătrunzători, deosebit de vioi, de ageri. Purta barbă, iar părul îi era des şi cam aspru; vorba lui era toată plină de tâlc, de înţelesuri adânci şi adesea încărcată de haz, chiar atunci când povestea lucruri nu prea vesele. Ştia de minune să facă haz de necaz. Era ceea ce se cheamă un povestitor iscusit, fără pereche de iscusit. În preajma lui nu ţi se ura niciodată. Să tot stai şi să-l asculţi, să-l asculţi cum depăna firul fără capăt al celor mai minunate şi mai năstruşnice povesti şi povestiri. Potrivea aşa de bine vorbele, încât tot ce spunea despre împăraţi, despre Feţi-Frumoşi, despre Ilene Cosânzene ori zmei-paralei părea aievea. Îi şi vedeai trecând prin faţa ta.

Eminescu, bădiţa Mihai, avea o cu totul altă fire: era mai tăcut, mai gânditor şi, de multe ori, chiar trist. Frumos cum rar se află: smead la faţă, cu păr negru, bogat, cu ochi mari, adânci, melancolici, cu zâmbet bun, cu glas plăcut, melodios, cald şi blând, cumpănit, mângâios, când vorbea despre lucruri frumoase şi furtunos când povestea fapte săvârşite de oameni răi şi netrebnici.

Amândoi aceşti scriitori s-au născut la ţară: Creangă în satul Humuleşti de lâng, râul cel limpede care trece prin satul Humuleşti. Seara, întorşi acasă, s-au aşezat pe prispă şi au urmat neîntreruptele lor povestiri. Sora lui Creangă le-a adus câte o strachină de lapte cu mămăliguţă caldă şi i-a poftit să ospăteze, zicându-le: „Mâine o să vă tai câte un pui şi-o să vi-l frig la frigare, cu mujdei de usturoi”…

Învăluit în frumuseţea firii, cuprins de duioşia amintirilor, Creangă a îndreptat povestirea spre întâmplări din viaţa lui, zicând:

„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam când ne jucam noi băieţii de-a mijoarca şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! Şi, Doamne, frumos era pe atunci: căci şi părinţii şi fraţii şi surorile îmi erau sănătoşi şi casa ni era îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea!

Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi şturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburarea sa. Şi mama, care era vestita pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată: „Ieşi, copile cu părul bălan, afară şi râde la soare, doar s-a îndrepta vremea.” Şi vremea se îndrepta după râsul meu…„

Eminescu îl asculta vrăjit. Când Creangă a terminat vorba, el a zis cu hotărâre: „Bădiţă Ioane, mă supăr tare pe matale, dacă nu scrii aceste amintiri. Ele ar putea alcătui cea mai atrăgătoare carte de povestiri în limba română, s-o citească şi cei mici şi cei mari.” Ascultând sfatul prietenului său drag şi al altora, Ion Creangă a scris minunatele sale „Amintiri din copilărie”.

Nu peste multă vreme, Mihai Eminescu l-a invitat pe Ion Creangă la casa părintească din Ipoteşti: „Să vezi, bădiţă Ioane, că şi la mine în sat sunt frumuseţi vrednice de admirat.”

Şi, în adevăr, poetul a avut dreptate. Povestitorul, bădiţa Ion, a văzut multe pe dealurile Ipoteştilor: satul cu case bine construite, livezi, iazuri bogate în peşte şi raci, râu cu multe izvoare, păduri de fag şi plop, tei înfloriţi şi stoluri de păsări cântătoare. Înserarea i-a prins într-un pâlc de pădure, stând jos pe iarbă şi povestind, ca de obicei. Mai ales guralivul bădiţa Ion povestea. Eminescu îl asculta zâmbind, uitându-se, din când în când,  după câte o pasăre, după câte o floare mcurata de rouă, spre locul de unde murmura izvorul ori spre cerul unde înfloreau stelele şi răsărea luna.

Când Ion Creangă a terminat o povestire hazlie, cum numai el ştia să ticluiască, Eminescu a râs cu mare poftă. Apoi, între dânşii, s-a lăsat un moment de tăcere. În toată împrejurimea se înstăpânea liniştea şi pacea.

Era rândul bădiţei Mihai să povestească, aşa cum obişnuiau ori de câte ori se aflau împreună.

