vineri, 27 martie 2015

Cele mai frumoase fabule

Dragi cititori, Centrul Academic Internaţional Eminescu vă recomandă spre lectură antologia Cele mai frumoase fabule, de la editura Flamingo Gd. Cărţulia însumează cele mai populare fabule pentru copii selectate din opera maeştrilor demersului alegoric atât din literatura universală cât şi cea română.
   Fabula este, prin definiţie, o poveste cu tâlc, o istorioară moralistă, povestită în versuri, cu personaje necuvântătoare (adesea animale) ce critică moravurile societăţii, în general, sau defectele omeneşti, în particular. Alte caracteristici ale fabulei sunt: este compusă din naraţiune (un text epic, cu acţiune simplă, subiect, personaje, narator, cea mai folosită figură de stil fiind personificarea) şi morală uşor de înţeles, iar în plus – are un caracter educativ.
Ingenios prezentate şi splendid ilustrate, neuitatele istorii te vor ajuta să înveţi lucruri esenţiale despre viaţă şi vor fi un bun suport didactic pentru elevi şi profesori.

Vă propunem să lecturaţi fabula:
CĂMĂTARUL ŞI PORTOFELUL

Un cămătar se plimba odată printr-un sat şi şi-a pierdut portofelul plin de bani. Avea acolo o mie de galbeni. A anunţat că îi va da drept răsplată o sută de galbeni celui care îl va găsi. Un ţăran sărac l-a găsit. Era un om nevoiaş dar cinstit. S-a dus fără întârziere la cămătar şi i-a înapoiat portofelul cu bani. Cămătarul l-a deschis şi a numărat banii - erau o mie de galbeni.
¾   Mare şmecher mai eşti! Ţi-ai luat singur răsplata, ia spus el indignat săracului.
¾   Ce vrei să spui? a întrebat supărat ţăranul.
¾   Ştiu bine ce spun. În portofel era o mie şi o sută de galbeni acum este numai o mie. Asta înseamnă că ţi-ai luat deja răsplata din portofel.
¾   N-am luat nimic s-a apărat ţiranul. Să mergem la judecată, să hotărască judecătorul.
¾   Cum vrei, a consimţit cămătarul.
O să vedem de partrea cui va fi. Cămătarul se gândea că judecătorul nu va pronunţa o hotărâre împotriva unui om bogat. Aşa că au mers la judecător, iar acesta i-a ascultat pe amândoi. Judecătorul şi-a dat seama că bogatul cămătar minte.
¾   Eşti sigur că în potofel erau o mie şi o sută de galbeni! la întrebat pe cămătar.
¾   Da domnule judecător, a răspuns cămătarul.
¾   În acest caz, înseamnă că acest portofel nu este al tău, a spus judecătorul şi i-a dat portofelul ţăranului sărac.
Morala: Cine face fapte rele trebuie să plătească scump pentru ele.

Vă aşteptăm!
Publicat: Pleşca M.

joi, 26 martie 2015

COPIII CHIŞINĂULUI CITESC O CARTE

Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu  a dat startul celei de-a XII-ediţii a Programului de lectură Chişinăul citeşte o carte, la 18 martie 2015. Programul are ca scop promovarea şi încurajarea lecturii ca mijloc de dezvoltare culturală, promovând valorile literare autohtone. Anul acesta, pentru cei mai mici cititori s-a propus volumul de versuri În cămaşă de cireaşă de Arcadie Suceveanu. Poeziile lui Arcadie Suceveanu au o rimă desăvârşită, pătrunse de o doză de haz dar în acelaşi timp şi pline de înţeles, având menirea de a cultiva dragostea de carte şi învăţătură, pentru a creşte drepţi şi înţelepţi. Aceasta este o cărţulie cu adevărat minunată, cu ilustraţii atractive şi viu colorate, realizate de Stela Damaschin - Popa.
Din cuprins: Greierul care s-cri-cri-e / Zimbrul de la hotare / Casa bunicii / Câtă vară e-ntr-o pară? / O partidă de şah / Arborele familiei / Ţara / O egretă poetă / În ce se măsoară liniştea? / În ce se măsoară curentul electric? / Ştiuca la şcoală / Maestrul de pian / Lordul Pi Ngu In / Cifrele minunate / Vocale-portocale / În cămaşă de cireaşă / Lupul din poveşti / Ursul / Leul / Dropia din Drochia / Iepuraşul şi imaşul / Colibri / Două întîmplări ciudate cu cuvinte inversate / Kinder cu surprize / Cum i s-a dat şoarecelui nume / Culorile preferate / Turnul Eiffel cu urechi / Dicţionar delico- românesc / Omida cu grad de fluture / Portativul curcubeului / Oraşe de ciuperci / Şcoala vacanţei / A venit toamna / Conflict de război / Lumea ca o poveste / Ananasul / O corabie în deşert / Despre numele care pot fi pare şi impare / În aşteptarea lui Moş Crăciun / Povestea lui W. 

