Copiii despre marele Eminescu…

15 ianuarie este ziua de naștere a marelui poet Mihai Eminescu. În această lună déjà este o tradiție desfășurarea Săptămânii Ușilor Deschise la Centrul Eminescu. În această perioadă mulți oaspeți au pășit pragul bibliotecii noastre. Copiii de la grădinița Cheițele cunoașterii au venit pentru prima data și iată ce impresii au avut:

    Pe 15 ianuarie, în incinta Centrului Academic Internaţional Eminescu a fost o zi deosebită.
Aici s-au sărbătorit cu mare fast cei 164 de ani de la naşterea “Luceafărului literaturii române”, fiind organizată şi  o expoziţie tematică de carte dedicată marelui Eminescu.
    Ziua a început cu spectacolul „Din dor și dragoste de Eminescu‟,la care au fost invitate: grupa nr. 2 (4-5 ani), grupa nr. 10 (5-6 ani), și grupa nr. 6 (6-7 ani), de la grădinița nr. 40, care s-au grăbit să aducă un omagiu marelui poet. După, a urmat un recital de poezii,la care au participat copiii de la grădinţa nr. 139, şi grupa „Prichindel‟ de la grădinița „Cheițele

cunoașterii‟.
    În continuare, a avut loc o oră de lectură cu genericul „Legenda unui Geniu‟, la care a participat  clasa a III-a a liceului “Liviu Rebreanu”.
    Manifestaţia s-a încheiat cu masa rotundă: „Eminescu – ambasador al culturii române‟, care i-a avut ca invitați pe elevii de la Liceul profesional nr.1.
    Elena Dabija,  directorul Centrului Academic Eminescu a mulțumit tuturor pentru prezență, și i-a îndemnat pe participanți să prețuiască cărțile!

PÂINEA - povestire dedicată lui Mihai Eminescu

“Nicolae Rusu este un prozator extrem de viu,

cu un stil alert şi captivant.”

Theodor Codreanu

Prozatorul şi eseistul Nicolae Rusu s-a născut la 26 februarie 1948, în s. Risipeni, Făleşti, în familia Emiliei şi a lui Petru Rusu.

Studiile medii le face la şcoala din satul natal, cele superioare la Institutul Politehnic din Chişinău, Facultatea de economie (1966-1970). În perioada 1983-1985 urmează cursurile Şcolii Superioare de Literatură din cadrul Institutului de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova. Un timp activează în cadrul Biroului de propagare a literaturii pe lângă Uniunea Scriitorilor din Moldova. Din 1987 până în prezent este director al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor.

PÂINEA

   În această lume şi pe această planetă a oamenilor, într-un cătun aşezat la poale de munţi, la jumătatea unui secol şi în miezul unei luni de iarnă, într-o familie numeroasă de agricultori, iată se mai naşte un copil.

E un băiat la care te poţi uita, căci cu soarele nu are de gând să se întreacă, iar într-un an creşte la fel ca şi alţi semeni ai săi. Atunci când copiii, la vârsta potrivită, iau calea şcolilor, merge şi el cu ei. Îi place, desigur, să se hârjonească, să admire flori şi să asculte tril de păsări. Mai ales preferă să urmărească stelele cerului, apoi să se viseze pe tărâmuri fermecate de basm.  Dar trec ani şi îl ajunge timpul să susţină  examenul de maturitate. Marea majoritate a acestor oameni, după o tradiţie a neamului, preţuieşte în primul rând măiestria de a coace pâine.

Tinerii participă la un concurs pentru cea mai bună, mai frumoasă şi mai gustoasă pâine. Câştigă însă cununa de slavă pâinea care îşi păstrează un timp cât mai îndelungat calităţile. Selecţia şi preţuirea e făcută de un competent şi numeros juriu, în frunte cu un înţelept. Acesta este alb şi uscat de bătrâneţe, incoruptibil şi neîndurător de exigent, Timpul.

Astfel, începe Băiatul să se pregătească pentru a-şi  susţine examenul existenţei sale  pe faţa pământului. Dar, abia începe pregătirile, i se arată deodată zâna destinului său. Ea îl sfătuieşte să plămădească aluatul doar  într-un răstimp de treizeci şi nouă de clipociri de pleoapă. Dar să amestece în el şi gândurile sale cele mai profunde, şi amintirile sale cele mai luminoase, şi viziunile sale cele mai frumoase. Băiatul respectă cu sfinţenie sfaturile şi, la timpul potrivit, se prezintă cu pâinea sa de toate zilele la judecată.

Aici vede pâini neasemuit de frumoase. Unele au semnele celor mai gingaşe flori de pădure, altele - îmbătătoare arome ale cerului spălat de ploi primăvăratice. Sunt şi pâini care reflectă chiar şi chipuri ale mai - marilor lumii - în speranţa de ale gâştiga indulgenţa. Băiatul cu pâinea sa modestă  înţelege, resemnat, că locul său e cel din urma tuturor.

La drept vorbind aşa şi se întâmplă. Apoi vine clipa  când bătrânul,  temutul şi neîndublectul Timp, trece cu bagheta sa magică peste puzderia de pâini. Într-o clipită se prefac mai toate în bulgări de pământ sau coji mucegăite şi uscate ca iasca. Unele ajung să devină praf şi pulbere, altele - turte de aluat împietrit. Doar pâinea Băiatului rămâne rumenă şi proaspătă, ca şi cum ar fi scoasă acum din cuptor. Cum rămăseseră cel mai din urmă, Băiatul se pomeneşte deodată cel dintâi.