După mai multe clipe de tăcere, Eminescu a grăit încet şi rar, măsurat, ca o mărturisire de taină, dar descriind, poetic, ceea ce se petrecea în jurul lor, în acea fermecatoare înserare de vară:

Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele –
Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină –
Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce –
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie –
Noapte bună!”…

„Bădiţă Mihai, te rog, mai spune o dată poezia asta, s-o învăţ şi eu” a zis Ion Creangă. După ce a ascultat şi a şoptit şi el, o dată cu Eminescu, bădiţa Ion s-a ridicat de jos şi şi-a îmbrătişat prietenul: „Minunat! Eşti un poet genial, bădiţă Mihai!” „Nu ştiu cum sunt eu, dar ştiu că mata, bădiţă Ioane, eşti un povestitor fără pereche.”

sursa: https://istoriiregasite.wordpress.com;

 Dumitru Almaş, Povestiri istorice, Ed. Didactică şi Pedagogică, partea a treia

Publicat: Diana. Ț.

EMINESCU DOINEŞTE PESTE SECOLE

Se împlinesc 126 de ani de la trecerea în nefiinţă a celui mai mare şi mai drag poet al neamului românesc, Mihai Eminescu. Pentru a-l omagia pe scriitor, coloboratorii Centrul Academic Internaţional Eminescu au iniţiat o masă rotundă cu genericul Eminescu doineşte peste secole pentru elevii de la Centrele Comunitare pentru Copii şi Tineret (CCCT) Orizont şi Flacăra, însoţiţi de d-nele profesoare Raisa Rusu şi Alexandra Kaceanova. Am discutat despre viaţa şi activitatea poetului, axîndu-ne mai mult pe copilărie, anii de şcoală, povestindu-le copiilor mai multe momente hazlii din viaţa de elev a lui Eminescu. Le-am prezentat cea mai mare şi cea mai mică carte ce conţin creaţiile lui Eminescu şi  expoziţia Mihai Eminescu - cel mai drag poet cu explicaţiile de rigoare. Copiii au ascultat şi au recitat în cor cîteva poezii, Legămînt de Grigore Vieru dedicată poetului,Şi dacă, Somnoroase Păsărele (recitat de Bobotrîn Evelina). Cu interes deosebit au studiat  cărţile: Mihai Eminescu în grafica mondială de Nicolae Ioniţă; Mihai Eminescu  în filatelia şi Cartofilia Universală; Eminesciana plastică (39 reflecţii plastice la operele lui Mihai Eminescu) de Ion Daghi; Medalii Eminescu în Moldova şi în alte ţări de Ilius Popa; Eminescu în documente de metal de Maria şi Ion Dogaru şi valoroasele Manuscrise Eminescu.  A fost o atmosferă caldă, elevii au fost receptivi şi interactivi. Colaboratorii Centrului Academic Internaţional Eminescu au convenit cu pedagogii de la CCCT Flacara şi Orizont să organizeze întîlniri în fiecare joi a săptămînii (orele 15:00) pentru vizitatorii acestor centre. Credem ca este un lucru benefic şi cogntiv. Eminescu merită să fie cunoscut de la mic la mare, pentru că cine ştie cînd acest pămînt îşi va aduna sevele şi va mai da naştere unui asemenea Titan al culturii naţionale.

Larisa Arsenii. Colaboratoare a CAIE.

Maestru în artă

Impresiile participanţiilor:

Copii Centrului „Flacăra” mulţumesc pentru comunicarea interesantă a Centrului Academic Interaţional Eminescu despre poetul mult iubit Mihai Eminescu. Vă urăm Succes!

Copiii CCCT Flacăra,

pedagog Kaceanova Alexandra

Mă bucur mult că biblioteca aceasta încearcă să redea toate emoţiile şi sentimentele pe care Eminescu le-a suprapus pe foaie. Nu mulţi înţeleg firea şi gîndurile adevărate, singurătatea prin care a trecut şi totuşi dorinţa de a afla ceva nou şi a încerca să îmbunătăţească lumea. Aş dori ca toată lumea să cunoască adevăraţi eroi, iubitorii patriei noastre, aşa ca Eminescu, căci a fost un om cu gînduri mult mai înalte decît vă închipuiţi!

Bejenari Veronica,

absolventă a cl. a - IX-a

Dialog cu vara

Vara, anotimpul, cred cel mai iubit de către copii. Miros de flori și fructe peste tot, soare fierbinte și multe, multe distracții...
Haideți astăzi, să ne delectăm cu câteva poezii despre Vară...