Dragi copii, vă aşteptăm la Centrul Academic Internaţional Eminescu, pentru a lectura cartea şi a participa la activităţile organizate în cadrul acestui program: prezentări de carte, întâlniri cu autorul/autorii volumului lecturat, dis­cu­ţii/dezbateri.
Publicat: Pleşca M.

joi, 19 martie 2015

Povestea unei picături de apă!

-  Nicu! Nicu!. Nicu!
-  Cine m
ă strigă? întreabă Nicu speriat. Știa doar că este singur în bucătărie.
-  Pic, pic, pic. Nu mă lăsa să cad, Nicule, am să alu­nec pe canal și mi-e frică, prinde-mă.
Baiețelul prinde picătura de apă pe o farfurioară.
- Îți multumesc, Nicule...
-  De unde știi cum mă cheamă?
-  Să-ți povestesc...
Odată locuiam împreună cu alte picături de apă într-o oală care fierbea pe aragaz. Din cauza căldurii focului, unele picături se prefăceau în aburi. Pe fereastra des­chisă, aburii fugeau repede afară și se ridicau sus, sus de tot spre soare. În oală rămânea din ce în ce mai puțină apă.
 -  Unde s-a dus apa? ai întrebat-o pe bunica. Ea ți-a arătat cum deasupra apei care fierbe se formează aburi, care se ridică în sus. Prefăcută în aburi m-am ridicat și eu din oala aceea. Am trecut pe lângă tine, am ieșit pe fereas­tră și m-am înălțat spre văzduh.
Acolo sus m-am întâlnit cu alte picături mici, transfor­mate în vapori de apă (tot un fel de aburi). Știi de unde veneam?... Din pământul udat de ploaie, din apa râurilor și chiar din marea cea mare.
Din cauza căldurii dogorâtoare a soarelui, apa se prefă­cuse, ca și mine, în vapori de apă.
Acum locuiam împreună un număr foarte mare de va­pori de apă și stăteam unul lângă altul. Vântul ne purta în­coace și încolo.
Știi cum se numesc grămăjoarele acestea de vapori care se văd pe cer? Nori. Cu timpul ne-am strâns mai mulți unul lângă altul și, împreună cu praful din aer, ne-am transformat din nou în picături de apă.
Am pornit-o cu repeziciune spre pământ. Eram un strop de ploaie. Știi unde m-a aruncat vântul? chiar în Marea Neagră.
Ce frumos mă jucam eu cu nenumăratele mele surori pe crestele valurilor!
M-am apropiat de țărm și tu, care erai pe plajă, ai intrat în apă și m-am prins de brațul tău. Dar vai... nici nu m-ai observat. Din cauza soarelui dogorâtor, m-am evaporat din nou. Și iarăși sub forma de vapori de apă, într-un nor mare; vântul m-a purtat în înaltul cerului. Ploaia m-a arun­cat pe pământ, iar din el m-au luat plantele, insetate. Le-am ajutat să crească și să rodească.
Ah, stai să-ți povestesc ce mi s-a întâmplat într-o iarna...


Eram sus, de tot, în văzduh, cu alte picături de apă. Ne-am îndreptat apoi spre pământ. Pe drum ne-a cuprins un frig teribil. Ne-am pus haine pufoase, albe și am înce­put să ne jucăm plutind încet.
Te-am recunoscut într-un grup de copii care strigau: ninge! ninge!... și m-am așezat pe mănușa ta albastră. Eram atunci un fulg de zăpadă. Ai suflat spre mine. Mi-era cald. Mi-am aruncat haina cea albă și am devenit din nou o simplă picătură de apă.
Dragul meu prieten noi ne-am întâlnit de mai multe ori. Într-o dimineață de vara m-ai găsit aninat pe o fereastră de o frunză fiindcă... În nopțile de vară, când vaporii de apă ating frunzele reci, ei se prefac în stropi mici de rouă... Iar într-o dimineață de toamnă ai privit bruma și n-ai știut ca și eu mă găsesc acolo.
Nicușor, aș putea să-ți povestesc multe, multe din pe­ripețiile mele.
Odată am intrat în pământ de unde am ieșit afară formând cu alți frați un izvor.
Oamenii captează apa din aceste izvoare și o duc prin țevi la robinetele din bucătărie și baie. Pe acest drum am ajuns și eu la tine. Dar... Nicușor, nu vezi ce mică am rămas? Mă evaporez...
- Mai stai puțin, te rog, Pic!
Spune-mi, când ne mai vedem?