Iar când încep să guste din pâinea lui nenumăraţi bărbaţi  şi femei,bătrâni şi copii, fiecare dintre ei îşi vede aievea mama, privindu-i dulce într-o negură de vremi. Apoi mai zăresc nişte flori şi nişte gâze într-o poiană de argint, jucând la o nuntă, şi un şir de plopi fără soţ. Mai simt şi nişte flori de tei curgând uşor şi lin în pletele unei fete, care e o preafrumoasă fiică de împărat, precum fecioara-i între sfinţi şi luna-i între stele. Mai aud şi nişte tânguioase sunete de clopot, seara, pe deal.... Apoi, ascultă şi nişte profunde învăţături ale unor oameni de alte neamuri. Mai înţeleg şi tâlcul celor spuse în istoria celor cinci, apoi cu şapte pâini ce au potolit odată foamea unei nenumărate mulţimi...

Şi cei care se înfruptă din pâinea Băiatului adună apoi coşuri de firimituri pentru a plămădi cu ele alte pâini. Şi nu uită să transmită din gură-n gură, secole la rând, numele celui ce hrăneşte necontenit nu numai neamul românesc, ci întreaga suflare omenească. E vorba de cel care a fost, este şi va fi de-a pururi Mihai Eminescu.

Fărîmă M.

CUNOAŞTEM PAS CU PAS PE EMINESCU

La Centrul Academic Eminescu, dăinuieşte versul Eminescian, este a V zi din cadrul programului Săptămâna Uşilor Deschise, cu genericul: ''Mă recomand, Mihai Eminescu''.

De la primele ore cu însufleţire şi dornici de a cunoaşte amănunte inedite din viaţa şi opera  Luceafărului Literaturii Române - Mihai Eminescu, au venit elevii de la Gimnaziul Nicolae Costin, clasa a IV ''^A''-a, fiind însoţiţi de doamna profesoară Chicerman Stela.

Doamna Maria Chirilă, bibliotecar principal, a făcut o intoducere în temă, citindule elevilor povestirea Pîinea scrisă de Nicolae Rusu, dedicată lui Mihai Eminescu - ,, cel care prin opera sa, hrăneşte spiritual nu numai neamul românesc, ci întreaga suflare omenească''. S-a vorbit despre circumstanţele apariţiei celor 4 poze unice ale poetului, prima fiind făcută la 19 ani la vârsta  ''orizonturilor deschise şi a marilor speranţe'' şi ultima poză a fost realizată  în al 37-lea an al vieţii poetului, atunci când boala neîndurătoare deja îl mistuia.

Un amănunt mai puţin cunoscut din viaţa lui Eminescu, care a fost astăzi descoperit de elevii clasei a IV, este şi Prima Dragoste a Poetului -o fată frumoasă ce se numea Casandra Elena, care a decedat de o boală incurabilă la doar 19 ani. De moartea fetei, Eminescu a aflat la revenirea  de la studii din Cernăuţi. Durerea acestei tragedii mult timp la urmărit pe poet, care în cele din urmă va fi evocată prin poezii memorabile: De-aş avea, Din străinătate, Floare albastră, Iubitei...''Ea a rămas pentru Eminescu:'' taină şi suferinţă, fereastră prin care poetul va privi mereu în trecutul său, ca la un Paradis pierdut''.

                                                       Şi te-ai dus, dulce minune,

Şi-a murit iubirea noastră - 

Floare-albastră! Floare albastră!...

Totuşi este trist în lume!

Un omagiu prin cuvân liric au adus şi elevii: recitând cu onoare poezii din opera eminesciană: Luceafărul, De-aş avea, De ce?, La mijloc de codru des, Lacul, Scrisoarea a III-a, Ce suflet trist.

Eminescu este şi v-a rămâne poetul al cărui nume îl vor purta secolii din gură-n gură. Poetul care a cucerit toate meridianele lumiii prin el însuşi, prin cuvânt, prin poezie.

Publicat: Fărîmă Marcela

Dicţionare despre civilizații (revistă bibliografică)

  La Centrul Academic Eminescu , a apărut o nouă colecţie de dicţionare dedicate copiilor, de la editura Cartier. Fiecare păginuţă a acestui minunat dicţionar este frumos ilustrată.

Dicţionarul... este o colecţie care propune o incursiune completă într-o civilizaţie. Datorită numeroaselor articole aşezate în ordine alfabetică sau tematică, sunt abordate toate subiectele importante. Sunt lucrări serioase şi amuzante totodată adresate unui public larg şi pasionat.

Dominique Joly. Dictionarul piratilor şi corsarilor / trad. din franceză – Ioan T. Bita. - Ch: Cartier, 2009. -124 p.

 Copiii, şi nu doar ei, au aici tot ce se poate şti despre aceşti aventurieri ai mărilor şi oceanelor, spaima regilor şi a bogaţilor. Iată o mostră de definiţie, care este totodată şi poveste: „Pe insulele pustiite de localnici, precum TORTUGA, bârlogul lor, aceşti bărbaţi de toate naţiile duc o viaţă sălbatică de vagabonzi. Ei taie lemne, vânează porci sălbatici şi pescuiesc de-a lungul coastelor… Când însă un vas spaniol li se arată la orizont, ei sar deîndată în bărcile lor proaste şi cârpite, dar pe care le ştiu bine manevra, şi se transformă în PIRAŢI de ocazie… sau în CORSARI, mandataţi de cine ştie ce guvernator”.