Dialog cu vara

de Aurora Luchian Vaslui

- Vară caldă şi frumoasă
Ce-ai în paneraş?
- Cireşele, căpşunele,
Pentru copilaşi!

- Şi în părul tău bogat
Ce ţi-ai împletit?
- Flori de câmp, flori de grădină
Tot ce am găsit!

- Dar pe umeri şalul tău,
E gata să pice!
De ce-atârnă aşa de greu?
- E brodat cu spice!

- Vară, eşti o delicată
Ca o zână, zău!
Aurită, îmbujorată,
Ai farmecul tău!

Cărăbuşul de aramă

de Lucian Blaga

 

Din belşugul de verdeaţă

cărăbuşul de aramă

vine din turnătoria

verii, să-l luăm în seamă.

Zgomotos ca o reptilă
printre vreascuri se avântă,
să arate că-i din lumea
celor ce nu prea cuvîntă.

Prinse veste de viaţa
ce se-ncinge, rug, în umbra
unde ne-am întins, tu basmul,
eu ardorile şi ţundra.

Cărăbuş te ia cu iureş.
Te încearcă pe la glezne.
Îl alungi, el vine iarăşi.
Pe-altă parte e mai lesne.

Ca suveica rândunica
ţese pânzele de vară.
Ah, ce cald e! Va să plouă
ecvatorial pe seară.

Susur mare de lăcuste
şi de gâze fără număr.
Cărăbuşul de aramă
s-a oprit pe caldu-ţi umăr.

Mişcă? Stă să-nchege gânduri?
Se destinde? Se descalţă?
Parc-ar şti că de pe umăr
numai zborul mai înalţă.

Şi o ia către stăpânul
iulie, cuptorul - astru,
să ne ducă fericirea
spre uitare în albastru.

Vara

de Otilia Cazimir

 

Apune soarele-n văpăi
Şi înserarea, ca un val,
Pe subt răchiţile din deal
Se lasă-n linişte pe văi.
Coboară-ncovoiat la pod
Un biet pescar, de pe Siret,
Şi-n umbra sura pier încet
Pescar, şi apă, şi navod.
De jos, din ceaţa de pe prund,
Doi pescaruşi au apărut
Şi-n zbor îngemănat şi mut

Se duc spre bălţile din fund.

Închid pleoapele s-ascult…

De pacea largă legănat

Mi-adoarme sufletu-mpăcat.

Ca un copil ce-a plâns prea mult.

Publicat: Diana Ț.

Grigore Vieru - poetul simbol al neamului nostru

         Undeva printre aştri, în lumina palidă a unui răsărit, stau la sfat doi împătimiţi ai acestui neam, al acestui pământ: Mihai Eminescu şi Grigore Vieru. Grigore Vieru este considerat lacrima lui Mihai Eminescu, deopotrivă sensibili la freamătul inimii şi zbuciumul timpului.

        Zilele acestea în toată ţara, răsună versurile marelui poet Grigore Vieru, cel care şi-a iubit până la lacrimi mama, plaiul natal, limba şi neamul.  Ieri, 17 februarie, în semn de apreciere pentru versul eminescian şi vierean , copii de la Grădiniţa nr. 91, grupa a XI -a,  însoţiţi de doamna educatoare Ulteanu Aurelia şi directoarea instituţiei Rotaru Tatiana, au adus omagiu poetului printr-un spectacol muzical - poetic cu genericul: Grigore Vieru - copil al neamului nostru.  Poeziile şi muzica scrisă pe versurile marilor poeţi Grigore Vieru şi Mihai Eminescu au răsunat melodios în sala Centrului Academic Eminescu, din sufleţelele acestor micuţi: La steaua; Lacul; Codrule, codruţule; Somnoroase păsărele; Cu penelul ca sideful; Frumoasă-i casa  noastră; Mama; Omul lasă în câmp o boabă; Limba ta; etc. O adevărată surpriză, şi un elixir pentru auzul şi sufletele noastre au fost cântecele interpretate de copii pe versurile poeţilor: Răsai, O mamă, Puişorii.