http://www.copilasul.com/povesti-povestiri/POVESTEA-UNEI-PICATURI-DE-APA-de-M-GHIVIRIGA-BM-COM.php
Pleșca M.

duminică, 15 martie 2015

A venit Primăvara!


        - Cipcirip! Cipcirip! Priviţi, ninge! A venit iarna!
Două vrăbiuţe ţopăie fericite pe o crenguţă de brăduţ. La rădăcina brăduţului e căsuţa iepuraşului Blăniţă Albă.
        - A venit iarna?! îşi flutură iepuraşul urechiuşele prin ferestruică. Ce minunăţie! În curând pădurea noastră va fi îmbrăcată într-o mantie de culoarea blăniţei mele. Eu ştiu de ce iarna alege anume această culoare.
        - De ce? întreabă vrăbiuţele.
        - Fiindcă iarna mă iubeşte foarte mult. Mai mult ca pe alte animăluţe.
        - Nu ai pic de modestie, se enervează vrăbiuţele. Eşti un lăudăros. La o adică, baba Iarnă purta cojoc alb mai înainte de a apărea voi, iepuraşii, pe lume! Şi dacă vrei să ştii – Iarna ne iubeşte pe toţi! Pe toţi!
        - Da! Da! Se alătură celor două vrăbiuţe o veveriţă roşcată. E adevărat! Iarna ne iubeşte pe toţi!
        - Bine… se dă bătut iepuraşul. Nu mai zic nimic. Şi totuşi, şopteşte el pentru sine, pe mine mă iubeşte mai mult.
        - Mămulică dragă! Nu cumva ninge?! Iese în uşa bârlogului său ursuleţul Mişani.

        - Ninge, Mişani! Ninge! sar bucuroase vrăbiuţele. A venit iarna!
        - A venit… Cine a poftit-o? Nu putea să stea la ea acasă? Hm… Nu pricepeam de ce mă trage la somn… Când colo… Baba e de vină. Morr, morr, morrr! Voi fi iarăşi nevoit să dorm trei luni de zile încheiate. Morr, morr, morr…
Şi Mişani se retrage în bârlog, dar peste câteva clipe revine:
        - Auziţi?! Strigă el.
        - Pe cine strigi, Mişani? întreabă vrăbiuţele.
        - Pe voi, răspunde ursuleţul. Am o rugăminte. Imediat cum e primăvară, să mă treziţi! Să nu mă lăsaţi să dorm.
        - De ce să dormi atâta amar de vreme, Mişani? Nu poţi şi tu ca şi ceilalţi să dormi doar în timpul nopţii? În curând va veni Moşul cu daruri. Va fi atât de frumos.
        - Eh… Aş vrea eu… Dar nu pot. Dacă rămân treaz – mor de foame. Baba îmi ascunde hrana sub gheaţă, sub zăpadă. Nu mă iubeşte bătrâna. Nu mă iubeşte…
Când dorm – visez că pădurea e doldora de căpşuni. Şi astfel trece vremea… Să nu uitaţi să mă treziţi… Vă rog!
        - Te vom trezi, Mişani, promit vrăbiuţele apoi zboară pe crenguţele lor de brăduţ.
Iarna aduce în pădure zăpadă şi multă lumină. Zile în şir cad fulgi măşcaţi şi pufoşi. Toată lumea aşteaptă Crăciunul. Crăciunul vine şi pădurea se umple de zarvă şi de veselie. Moş Crăciun împarte daruri.