  

Michel Piquemal. Dictionarul indienilor / trad. din franceză - Corina Iftimia. - 

Ch: Cartier, 2009. -124 p.

 Aici sunt descrise obiceiuri, legende ale indienilor americani – extrem de atractive pentru copii. Spre exemplu: „Numeroase triburi desenează cu nisip colorat. Desenele cele mai renumite aparţin indienilor NAVAJO. Persoana care realizează aceste desene nu este propriu-zis un artist, ci mai curând un ŞAMAN, deoarece desenul său face parte din ritualul de lecuire a unui bolnav. Persoana respectivă pregăteşte mai întâi un pat de nisip pe care lasă să curgă prafuri de diferite culori care vor alcătui diferite motive. Desenele reprezintă oameni şi Spirite”.

 Daniel Royo. Dictionarul cavalerilor / trad. din franceză - Gabriela Siclovan. - Ch: Cartier, 2009. -124 p.

Cuprinde nu doar informaţii de la curţile regale ale altor timpuri, ci şi date despre cei care lucrau acolo – menestreli, jongleri, bufoni etc. Lectura cărţii se impunde de la sine, şi pentru cei care doresc să cunoască mai mult despre istoria evului mediu, dar şi pentru adulţii care au aceleaşi pasiuni.

Lectură plăcută!

Muzica unui Distins Compozitor ce l-a încântat pe Marele Poet

     În această zi frumoasă de iarnă 23 ianuarie, la Centrul Academic Eminescu, oameni de cultură şi cititorii noştri fideli aduc omagii Marelui Poet al Unităţii Naţionale Mihai Eminescu, în cadrul Săptămânii Uşilor Deschise.

    La primele ore ale dimineţii am organizat ora de lectură: ''Muzica lui l-a încântat pe Eminescu'', unde au participat  copii de la Grădiniţa Nr. 139 gr. 5, împreună cu doamnele educatoare Carapostol Lucia şi Pandelea Ecaterina.

    În întroducere d-na Maria Chirilă  le-a povestit copiilor  despre excepţionala creaţie muzicală a Distinsul Compozitor Ciprian Porumbescu, care l-a  fascinat pe Mihai Eminescu:

   ''Rari Creatori în lume, care ar fi reuşit într-o viaţă atât de scurtă să aducă culturii poporului său ceea ce a adus Ciprian Porumbesu. Ilustrul compozitor a creat mai bine de 300 de lucrări muzicale, printre ele fiind şi o perlă nemuritoare - '' Balada pentru vioară şi pian''.

Ciprian Porumbescu vede lumina zilei la 14 octombrie 1853 la Şipotele Sucevei, Bucovina,în familia preotului Iraclie Golembiovski. În 1865 familia se mută la Stupca, sat cu lăutari renumiţi, a găsit o vioară, instrumentul de care compozitorul nu s-a despărţit până la ultima suflare. Tatăl său, avea şi el o slăbiciune aparte pentru instrumente muzicale vechi, cumpără de la un lăutar o vioară veche de 240 de ani, care i-o dăruieşte lui Ciprian.

Între 20 şi 24 de ani, studiază teologia ortodoxă la Cernăuţi. Dar dragostea pentru vioară a fost mai puternică şi l-a întors la muzică, făcându-l să abandoneze teologia.

Îşi continuă studiile la Viena, la renumitul muzician Anton Bruckner.Aici va scoate, în 1880, colecţia de 20 de piese corale şi cântec la unison, reunite în ''Colecţiunea Gintei Latine''.

La doar 29 de ani se stinge din viaţă în casa părintească de la Stupca.

Despre personalitatea  lui Ciprian Porumbescu, prietenul său Constantin Moraru avea să spună: '' A fost un suflet sensibil la tot ce e frumos, vesel şi când era trist, dăruindu-se, în fiece clipă celor ce-i erau aproape şi mai presus de orice iubindu-şi poporul, căruia i-a închinat tot ce era mai preţios în el - muzica lui!'' 

Apoi d-na Maria le-a prezentat copiilor şi cărţile: Unde eşti Copilărie?,Luceafărul, Somnorase Păsărele, Făt - Frumos din Lacrimă.

Copii au venit şi ei la rândul lor cu poezii din creaţia lui Eminescu: Somnoroase Păsărele, Revedere, Ce te legeni, Lebăda, şi cu un recital muzical foarte frumos şi melodios pe versurile Poetului, care a umplut sala de lectură a Centrului Eminescu de o atmosferă magică, feerică.

Doamna  Chirilă i-a îndemnat pe copii să citească cât mai mult deoarece prin lectură devii mai educat, mai inteligent, mai bun la suflet. Ora de lectură a fost încheiată cu versurile poetului  Vasile Romanciuc:

"Să-ţi fie-atât de drag cuvântul,

Încât atunci când îl rosteşti,

Să crezi că însuşi Eminescu

Ascultă ce şi cum vorbeşti"

Întâlniri cu scriitori şi Cărţile Copilăriei

      Astăzi, 21 ianuarie continuă activităţile preconizate în  cadrul Săptămânii Uşilor Deschise.