            Nu au întârziat săi aducă omagii poetului,  nici micuţii de la Grădiniţa nr. 71, grupa a III-a şi a IX-a, însoţiţi de educatoarele: Horin Galina, Rusu Iulia, Cocoş Ala, Cliucinicov Angela şi Obadă Maria. Deoarece Grigore Vieru şi-a dedicat o parte din opera sa poeziei pentru copii, micuţii au venit pregătiţi  cu un frumos recital  poetic: Albinuţa; Cum se spală ariciorii; Ghiocelul; Pâinea; La şcoala iepuraşilor; Educatoarea; Mulţumim pentru pace; Puişorii; etc.

Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost şi rămâne sufletul Basarabiei, a cărui operă rămâne vie şi actuală pentru toate categoriile de cititori.  Creaţia lui  poetică va rămâne mereu veşnică alături de versul eminescian.

            A muncit din greu, osândit de povara talentului, a adunat cuvânt cu cuvânt, melodie la melodie, a semnalat cu un nerv poetic nemaipomenit orice mişcare istorică din viaţa poporului său./ Ion Druţă

Pleşca M.

În lumea cărților cu poetul Titus Știrbu

Astăzi, 20 noiembrie, Centrul Academic Eminescu a organizat extramuros împreună

cu elevii de la liceul Liviu Rebreanu o întâlnire cu poetul, parodistul, Titus Știrbu. Venind cu glume și ghidușii, i-a dăruit copiiilor claselor I o adevărată sărbătoare. Titus Știrbu, poetul copilăriei, este mult așteptat de către cititorii-copii. Cărțile sale sunt foarte  îndrăgite, răsfoite şi citite. Prin poeziiile sale poetul îi îndeamnă pe copii să fie buni, disciplinați și devotați cărții. Umorul fin, râsul sarcastic, maniera de ai capta atenția, i-au făcut pe copii să fie mai degajați, să reacționeze cu sinceritate la cele auzite. Copiii la rândul lor, au declamat poezii, au prezentat scenete, i-au adresat întrebări despre tainele creației sale.

În final fiecare copil s-a ales cu câte o carte cu autograf, iar poetul - cu florile recunoștinței.

Lidia Mucuța, bibliotecar şef, liceul L. Rebreanu

Întâlniri cu scriitori şi Cărţile Copilăriei

      Astăzi, 21 ianuarie continuă activităţile preconizate în  cadrul Săptămânii Uşilor Deschise.

      Şi pe meleagurile noastre a venit mult aşteptata iarnă, deşi drumul e anevoios, elevii clasei a IV-a^''A'' de la Gimnaziul  Nicolae Costin  împreună cu d-na profesoară Chicerman Stela s-au grăbit să ajungă la Centrul Academic Eminescu la întâlnirea cu scriitorul, pictorul şi pedagogul Alexandru Plăcintă ,cu genericul Cărţile copilăriei. Moderator al acestei întâlniri a fost d-na Maria Chirilă, bibliotecar principal.

      Scriitorul Alexandru Plăcintă un prieten bun al copiilor, le-a recitat o mulţime de poezii captivante şi pline de învăţăminte: să fie mai buni, să se susţină la nevoie, să preţuiască prietenia. Domnul Plăcintă în calitate de pictor a prezentat copiilor ilustraţiile care le-a realizat şi care sunt publicate în cărţile dumisale: '' Povestea Focului'', ''Pomul Fermecat'' şi  culegerea de ''Poveşti''.

Elevii au fost activi, au pus întrebări  despre creaţia scriitorului şi detalii din viaţă: ''Când a început să scrie?'', ''Câte poveşti şi poezii a scris până în prezent?'', ''Ce vă inspiră să scrieţi?'' etc.

La final d-nul Alexandru Plăcintă a dăruit clasei a IV-a^''A'', două cărţulii cu poezii şi poveşti pentru biblioteca clasei. Copiii au rămas profund impresionaţi şi mulţumiţi de această întâlnire, iar ca să lăsam o amintire în istoria CAIE, am marcat-o cu o poză de final.

Publicat de Fărîmă Marcela

Pe tărâmul unde vibrează opera eminesciană

E primăvară, e soare, e cald şi bine. Iată că Centrul Academic Eminescu, ieri i-a avut ca oaspeţi pe elevii clasei a III-A, de la Liceul Teoretic"Traian" ghidaţi fiind de către învăţătoarea Tatiana Timuţă şi de bibliotecara Tatiana Cucereavîi.

