Împreună descoperim invențiile...

Biblioteca e țara cărților minunate. De fiecare dată ne surprinde cu o carte bună, nouă, cu o poveste minunată, cu o enciclopedie.

În bibliotecă găsim cărți ce ne învață să învățăm, lecturi care ne dezvoltă simțurile imaginației, gustul rafinat de carte bună și deprinderi de materie primă.

Vă așteptăm de Luni până Vineri la Centrul Academic Internațional Eminescu, veniți să vă delectați cu cărți bune, cu lecturi ce creează personalități și descoperă noi talente.

Astăzi am vrea să vă propunem să faceți cunoștință cu câteva invenții, află cine a inventat, ce a inventat și cum...

Papusa Barbie

A fost inventata in 1959 de Ruth Handler. Ideea i-a venit cand a vazut ca fetitei ei ii face mare palcere sa se joace cu papusi adult facute din hartie. S-a incercat prin papusa Barbie® ca "visul fiecarei fetite sa fie proiectat in viitor. " - Ruth Handler. Papusa a fost numita Barbie®, dupa numele fetitei lui Ruth Handler, Barbara. Barbie® a fost introdusa in lume la American Toy Fair in New York. In primul an, s-au vandut 351.000 de papusi Barbie® cu un pret de 3$ pe bucata.
Prima cariera a lui Barbie® a fost de manechin de moda adolescent. De-a lungula anilor, Barbie® are peste 80 de profesii: dentist, astronaut (in 1965, 1986, 1994), star rock, candidata la presedentie, profesoara, medic veterinar, soldat, cantareata. Barbie® care merge la colegiu a fost introdusa in 1964. In 1975 a fost introdusa prima papusa Barbie® ca fiind atlet olimpic. In 1985 ea aprimit primul sau computer.
Papusa Barbie® a fost introdusa in Europa in 1961. Acum, papusa Barbie® este fabricata in mai mult de 140 de tari din lumea intreaga si a reprezentat peste 45 de natiuni diferite. In 1980 au fost introduse primele papusi Barbie® negresa si hispanica. In fiecare secunda, 2 papusi Barbie® se vand in lume.
Papusa Barbie® are 43 de animale de casa: 21 de caini, 12 cai, 3 ponei, 6 pisici, un papagal, un cimpanzeu, un urs panda, o girafa si o zebra.
Numele intreg al papusii Barbie® este "Barbie Millicent Roberts". Este din Willows, Wisconsin si merge la scoala Willows High School.
Are 5 surori: Skipper® introdusa in 1964, Tutti, Stacie® introdusa in 1992, Kelly® introdusa in 1995 si Krissy® in 1999. Barbie® are si un prieten Ken® introdus la 2 ani dupa aparittia ei. Ken® a fost numit dupa cel de-al doilea copil al lui Ruth Handler.
Din 1959 au fost produse mai mult de 1 miliard de costume pentru Barbie® si prietenii ei. Hainele au fost create de mari designeri de moda: designers Yves Saint Laurent, Christian Dior, Valentino, Perry Ellis, Oscar de la Renta, and Bob Mackie. Semnatura coloristica a lui Barbie® este "rozul Barbie". In 1999 a celebrat 40 de ani de la lansare ca fiind cea mai populara papusa din lume. Pana sa se inventeze papusa Barbie®, toate papusile erau bebelusi.

Blue Jeans

Este cel mai faimos articol de imbracaminte si a fost inventat de catre Levi Strauss. Levi a emigrat din Germania in Statele Unite in 1874 si a petrecut cativa ani la New York invatand si facand comert cu postavuri. In acelasi timp, in California a izbucnit ?goana dupa aur? si a aparut o nevoie foarte mare de produse care sa sustina aceasta activitate. El paraseste New York-ul si se muta in California impreuna cu sora si cumnatul sau. Isi deschide un magazin cu unelte pentru mineri, in care a adus si un balot de panza foarte rezistenta, intentionand sa o vanda celor care vroiau sa-si confectioneze coviltire sau corturi.
La scurt timp, un comerciant il viziteaza si se intereseaza de aceasta panza. Ii spune lui Levi ca ar trebui sa produca pantaloni din aceasta panza, pentru ca erau foarte utili celor care cautau aur in mine. Asa ca Levi Strauss a inceput sa produca pantaloni care au avut un succes nemaipomenit printre mineri. Singura obiectie a acestora era ca pantalonii respectivi erau foarte aspri. Strauss a inlocuit panza cu o alta mai moale, denumita ?panza de doc? pe care a adus-o din Franta, dintr-o localitate numita ?de Nime?.
Numele de ?jeans? vine de la denumirea data de marinarii din Genova, pentru ca din aceasta panza se confectionau uniformele lor. Denumirea de ?blue? (albastru) a fost data pentru ca panza din care se confectionau acesti pantaloni era vopsita in albastru (culoare care se obtinea usor din niste plante foarte raspandite in USA si Canada).
O alta problema foarte mare insa la acesti pantaloni erau buzunarele pentru ca se rupeau foarte repede. Un client numit Jacob Davis a avut ideea de a folosi capse care sa prinda buzunarele de pantaloni mai bine. Davis a vorbit despre aceasta idee lui Levi Strauss si impreuna au patentat-o in 1872. Astfel ca, Strauss a inceput sa produca acesti pantaloni folosind capse din cupru.
In 1886, Levi a cusut o eticheta din piele pe pantaloni care reprezenta imaginea a doi cai care trag in parti opuse de o pereche de ?blue jeans?. Acesta arata cat de rezistenti sunt pantalonii facuti de Levi Strauss. Blue Jeans au ajuns celebri datorita filmelor despre cowboy facute la Hollywood.