      Şi pe meleagurile noastre a venit mult aşteptata iarnă, deşi drumul e anevoios, elevii clasei a IV-a^''A'' de la Gimnaziul  Nicolae Costin  împreună cu d-na profesoară Chicerman Stela s-au grăbit să ajungă la Centrul Academic Eminescu la întâlnirea cu scriitorul, pictorul şi pedagogul Alexandru Plăcintă ,cu genericul Cărţile copilăriei. Moderator al acestei întâlniri a fost d-na Maria Chirilă, bibliotecar principal.

      Scriitorul Alexandru Plăcintă un prieten bun al copiilor, le-a recitat o mulţime de poezii captivante şi pline de învăţăminte: să fie mai buni, să se susţină la nevoie, să preţuiască prietenia. Domnul Plăcintă în calitate de pictor a prezentat copiilor ilustraţiile care le-a realizat şi care sunt publicate în cărţile dumisale: '' Povestea Focului'', ''Pomul Fermecat'' şi  culegerea de ''Poveşti''.

Elevii au fost activi, au pus întrebări  despre creaţia scriitorului şi detalii din viaţă: ''Când a început să scrie?'', ''Câte poveşti şi poezii a scris până în prezent?'', ''Ce vă inspiră să scrieţi?'' etc.

La final d-nul Alexandru Plăcintă a dăruit clasei a IV-a^''A'', două cărţulii cu poezii şi poveşti pentru biblioteca clasei. Copiii au rămas profund impresionaţi şi mulţumiţi de această întâlnire, iar ca să lăsam o amintire în istoria CAIE, am marcat-o cu o poză de final.

Publicat de Fărîmă Marcela

TREI FRAŢI

poveste populară hakasă

          La poalele unui munte uriaş, trăia intr-o iurtă albă bătrânul Tunet. El avea trei copii. Cel mai mare era Soarele luminos, fiul cel mijlociu era Focul cel curajos şi puternic, iar prâslea era Luna cea frumoasă şi cuminte.

Tunetul hotărî intr-o zi să afle dacă îl iubesc copiii săi şi pe când aceştia arau pământul, el îşi schimbă înfăţişarea, pentru a nu fi recunoscut, şi apărând pe câmp, începu să strige către fiii săi:

          - Alergaţi cât mai repede acasă! Peste tatăl vostru s-a abătut o nenorocire! Clipele îi sunt numărate. Va muri în scurt timp!

Soarele, fiul cel mare, începu să alerge spre casă mai repede decât toţi. În urma lui se grăbea Focul, iar Luna cea frumoasă se gândi:

''De ce să mă grăbesc? Doi sunt îndeajuns. Chiar şi fără mine ei ştiu ce au de făcut. Mi-e o foame cumplită, întâi voi mânca ceva, apoi mă voi îndrepta spre casă, oricum nu pot schimba nimic''.

Îşi scoase proviziile din traistă şi începu să mănânce. După ce-şi potoli foamea Luna o luă încet spre casă.

          Fratele cel mare ajunse acasă în mare goană, în prag îl întâmpină bătrânul Tunet, care îi spuse:

          - O, fiul meu cel mare, luminosule Soare!

Tu eşti cel dintâi care te-ai grăbit să-mi vii în ajutor. Te voi răsplăti după merit. De-acum înainte vei sta sus, pe bolta cerului şi vei străluci în fiecare zi. Toţi se vor bucura de frumuseţea şi căldura razelor tale.

          În scurt timp apăru şi Focul. Tatăl îl întâmpină şi pe acesta cu dragoste şi respect:

          - Şi tu, fiul meu cel mijlociu, Focule, neânfricat şi puternic, eşti un fiu bun. Te voi răsplăti şi pe tine după merit. De-acum înaite îl vei ajuta pe fratele tău cel mare. Tu îi vei încălzi pe toţi cei care suferă de frig.

          Într-un târziu ajunse acasă şi Luna, cea frumoasă. Supărat, Tunetul porni s-o certe:

          - O, fiica mea cea mică! Tu nu te-ai grăbit să-mi sari în ajutor! De aceea tu vei străluci numai noaptea, fără să dai căldură oamenilor. Nimeni nu se va bucura de tine, precum se vor bucura de Soare şi de Foc. 

Lectură plăcută!

Publicat: Fărîmă M.

Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu

Nuvela fantastică  Sărmanul Dionis a fost publicat în revista ''România Jună'' ( decembrie 1872 - ianuarie 1873). Nuvela a fost redactată la Viena, cum reiese dintr-o scrisoare a lui Slavici către Iacob Negruzzi, a fost citită de Eminescu în şedinţa de la 1 septembrie 1872 a ''Junimii''. Lectura a produs o impresie de extravaganţă în rândurile ''caracudei''. George Panu, memorialistul societăţii ieşene , spune că efectul acestei ''elucubraţiuni filozofice'' a fost catastrofal: ''Şi dacă n-ar fi fost limba - acea limbă frumoasă a lui Eminescu -, nuvela ar fi fost considerată o extravaganţă a unui ascet torturat de foame, de sete şi de abstinenţă şi slăbit de flagelaţiuni zilnice''- Maiorescu o acceptă şi o recomandă pentru publicare. 