A fost o întâlnire de suflet, unde utilul s-a contopit cu frumosul. Maria Chirilă, bibliotecar principal, le-a făcut o introducere în lumea lui Eminescu, le-a deschis porţile către sufletul poetului, către sufletul poeziei lui. Dar elevii au mai avut ocazia şi să descopere şi cartea "Vornicel la nunta badei" de Dumbrăveanu, care anul acesta este pusă în Programul "Copiii Chişinăului citesc o carte". Aici l-au descoperit pe Onuţ, personajul principal şi li s-a trezit dorinţa de a o citi.

A fost creată o atmosferă plăcută, copiii au arătat că ştiu multe poezii de ale poetului Mihai Eminescu, au recitat, au dialogat cu noi, bibliotecarele şi au savurat cu nesaţ cărţile, operele lui Mihai Eminescu. Iar alături de Elena Dabija, directoarea Centrului Eminescu, au descoperit cărţile rare, şi poeziile pe care le-au învăţat şi ei în şcoală.

D.Ț.

La mulţi ani - Vasile Romanciuc!!!

 

S-au grăbit să-l felicite pe Vasile Romanciuc şi elevii clasei a III-a ai Liceului Teoretic "Mihai Eminescu". Au dat dovadă că iubesc mult poezia, biblioteca, cartea. Prin poezie se simt poeţi, prin bibliotecă un bagaj de cunoştinţe iar prin carte un râu curgător de înţelepciune, cuvinte, dicţionar... Datorită colegei noastre Maria Chirilă, aceşti elevi au aflat despre faptul că Vasile Romanciuc este poetul cu aripi de carte, este însăşi cartea. Iar prietenia sinceră, adevărată nu dispare niciodată. Important e să ştii să-ţi alegi prietenii. Nu trebuie să aveţi mulţi prieteni, puţini dar buni care nu vă vor trăda niciodată. Planurile pe viitor ale poetului fiind: lucrează la moment la o cărţulie cu titlul " Ce nume frumos am". Fiecare poezie de aici va purta un nume de copil, ca de exemplu (Maria, Viorica, Elena, Mihai etc.). Poeziile pentru copii ocupă un loc foarte important în viaţa sa. Cel mai important lucru este că - citind cărţi omul devine om, care ştie carte are patru ochi. La care Vasile Romanciuc mai adaugă, important e să nu fie vrio unul dintre noi care să nu ştie ce să facă cu cei doi ochi pe care i-a dat Dumnezeu.

 Chiar dacă însăşi poetul nu a fost prezent, Centrul Academic Eminescu a dat dovadă totuşi de măestria de a-i face pe copii  să simtă că au fost aproape de poet cu sufletul şi găndul.
D.V.

La mulţi ani, poete - Vasile Romanciuc

Ninge, ninge cu fulgi măşcaţi, ninge la Centrul Academic Eminescu cu versurile lui Romanciuc...

Bine aţi venit dragi copii! Astfel au fost întâmpinaţi copii de la grădinţa nr. 40 grupa 7, la prima oră la Centrul Academic Internaţional Eminescu. Astăzi este o zi importantă, e ziua lui Vasile Romanciuc. Cu această ocazie Centrul Eminescu a hotărât să-l felicite, dar şi picii de la grădiniţă au venit cu o felicitare. Maria Chirilă le-a explicat de ce au fost invitaţi copiii la noi, invitaţi au fost pentru a-l felicita pe un poet al nostru Vasile Romanciuc, care a scris foarte multe poezii. Astăzi împlineşte o vârstă frumoasă de 65 de ani, să-i zicem La Mulţi Ani, să-i aducem un omagiu poetului.

Copiii au aflat despre poet că este unul foarte simplu, îndrăgostit de poezie şi cânt. Iar poezii a început să scrie de când s-a născut Florin, băiatul poetului. A început să scrie poezii, din dragoste faţă de copii. Poeziile lui sunt foarte uşoare, simple.

Una este să ai cărţi, alta este să ai carte, la această frază copiii au dat o explicaţie:

-         Cartea îţi dă cunoştinţe

-         Din cărţi înveţi foarte multe

-         Eşti pregătit pentru şcoală

-         Afli tot ce este scris în cărţi

-         Afli

-         O minte bogată

-         Cel care vrea să fie deştept trebuie să citească.

Uite aşa, poeziile poetului, nu numai că le sunt dragi copiilor, dar şi învaţă din ele. Suntem foarte bucuroşi că cresc aşa copii deştepţi şi frumoşi datorită poeziilor poetului Vasile Romanciuc.

La mulţi ani Vasile Romanciuc

D.V.