       - Această ulcică cu miere… zice el scotocind prin desagă, pentru cine credeţi că e?
        - Pentru mine! Strigă bursucul.
        - Ba e a mea! Se bagă la moş vulpea cea roşcată. De altfel… Nu mi-a plăcut niciodată mierea. Să o ia bursucul, hotărăşte ea.
        - Această ulcică, zâmbeşte moşul, e pentru Mişani. Nimeni nu trebuie să fie uitat într-o asemenea zi. Nimeni.
        - Mişani are prieteni? Întreabă bătrânul.
        - Are! Se apropie de moş vrăbiuţele, veveriţa şi iepuraşul. Noi suntem prietenii lui.
        - Bravo, îi mângâie cu privirea bătrânul. Duceţi-i mierea. Când se va trezi să-i spuneţi că e de la Moş Crăciun şi că e norocos cu asemenea prieteni.
După sărbători pădurea pare pustie. Toată lumea se odihneşte. Iepuraşul rar îşi scoate urechiuşele pe fereastră. Vrăbiuţele moţăie somnoroase pe brăduţ. Veveriţa ronţăie nuci în cămăruţa sa. Uneori, veselă şi bine dispusă, sare din creangă în creangă privind cum se scutură zăpada.
        - Eu ştiu de ce Iarna acoperă pământul cu o plapumă de nea! strigă ea.
        - De ce? întreabă plictisite vrăbiuţele.
        - Ca să-i fie cald! Ca şi Mişani – Pământul doarme trei luni de zile. Acolo, sub plapumă, se odihneşte iarba, se odihnesc floricelele ce vor răsări la primăvară. Iernii îi este frică să nu le îngheţe gerul pe toate.
        - Gerul nu ştie de milă, oftează vrăbiuţele. Oare când va veni primăvara?
        - Nu degrabă… Iarna e abia la început. Şi veveriţa intră în scorburică să ronţăie nuci.
Zilele sunt scurte, nopţile – lungi, vremea trece greu. Totuşi, într-o bună zi Iarna îşi ia aşternuturile albe şi pleacă. Ce mai bucurie!
        - Cipcirip! Cipcirip! A venit Primăvara!
Odată cu venirea primăverii, pădurea se trezeşte la viaţă. Peste tot fierbe munca. Vrăbiuţele se grăbesc să-şi clădească o nouă căsuţă. Adună crenguţe, firicele de iarbă uscată, le lipesc împreună şi căsuţa e gata.
        - Dar unde e Mişani? Îşi aminteşte veveriţa.
        - Aoleu! Am uitat! Se agită vrăbiuţele.
        - Cipcirip! Cipcirip! Aleargă ele spre căsuţa ursuleţului. Trezeşte-te, Mişani! A venit primăvara!
În bârlog, nici o mişcare.
        - Nu se trezeşte, oftează o vrăbiuţă.
        - O fi păţit ceva, e îngrijorată cealaltă.
        - Trebuie să intrăm să vedem, propune veveriţa.
Aerul din încăperea unde doarme Mişani e atât de îmbâcsit, atât de greu încât toţi trei – mai să leşine.
        - Să deschidem ferestrele! Strigă veveriţa. Să aerisim, să lăsăm să pătrundă lumina!
        - Slavă Domnului că e viu. Ce mizerie e aici…
Şi vrăbiuţele împreună cu veveriţa, cărora li se alătură şi Blăniţă Albă, imediat se pun pe treabă. În scurt timp, locuinţa lui Mişani, e de nerecunoscut. Pe pereţii proaspăt vopsiţi, veveriţa desenează mănunchiuri de căpşuni. Draperiile vechi sunt înlocuite cu altele noi, de culoare roz, cu albinuţe şi fluturaşi coloraţi pe ele. Podeaua e spălată şi acoperită cu covoraşe moi. Un scăunaş lung, de lângă perete, e învelit cu un ţol în dungi de toate culorile. Nu mai e nimic de făcut. Prietenii se aşează pe scăunaş şi aşteaptă să se trezească Mişani.
        - Trezeşte-te, Mişani! Trezeşte-te! Îşi pierd răbdarea vrăbiuţele. A venit Primăvara! Nu e timp de dormit!
        - Ştiţi ceva? Zice o vrăbiuţă. Mă duc să-l gâdil la tălpi. Va face ochi imediat.
        - Îhî, zâmbeşte pe sub mustăţi iepuraşul. Du-te… O labă de-a lui Mişani şi socoteşte că nu mai are cine-ţi cloci ouăle.
        - Atunci? Ce e de făcut? Dacă aşteptăm până se trezeşte de bună voie – ne prinde iarna aici.
        - Nu vă enervaţi, îi sfătuieşte veveriţa. Acuş îl trezim. Aduceţi ulcica cu miere de la Moş Crăciun! Puneţi samovarul. La aroma ceaiului cu miere – Mişani nu va rezista.
Aburii ceaiului umple toată încăperea.
        - Ce miros plăcut, deschide un ochi Mişani. Miroase a primăvară. Aoleu! Nu cumva? A venit? Sare el speriat de pe cuptor.
        - A venit, a venit! Dacă mai dormi, primăvara pleacă fără să o vezi, glumeşte iepuraşul.
Mişani iese în uşa bârlogului. Îşi întinde lăbuţele, răsuflă din toţi plămânii. Pădurea e aproape verde. Peste tot flori, zumzet de albine, ciripit de păsărele. Cerul e albastru, soarele e vesel.
        - Ce minunată e Primăvara, se întoarce Mişani la prietenii lui. Cu această ocazie, nu ar fi rău să chefuim! Sunt flămând ca un lup! Apoi, observând ulcica cu miere, o duce la gură şi nu se opreşte până nu dă de fund. Vrăbiuţele, iepuraşul şi veveriţa se strecoară afară pe neobservate.
        - Uf… L-am trezit, se bucură vrăbiuţele. Acum la treabă! Nu e vreme de chefuri! O zi de primăvară hrăneşte un an!