SĂRMANUL DIONIS

(fragment)

          Pe ici pe colo pe la mese se zăreau grupe de jucători de cărţi, oameni cu părul în dizordine , ţinând cărţile într-o mână ce tremura, pleznind din degete cu cealaltă înainte de-a bate, mişcându-şi buzele fără a zice o vorbă şi trăgând din când în când cu sorbituri zgomotoase cîte - o gură din cafeaua şi berea ce li sta dinainte — semn de triumf ! Dincolo unul scria cu cridă pe postavul verde al biliardului ; unul cu pălăria naltă pe ceafă şi cu mânile unite pe spate, c-o ţigară lungă în gură a cărei independenţă era mărginită numai de buzele individului, se uita — dracu ştie, cu interes ori aşa numai la un portret a lui Dibici-Zabalkanski 1 atârnat în afumatul părete. Orologiul, fidel interpret al bătrînului timp, sună de 12 ori din limba sa de metal, spre a da lumei, ce nu-l asculta, samă că se scursese a 12-a oară a nopţii. Dionis se porni spre casă. Afară ploaia încetase şi, prin mrejele şi valurile de nouri negri - vineţi , luna trecea palidă şi rece. În mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele şi buruienele crescuse mari în tufe negre - verzi , se înalţau ochii de fereastă spartă 2 a unei case veche a cărei streşină de şindrilă era putredă şi acoperită c-un muşchi care strălucea ca bruma în lumina cea rece a lunei. Nişte trepte de lemn duceau în catul de sus al ei. Uşa mare deschisă în balconul catului de sus se clătina scârţâind în vânt şi numai într-o ţâţână , treptele erau putrede şi negre — pe ici pe colo lipsea cîte una, aşa încât trebuiai să treci două deodată şi balconul de lemn se clătina sub paşi. El trecu prin hăţişul grădinei şi prin zaplazurile năruite şi urcă iute scările. Uşile toate erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spaţioasă şi goală. Păreţii erau negri de şiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod şi un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi şi gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în lemnul putred. În colţurile tavanului cu grinzi lungi şi mohorâte painjenii îşi esercitau tăcuta şi pacinica lor industrie ; într-un colţ al casei, la pământ , dormeau una peste alta vo câteva sute de cărţi vechi, multe din ele greceşti , pline de învăţătură bizantină ; în alt colţ, un pat, adecă câteva scânduri pe doi căpriori, acoperite c-un mindir de paie şi c-o plapomă roşie. Înaintea patului o masă murdară , al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine şi gotice; pe ea hârtii , versuri, ziare rupte, broşuri efemere din cîte se-mpart gratis , în fine, o neordine într-adevăr păgânească . Luna îşi vărsa lumina ei cea fantastică prin ferestele mari, albind podelele de păreau unse cu cridă; păreţii posomorâţi aveau, pe unde ajungea lumina lunei, două cuadrate mari argintoase, ca reflectare a ferestrelor; pânzele de painjin străluceau vioi în lună şi deasupra cărţilor dorminde în colţ se ivea o îngerească umbră de om. Era aninat într-un cui bustul în mărime naturală a unui copil ca de vro optsprezece ani, cu păr negru şi lung, cu buzele subţiri şi roze, cu faţa fină şi albă ca taiată 'n marmură şi cu nişte ochi albaştri mari sub mari sprâncene şi gene lungi negre 1. Ochii cei albaştri 2 ai copilului erau aşa de străluciţi, de un colorit .atât de limpede şi senin, încât păreau că privesc cu inocenţa , cu dulceaţa lor mai femeiască asupra spectatorului . Cu toate că acel portret înfăţişa un chip îmbrăcat bărbăteşte , însă mânile cele dulci, mici, albe, trăsurile feţei de o paloare delicată , umedă, strălucită, moale, ochii de o adâncime nespusă, fruntea uscată şi femeieşte - mică , părul undoind, cam pre lung — te-ar fi făcut a crede că e chipul unei femei travestite Visătorul Dionis se opri în dreptul acelui portret care sub lumina plină a lunei părea viu, ochii lui erau plini de o superstiţioasă nerozie, el şopti încet şi cu glasul înecat de lacrimi : ,,Bună sară, papa !", umbra părea că-i surâde din cadrul ei de lemn — el s-apropie şi sărută mâinile portretului , apoi faţa, gura, ochii cei de foc vânăt . înecat de iubire pentru o fiinţă ce nu mai esista, ar fi dorit ca etern să ţie astă noapte cu aerul răcoare limpezit de lumina lunei, vecinic ar fi dorit să ţie dulcea, neînţeleasa , dar atât de fericita lui nebunie.Va să zică asupra acestui chip îţi concentrase el amorul lui, atâta formă avea pustiita , sărmana lui viaţă— un portret !.. , Da, era tatăl său, când fusese în vârsta lui de acum. Mumă - sa , o femeie palidă, naltă, blondă, cu ochii negri, îi vorbise adesea de tatăl său ; de acel copil cine ştie cum rătăcit în clasele poporului de jos. Misterios, fără să spuie cuiva secretul numelui lui, el şedea în casa preotului bătrân a cărui fiică era Maria. Ei se iubiră. În toată ziua el îi promitea că taina sufletului său îşi va avea sfârşitul , că el o va lua de soţie, că o soartă aurită o aşteaptă. Dar într-o zi el primi o scrisoare cu sigil negru — o deschise — o ceti ? o rupse bucăţi şi cu ea mintea sa... o copie de pe un testament părea a fi după cât se putea pricepe din bucăţile rupte. El muri în spitalul de alienaţi ... palid, mut până 'n ultimul moment, preocupat pare că de a ascunde un secret mare 
Fructul amorului acestor oameni fu Dionis.
         Văduvita sa mumă îl crescu pe el cum putu din lucrul mânilor ei — mâni delicate de doamnă — faţa ei palidă ca ceara, ochii ei de-o întunecată blândeţă aveau numai pentru el grijă şi înţelegere — pentru el — şi pentru portret. De copil încă el admira ochii cei frumoşi ai portretului ce luceau ca vii în orbitele lor. Ce frumos a fost papa! zicea el surâzând şi Mumă - sa , auzindu 'l , îşi ştergea într' ascuns lacrimele ei.
— Ochii ? nu-i aşa Dionis — ochii!
— Da, mamă !
        