Becul

Primul bec a fost inventat in 1800 de Humphry Davy, un om de stiinta englez. El

a inventat o baterie si a conectat la ea 2 fire si o bucata de carbon. Carbonul s-a aprins producand lumina. Acesta tehnica de obtinere a luminii s-a numit arc electric. Se considera insa ca lumina electrica a fost inventata consecutiv de 2 oameni: Thomas Edison in SUA si de Sir Joseph Wilson Swan in Anglia. Ca sa se creeze lumina, este nevoie de un filament intr-un balon fara oxigen pentru ca oxigenul face ca filamentul sa arda cu flacara. Primul care a inventat becul a fost Swan si a descoperit ca un filament facut din carbon functioneaza. El a avut probleme insa cu vidarea bulbului de sticla - scoaterea completa a oxigenului din bulb. Edison a experimentat alte sute de filamente confectionate din diverse materiale. In 1879 el a construit un mic bec pentru a fi utilizat in locuinte. La inceput, filamentul insa nu a rezistat decat cateva ore si s-a ars. La sfarsitul anilor 1880 a produs un bulb care a luminat 1.500 de ore.

Bicicleta

Este posibil ca ideea bicicletei sa existe din 1493. In caietul de notite al lui Leonardo Da Vinci a fost gasit un desen al unei masinarii care seamana cu bicicleta. Oficial se considera ca in 1690 un francez a inventat prima bicicleta care avea 2 roti de metal puse in linie si prinse cu un cadru de lemn, fara bare pentru tinerea mainilor. Se statea pe o perna pe cadru si bicicleta era pusa in miscare impingand cu picioarele in pamant. In 1816, un nobil german a inventat prima bicicleta cu un sitem de condus care avea ghidon prins de roata din fata astfel incat sa permita virajul. Imbunatatirile au fost aduse mai tarziu de alti inventatori francezi, germani si englezi. In 1839 s-au adaugat pedalele. In 1869 s-au adaugat rotile foarte mari care ajutau la o parcurgere unei distante mai mari cand se dadea o data din pedale. S-au produs insa multe accidente pentru ca scaunul era la mare distanta de sol. Abia in 1880 englezul James Starley a inceput sa fabrice biciclete in modele apropiate de cele de azi.

Telescopul

Telescopul este cel mai important obiect de studiere a astronomiei. Functionarea

lui se bazeaza pe colectarea luminii radiate de obiecte. Ca si alte cateva inventii, se considera ca mai multi oameni au inventat telescopul. Unii oameni de stiinta cred ca l-a inventat in 1608 Hans Lippershey, un producator de lentile din Olanda. El a descoperit ca daca pui 2 lentile intr-un tub, obiectele de la distanta par sa fie mai apropiate. El insa nu a facut niciodata un telescop. Marele om de stiinta italian Galileo Galilei a ramas in istorie ca inventator al telescopului. Acest model cuprindea doar lentile din sticla. In secolul XVII Galileo a revolutionat astronomia prin folosirea telescopului in studierea spatiului. El a descoperit planeta Jupiter si cei 4 mari sateliti ai ei, petele solare de pe Soare, craterele de pe Luna. Primele telescoape aveau un sistem de lentile din geam sau oglinzi pentru a detecta lumina. Telescopul "simte" de 640.000 de ori mai multa lumina decat ochiul uman. In 1704, Isaac Newton a creat un nou concept de telescop care nu a mai folosit lentile de sticla ci un sistem de oglinzi. Acest nou concept marea obiectele de milioane de ori spre deosebire de telescopul care folosea lentile din sticla. Cel mai puternic telescop este Hubble Space Telescope si el se afla in spatiu, se invarte in jurul Pamantului ca un satelit. H.S.T. transmite imagini ale obiectelor din spatiu mult mai detaliate decat cum se vad cu alte telescoape. A fost lansat in spatiu in aprilie 1990 si reparat in 1993. A fost numit dupa astronomul american Edwin Hubble.