Aceşti ochi!... O dacă i-ai fi văzut tu aceşti ochi vrodată în viaţa ta ţi s-ar fi părut că-i revezi în fiecare vânătă stea a dimineţei , în fiecare undă albastră, prin fiecare geană de nori. cât era de frumos acest copil şi ce tânăr a murit ! Frumoşi au înmărmurit ochii lui în negurile gândirii mele, precum ar rămănea prin nouri, pe bolta întunecoasă, două, numai două stele vinete... Ş-apoi îl lua în braţele ei, îl dezmierda , îl săruta. Afară de ochii negri, care erau ai ei, era el întreg, el, copilul din portret. Ea îl crescu rău — dar cum se putea altfel — îl iubea aşa de mult ! Singura ei bucurie într-o viaţă fără speranţă, fără viitor, fără mulţumire, ea nu mai avea dureri, nici bucurii decât acele ale copilului ei. Sufletul ei întreg era o reflectare umbroasă, şi tristă a sufletului său de copil. Ce gândea copilul cu mintea lui naivă, o vorbă, un vis, o preocupa zile întregi ? zile întregi putea medita asupra unui cuvânt ieşit din nebunatica sa gură. Dară, consumată de lipse , ea se stinse într-o zi. În delirul ei, ea trase mâna copilului ş-o ascunse în sân , lângă inimă, s-o încălzească — un simbol al vieţei ei întregi!

Vă invităm  la CENTRUL ACADEMIC EMINESCU, să citiţi nuvela în întregime şi să faceţi cunoştinţă cu întreaga operă a Marelui Eminescu!

F.M.

Cărţi pentru copii: expoziţie de carte

Poveştile ne fac să evadăm dincolo de realitate, în lumea miracolelor acolo unde binele este întotdeauna învingător.

Dragă cititorule, Centrul Academic Eminescu îţi propune şapte poveşti minunate, poveşti cu care au crescut zeci de generaţii, buneii şi părinţii noştri. Şapte poveşti care au dăinuit de-a lungul timpului, poveşti nemuritoare, sub ediţia Flamingo GD. Fiecare cărţulie este inspirat ilustrată.

Ion Creangă. Punguţa cu doi bani. - Bucureşti: 

Flamingo GD, 2008. - 14 p.

Ion Creangă. Capra cu trei iezi. - Bucureşti: 

Flamingo GD, 2008. - 8 p.

Hans Chritian Andersen. Fetiţa cu chibrituri. - Bucureşti:

 Flamingo GD, 2008. - 16 p.

Fraţii Grimm. Apa vieţii. - Bucureşti: 

Flamingo GD, 2008. - 8 p.

Fraţii Grimm. Croitoraşul cel viteaz. - Bucureşti:

 Flamingo GD, 2010. - 16 p.

Fraţii Grimm. Regele smoc de barbă. - Bucureşti: 

Flamingo GD, 2010. - 16 p.

Fraţii Grimm. Rapunzel. - Bucureşti:

 Flamingo GD, 2011. - 16 p.

Vă aşteptăm la CAIE, să savuraţi aceste minunate poveşti!

Publicat: Fărîmă M.

Sfântul Vasile cel Mare

           La 14 ianuarie creştinii ortodocşi marchează sărbătoarea Sf. Vasile cel Mare. Vasile din Cezareea Cappadociei, cunoscut sub numele Vasile cel Mare este unul dintre cei mai importanţi părinţi ai bisericii ortodoxe şi unul dintre cei mai mari teologi creştini. Sf. Vasile s-a născut în Pont în jurul anului 329. Sf. Vasile a studiat la Cezarea, la Constantinopol şi Atena, remarcîndu-se încă de tînăr prin profunde cunoştinţe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină şi retorică. Sub influenţa sorei sale Macrina, Vasile se apropie mai mult de biserică, iar episcopul Cezareii, Dianius, care îl aprecia deosebit de mult, îl încurajează să accepte o slujbă bisericească. În căutarea căilor spre perfecţiune, Vasile vizitează multe mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina şi Mesopotamia. La întoarcerea în Pont, el înfiinţează o mănăstire. Scrierile sale din acea perioadă pun bazele vieţii monahale sistematice şi de aceea Sf. Vasile este considerat părintele monahismului oriental.

        În 370 Sf. Vasile este ales episcop al Cezareii. În această înaltă funcţie, el era totodată Mitropolit al Cappadociei şi Exarh al Pontului, autoritatea sa întinzîndu-se între Balcani, Mediterană, Marea Egee şi pînă la Eufrat. El a depus un enorm efort la organizarea bisericii şi a luptat pentru drepturile clerului, totodată punînd un mare accent pe temeinica pregătire canonică şi spirituală a preoţilor.