Bomboanele

Ideea gustului de dulce a fost descoperit pentru prima data de oamenii cavernelor care mancau miere. De-a lungul timpului, egiptenii, arabii si chinezii au preparat fructe si alune invelite in miere. In Europa, in Evul Mediu, costul ridicat al zaharului a facut ca bomboanele sa fie o delicatesa pe care si-o permiteau doar oamenii bogati. Bomboanele din zahar topit au devenit cunoscute in secolul XVII in Anglia si in coloniile americane. Bomboanele se obtin simplu, prin dizolvarea zaharului in apa. Diferitele temperaturi de incalzire determina tipul de bomboane: temperaturile ridicate fac bomboanele tari, temperaturile medii fac bomboanele moi si temperaturile joase fac bomboanele care se mesteca (jeleurile). Fabricarea dulciurilor s-a dezvoltat rapid ca industrie la inceputul secolului XIX prin descoperirea sucului dulce din sfecla. Fabricarea bomboanelor tari din menta sau dropsuri din lamaie a devenit foarte populara.

Vata de zahar ars

Vata de zahar ars este facuta din zahar topit si tors intr-un fir subtire ca un fir de bumbac. A fost inventata in 1897 de William Morris si John Wharton, fabricanti de dulciuri din Tennessee, SUA. Ei au inventat un dispozitiv care topeste zaharul intr-o cupa care se invarte si care are niste gauri subtiri. Dupa cum cupa se invarte, zaharul caramelizat este fortat sa iasa prin acele gauri rezultind un produs pufos care seamana cu bumbacul si care se topeste in gura.

Ciocolata

Istoria ciocolatei incepe o data cu descoperirea Americii. Cand Cristofor Columb s-a intors din a 4-a lui calatorie in Lumea Noua, a adus regelui Ferdinand si reginei Izabela boabe de cacao. In timpul invaziei in Mexic a lui Hern? Cort?in 1519, indienii azteci au fost gasiti folosind boabe de cacao in prepararea unei bauturi regesti , numita ?hocolatl? adica lichid fierbinte. Tratau aceasta bautura ca fiind ?ancarea zeilor? ?hocolatl?era foarte amara, drept pentru care, Cort?si insotitorii lui au emis ideea indulcirii ei cu trestie de zahar. Tot ei au luat acesta bautura in Spania si au imbunatatit-o, punandu-i scortisoara si vanilie. Au decis ca bautura are gust mai bun daca este servita fierbinte. Noua bautura a prins foarte bine, mai ales la aristocratii spanioli. Spaniolii au inceput sa planteze cacao in coloniile lor dind nastere unei afaceri prospere. Ei au tinut secret aceasta industrie multe sute de ani dar niste calugari spanioli au lasat pana la urma ca secretul sa scape. Aceasta bautura s-a raspandit repede in Europa si in 1657 a aparut una dintre cele mai faimoase case englezesti de ciocolata. In 1828 au aparut tehnici mecanizate de macinare a boabelor de cacao (presa pentru boabele de cacao) care a dus la scaderea pretului ciocolatei. Datorita acestei prese a fost imbunatatita si bautura din cacao pentru ca prin presare era stoarsa grasimea pe care o contineau boabele de cacao. In secolul XIX au fost 2 mari revolutii in istoria ciocolatei: o companie engleza a produs prima ciocolata solida de mancat - ciocolata fondanta fina si matasoasa, iar in 1876, elvetianul Daniel Peter a introdus laptele in ciocolata si a creat un produs care si astazi aduce bucurie: ciocolata cu lapte. In America a avut un mare succes si s-a dezvoltat foarte repede. In 1765 a aparut prima fabrica de ciocolata. In prezent, guvernul american ii recunoaste rolul. Ciocolata face parte din ratia soldatilor americani inca din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si este nelipsita din dieta astronautilor.