       Scrierile sale au o mare importanţă teologică şi au fost traduse pe tot globul.Sf. Vasile a murit în prima zi a anului 379 şi în curînd a fost canonizar.

        Sf.Vasile este serbat de Biserica ortodoxă pe data de 14 ianuarie. Conform tradiţiei, în ajun de Sf.Vasile cetele de urători, mascaţi în Capra sau Pluguşorul, pornesc pe la casele oamenilor cu uratul. De sărbătoare se pregătesc  mîncărurile din carne de porc, sarmalele sau vinul roşu, se coc prăjituri de casă şi învîrtită cu nuci, gem sau brînză. Gospodinele se pregătesc din timp să întîmpine urătorii cu tot ce au mai bun, dulciuri, mere şi nu în ultimul rînd, bani. Se spune că dacă stăpînul casei primeşte urători, anul care vine va fi unul cu spor, iar casa îi va fi păzită de cele rele.

       În dimineaţa de 14 ianuarie, copii merg cu Semănatul sau Sorcova, aruncînd cu boabe de grîu, grăunţe de păpuşoi, ovăz şi binecuvînteză familia. Seminţele care cad în ogradă sau locuinţă simbolizează credinţa într-un an mai prosper şi o roadă bogată.  

ÎN SEARA DE SFÂNT VASILE

În seara de Sfânt Vasile,

Sfânt Vasile, sfânt

În seara de Sfânt Vasile,

Sfânt Vasile, sfânt

Câte flori sunt pe pământ,

Sfânt Vasile, sfânt

Toate merg la jurământ,

Sfânt Vasile, sfânt.

Numai spicul grâului

Şi cu viţa vinului,

Floarea trandafirului

Stau în poarta Raiului;

Şi judecă florile,

Florile, garoafele,

Ce-au făcut miroasele?

Ni le-au rupt albinele.

Sfântul Petre, ca un sfânt

Dete o ploaie cu vânt

Şi le culcă la pământ.

Sfântul Gheorghe, ca sfânt mare,

Dete o ploaie cu soare

Şi le culcă în picioare,

Seara Sfântului Vasile,

Fie-vă, boieri, de bine!

F.M.

ÎN LUMEA BASMELOR

        Toţi suntem fascinaţi de lumea poveştilor de la cei micuţi până la cei mai măricei.  Poveştile ne fac să visăm, să descoperim tărâmuri nevăzute, să ne luptăm cu balaurii sau cu vrăjitoarele alături de eroi, şi să fim bucuroşi când totul se termină cu bine. Citind o poveste, te pomeneşti imediat într-o lume de vis, în lumea imaginaţiei, acolo unde nu există limite.  

       Centrul Academic Eminescu propune să lecturaţi  poveşti incitante, să pătrundeţi în misterul lui ''A fost odată...''

Selma Lagerlöf.  Minunata călătorie a lui Nils cu gâştele sălbatice /trad. Alexandra Fenoghen. Ch.: ARC,

 2012. - 80 p.

Volumul „Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia” a fost scrisă la începutul secolului trecut de Selma Lagerlöf, învăţătoare la o şcoală de fete. Autoarea o concepuse drept material didactic la geografie. Subiectul lucrării s-a dovedit însă atât de captivant, încât în scurt timp, proza a ajuns bestseller.

Nils, eroul cărţii, este vrăjit de un pitic  deoarece îşi bătea joc de animalele din curte. Pentru a-şi recăpăta înfăţişarea de altădată, băieţelul este obligat să călătorească în compania unui cârd de gâşte sălbatice. În neobişnuitul său periplu, micul personaj descoperă o lume magnifică, în care domină prietenia, ajutorul  şi spiritul bunătăţii. În aceste condiţii, Nils se schimbă treptat, devenind salvatorul celor încăpuţi la nevoie. Noua sa calitate îl face deosebit de simpatic pentru micii cititori. După îndelungi peripeţii, Nils se întoarce acasă pe deplin maturizat şi mult mai curajos decât plecase. Asta îl face pe piticul care l-a vrăjit şi care l-a urmărit de-a lungul călătoriei să-l scoată de sub puterea magiei.

Astăzi frumoasa poveste a Selma Lagerlöf intră în tezaurul mondial al literaturii pentru copii.

E.T.A. Hoffmann. Spărgătorul de Nuci şi Regele Şoarecilor / trad. Marcel B. Codrin. - Bucureşti: Litera Internaţional,  2012.  - 135 p.

E.T.A. Hoffmann  scriitor şi compozitor romantic german,  ştie să strecoare irealul în cele mai banale întâmplări, intr-un fel cât se poate de verosimil.

Spărgătorul de Nuci şi Regele Şoarece, este opera cea mai celebră a autorului, care a inspirat libretul baletului lui Piotr Ceaikovski.

Acţiunea basmului se petrece în seara de Ajun, în casa doctorului Stahlbaum, în vreme ce Fritz și Maria așteaptă ca darurile de Crăciun să fie pregătite. Naș’ Drosselmeier e acela care le aduce cadoul cel mai spectaculos, jucăria meșterită cu dibăcie neîntrecută de ceasornicar, care e pus de părinți pe un raft înalt pentru ca mâinile nerăbdătoare și poate neîndemânatice să nu-l strice. Jucăria devine astfel bibelou, bijuterie.