Cosmeticele

Arheologii au gasit evidente ale existentei produselor cosmetice in Egipt datand

mult mai inainte de anul 4000 I.C. Au gasit obiecte vechi cu farduri de ochi si dovezi ale folosirii unguentelor frumos mirositoare. In Egipt se aplica pe fata o pasta verde stralucitoare din minerale de cupru care dadea culoare si definea trasaturile fetei. Se foloseau uleiuri parfumate si se pictau sprancenele cu fard de ochi (o crema facuta din grasime de oaie si praf de plumb). Cosmeticele grecilor erau pastrate in cutii complicate. Rujul inrosea obrajii si erau folosite pudre albe pentru indreptarea ridurilor. Femeile foloseau ca ruj culoarea ocru, un clei combinat cu fier. Ca sa arate mai tinere, isi pictau palmele cu henna, o culoare rosu-maronie. In China si Japonia foloseau crema din praf de orez cu care isi pictau in alb fata si parul, isi smulgeau sprancenele iar dintii erau colorati in negru sau auriu. Romanii foloseau excremente de crocodil pentru noroiul din bai, faina de orz si unt pentru cosuri, grasime de oaie si sange pentru lustruirea unghiilor. Barbatii si femeile isi vopseau adesea parul in blond. Vopselele erau foarte caustice si multi au chelit trebuind sa poarte peruci. In Evul Mediu de Est au aparut parfumurile cu alcool vandute in Europa de cruciati. Reginele din Italia foloseau ruj de buze roz. Pe timpul reginei Elisabeta a Angliei colorarea parului in rosu era o adevarata moda. Femeile dormeau de asemenea cu bucati de carne cruda pe fata pentru prevenirea ridurilor. In Europa cosmeticele erau folosite de aristocratie, de persoanele de la curtile regale. Franta si Italia devin centrul producerii lor. Folosirea plumbului in producerea cosmeticelor a provocat multe probleme fizice si chiar moartea. Cea mai larga utilizare o are rujul rosu de buze. Produsele cosmetice s-au dezvoltat odata cu industria filmului si a modei.

Deodorantul

Prima formula de deodorant a fost inventata in 1888 de un inventator necunoscut in Philadelphia si a fost recunoscut ca fiind primul produs care

previne mirosul. In 1940 Helen Barnett Diserens s-a alaturat echipei de productie a primului deodorant si la sugestia unei colege, au dezvoltat impreuna pe furis un alt deodorant numit- deodorantul cu bila. Acest nou tip de aplicator de deodorant a fost testat si produs in America in 1952. Produsul a fost un succes. In 1960, fabricile de deodorante se preocupau de cum sa obtina deodorantele aerosol intr-un tub inchis. Primul deodorant aerosol a fost lansat in 1965.

Parfumul

Parfumul este vechi de sute de ani. Una din cele mai vechi intrebuintari ale parfumului este arderea esentelor si ierburilor aromate folosite in serviciile religioase. Egiptenii au fost cei care au introdus parfumul in cultura lor, apoi chinezii, hindusii, israelitii, arabii si grecii. In Egipt, folosirea sticlutelor pentru pastrarea parfumului dateaza din anul 1000 I.C. Egiptenii au inventat sticla iar sticlutele pentru parfum au fost unele dintre cele mai utilizate obiecte din sticla. Egiptenii isi ungeau corpurile cu uleiuri aromate si le foloseau atat ca produse cosmetice cat si cu uz medicinal. Utilizarea parfumului s-a raspandit apoi in Grecia, in Italia si in lumea islamica. Parfumul s-a bucurat insa de succes in secolul XVII mai ales in Franta. La curtea regala, parfumul nu era folosit numai pe piele ci si pe mobila si haine. In secolul XVIII s-a inventat apa de colonie care se amesteca in apa pentru baie si in vin ca apa de gura. Sticlutele devin populare pentru ambalarea parfumului si designul lor incepe sa ia amploare. Chiar se fac aliante intre producatorii de parfumuri si producatorii de sticlute pentru exclusivitate. Apar marile case producatoare de parfum: Coty, Chanel.

Creionul

In Roma antica, scribii (cei care stiau sa scrie) scriau pe papirus (o forma timpurie a hartiei) cu un varf subtire de metal numit ?tylus?facut la inceput din

plumb. In 1565, neamtul-elvetian Conrad Gesner a fabricat primul instrument de scris. Un grafit a fost introdus intr-o bucata de lemn. Numele de ?rafit?vine din greaca de la cuvantul ?raphein?care inseamna "a scrie". Grafitul (carbon negru) a inceput sa fie folosit foarte mult dupa ce a fost descoperit un mare depozit de grafit in Anglia in 1564. Grafitul lasa un scris mai intunecat decat plumbul dar este atat de moale si de fragil, incat trebuie introdus intr-un suport de lemn. Asa s-a nascut creionul din lemn. In 1795 Nicholas Jacques Conte (un ofiter francez in armata lui Napoleon) a inventat o metoda noua de ardere a grafitului pisat amestecat cu un liant. Taria creionului depinde de cat lut pastreaza grafitul (lutul este folosit ca liant). Mijlocul unui creion inca se mai numeste "plumb", desi el este facut din grafit netoxic. Azi, fabricarea creioanelor inca are la baza principiul inventat de N. J. Conte.

Hartia

Inca din anul 3000 I.C. papirusul este folosit in Egipt ca primul suport de scris,

inainte de folosirea hartiei. Era confectionat din fasii de papirus presate. Hartia, asemanatoare cu cea de azi, a fost facuta pentru prima data in anul 105 D.C. de un eunuc de la curtea imparatului Ho Ti in China. Se crede ca la inceput s-a fabricat din textile nefolositoare si apoi coaja de dud si alte plante din care se produceau tesaturile. Hartia s-a produs numai in China timp de 500 de ani. In anul 610 a fost introdusa in Japonia, iar in 750 in Asia Centrala. In Europa a fost adusa de Mood si s-a produs prima data in anul 1150 in Spania, dupa care producerea ei s-a dezvoltat si in restul Europei. In Europa, hartia se obtinea din textile nefolositoare. Cand a aparut tiparul, a crescut cererea de hartie si s-a inregistrat o criza de textile, ceea ce a dus la gasirea altor materii prime pentru fabricarea hartiei. In sec. XIX au inceput sa fie folosite fibrele tulpinilor plantelor. In 1798 Nicholas-Louis Robert a facut prima masina de fabricare a hartiei care producea doar o singura foaie de hartie o data. In timp, lemnul a devenit prima sursa de fibra in fabricarea hartiei, iar fibrele textile inca se folosesc in fabricarea hartiei tari. Chiar daca hartia este facuta acum de masini, procesul de baza este acelasi. Fibrele din plante sunt separate si udate, apoi sunt filtrate intr-un cuptor si presate ca sa dea afara cat mai multa apa. Apa ramasa se va evapora si ea in timp ce fibrele sunt presate tot mai mult pentru ca hartia sa fie plata.

Ochelarii

Chinezii au folosit pentru prima data sticla colorata ca un accesoriu care se presupunea ca-i da puteri magice celui care o poarta. Tot ei se presupune ca

foloseau si lupa. Imparatu Nero al Imperiului Roman folosea un smarald prin care se uita cand urmarea luptele de gladiatori ca sa-si fereasca ochii de soare. Se crede insa ca Roger Bacon, un inventator medieval, a descoperit in 1262 magnifica proprietate a lentilelor de a ajuta vederea. Dupa 20 de ani, in Florenta, Italia, inventatorul Alessandro di Spina a facut prima pereche functionabila de ochelari. Desi ochelarii functionau, oamenii de stiinta nu intelegeau exact cum ajuta vederea, pana cand, in 1604, Johannes Kepler a explicat cum functioneaza dupa ce a descris de fapt cum functioneaza ochiul. In 1784 Benjamin Franklin a creat ochelarii cu 2 lentile care se aseaza pe nas. In 1827 George Airy a facut ochelarii cu lentile rotunde care corectau astigmatismul (o defectiune a ochiului care il face sa vada ca printr-o ceata). Azi medicul oftalmolog examineaza ochii si stabileste defectele de vedere. El prescrie ochelarii corecti pentru indreptarea defectelor de vedere si toate atributiile lentilelor.

Piscina

Arheologii au gasit dovezi ale existentei piscinei inca din anul 2.500 IC in Egipt.

Ele erau de asemenea populare in antichitate si in Grecia, Roma si Asiria. In Roma, inotul facea parte din educatia baietilor. De aceea romanii au construit primele piscine. Se crede insa ca primul care a construit o piscina incalzita a fost Gaius Maecenas, in Roma in primul secol I.C. Oamenii insa au continuat sa inoate in lacuri sau rauri pana la mijlocul secolului XIX. In 1837, in Londra, Anglia, existau deja 6 piscine cu trambulina pentru sarituri. Cand au inceput jocurile olimpice in 1896 a crescut polularitatea inotului.

Sursa: http://forum.7p.ro/Curiozitati.aspx?g=posts&t=458#ixzz3qWusWKKu 

Publicat: D.Ț.