  Spărgătorul de nuci e jucăria de care Maria e cucerită: frumusețea lui vecină cu diformul stârnește în inima fetiței o pasiune stranie. Iar sosirea lui în dulapul cu jucării deschide în salonul familiei Stahlbaum falia spre o lume necunoscută și fascinantă în același timp. Spre seară când toţi pleacă la culcare, toate jucăriile începuse să se mişte de parcă s-ar fi trezit. Astfel Maria cunoaşte lumea magică a jucăriilor. Cel care o conduce în aventurile sale este Spărgătorul de Nuci, viteazul care o apără şi de atacul obraznicului Rege al Şoarecilor.

Charles Perrault. Frumoasa din pădurea adormită. / trad. Justina Bandol, Silvia Cepoi, Constantin Dragomir - Bucureşti: Litera Internaţional, 2009. - 72 p.

Cinci diamante a literaturii pentru copii, scrise de Charles Perrault, într-o singură culegere, care le oferă copiilor ocazia de a pătrunde într-un univers necunoscut şi fascinant, în care se întrepătrund visul, magia şi suspansul.Culegerea cuprinde poveştile: Motanul încălțat, Frumoasa din pădurea adormită,  Barbă Albastră, Riquet cel Moţat, Darurile zânei.  Cartea este frumos ilustrată de Denis Gordeev, şi face parte din colecţia''Cele mai frumoase poveşti'' a editurii Litera, plus la aceasta are ataşat şi un CD audio.

Alion Jost. Carlos Busquets. Un an din viaţa familiei Chiţ-Chiţ / trad.: Alina Danciu. - Bucureşti: Litera Internaţional,  2012. - 96 p.

"Un an din viaţa familiei Chiţ-Chiţ" este o cărticică foarte simpatică care prezintă familia Chiţ-Chiţ,  o familie cu şoricei foarte drăguţi ce locuesc într-o căsuţă din mijlocul pădurii.  Urmați-i în aventurile lor și veți descoperi, dragi copii, ce este prietenia, cum să reacţionezi în situaţii limită, o carte care te invită într-o lume magică , intr-o lume frumoasă a pădurii, unde şoriceii au case ca şi noi oamenii, şcoli, fraţi şi surori care se iubesc şi se ajută intre ei. 

Cărţulia este spectaculos colorată, cu imagini ce te duc mai aproape de această lume minunată a familiei Chiţ-Chiţ.  Volumul  este editat de editura Litera Internaţional.

Poveşti irlandeze / trad. Irina Chirica. - Ch.: ARC, 2012. - 96 p.

Volumul conţine textele adunate şi editate de poetul W.B. Yeats în 1872. Lucrarea întruneşte astfel cele mai reprezentative basme irlandeze cu zâne şi spiriduşi.Cine sunt zânele şi spiriduşii? Unde locuiesc aceste spirite nevăzute? Cum îşi duc viaţa? Ce relaţie este între oameni şi făpturile miraculoase?

Cartea Poveşti irlandeze îţi oferă răspunsuri la multe întrebări despre „omuleţii buni” şi „omuleţii răi”. Vei afla cum poţi fi răsplătit dacă nu pretinzi la locul unde dansează zânele ori cum poţi să-ţi găsesşti fericirea dacă cinsteşti aceste fiinţe supranaturale. Sau, dimpotrivă, vei vedea cum este pedepsită lăcomia şi invidia de către spiritele pământului ori cele ale apelor.

Cimpoierul fermecat, paznicul ogar, sirena cea frumoasă, pisicile vorbitoare, omul care nu a cunoscut frica niciodată sunt doar câteva dintre personajele acestor poveşti captivante, pline de mister, dar şi de învăţături.

L. Frank Baum. Poveşti americane / trad. Ioana Aneci. - Ch.: ARC, 2012. - 112 p.

Autorul acestor poveşti este Lyman Frank Baum (1856-1919), scriitor american pentru copii. E cunoscut în toată lumea în special pentru cartea Vrăjitorul din Oz(1900). A creat apoi un întreg ciclu de povestiri legate de tărâmul din Oz, publicând în timpul vieţii alte peste 50 de titluri.

Prozele adunate în acest volum sunt cele mai căutate poveşti pe care le-aţi citit vreodată, deoarece fiecare dintre ele cumulează farmecul basmului cu magia cuceritoare a prozei fantastice, ambele aceste tipuri de scriere fiind “altoite” apoi pe cea mai vie realitate. S-ar părea că totul se întâmplă aievea în curtea vecină. Scurte, haioase, captivante ca lectură, poveştile lui L.F. Baum nu lasă pe nimeni indiferent. Odată începută, cartea nu mai poate fi lăsată deoparte!

Cele mai frumoase povești românești. - Ch.: ARC, 2013. - 256 p.

Volumul Cele mai frumoase povești românești includ basmele fundamentale din creația clasicilor Petre Ispirescu, Ion Creangă, Ioan Slavici, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale și Barbu Delavrancea, oferind cititorului posibilitatea de a avea acces la cele mai populare, mai solicitate și mai expresive narațiuni fantastice din literatura română.

Aceste lucrări au avut drept temei câțiva factori. Volumul conține poveștile recomandate de curriculumul la limba și literatura română pentru ciclurile primar, gimnazial și liceal, servind astfel ca o crestomație pentru elevi și profesori și putând fi o foarte bună achiziție pentru bibliotecile școlare și publice, deasemenea acestea sunt destinate şi unui public mai larg. 

Vă aşteptăm cu drag la CAIE să citiţi aceste minunate poveşti!

Fărîmă Marcela