Diana Ț.


vineri, 6 martie 2015

O felicitare pentru mama...

Odată cu primăvara, vin zilele când femeia intră în centrul atenţiei generale. Vine Mărţişorul, vine 8 martie - ziua dedicată mamelor. De aceea coordonatoarea Atelierului de creaţie: Fantezie, dibăcie, creaţie, d-na Olesea Bobotrîn, a decis să aducă un dar frumos mamelor, a căror copii au participat în cadrul atelierului.  Copiii au avut sarcina de a confecţiona felicitări pentru mamele lor - felicitări în care au depus multă dragoste, pasune, suflet, unde au scris şi mesaje de felicitare pentru măicuţele lor.
Publicat: Pleşca M.

miercuri, 4 martie 2015

Enigmele lumii

(revistă bibliografică)

Enciclopedie: monument al progresului spiritului uman.
                                                                                      Voltaire

Vă propunem să exploaraţi lumea misterelor şi enigmelor  neelucidate ale istoriei - în spatele cărora ve-ţi depista mecanisme ascunse de dirijare a lumii, cu volumele de enciclopedii de la editura ROOSSA. 


Enciclopedia Enigmelor Istoriei / trad.: E. Viziru. - Ed.: Roossa - 225 p.
Enciclopedia Enigmelor Istoriei conține 100 de enigme ale istoriei, structurate pe perioade: marile enigme ale istoriei, enigme anticeenigmele evului mediu, enigmele istoriei noi și enigmele timpurilor moderne, de la Atlantida până la distrugerea turnurilor gemene din New York.
Ea este un ghid de cultură generală care aduce în prin plan mistere care au frământat generaţii întregi , care au captat dea lungul vremii atenţia publicului şi au facsinat întreaga lume. Poate fi utilizată chiar ca şi ghid turistic în vacanţe.
De asemenea această carte vă oferă multe informații și curiozități. De exemplu, scufundarea Titanicului,  a fost întâmplătoare sau  a fost doar un act de terorism? Triunghiul Bermudelor, cunoscut pentru "setea" sa necontrolată și inexplicabilă, este considerat a fi responsabil pentru dispariția a peste 50 de nave și avioane în ultimul secol, conform Marinei Americane. Enigma lui Shakespeare - Majoritatea istoricilor sunt de părere că „bardul de la Stratford-upon-Avon” și-ar fi scris întradevăr vasta operă, dar numeroși alți specialiști sugerează că Shakespeare a fost doar „paravanul” dincolo de care s-au ascuns alți celebri literați ai epocii, precum Marlowe sau Francis Bacon.
Toate acestea şi multe altele le găsiţi în cartea „Enciclopedia Enigmelor Istoriei”!


Enciclopedia minunilor lumii / trad.: Al. Rusu, E. Viziru. - Ed.: Roossa - 225 p.
 Toată lumea a auzit despre Cele şapte minuni ale lumii, dar puțini știu și despre alte monumente existente pe planeta noastră la fel de interesante: Enigmaticul Stonehenge, Catacombele mistice ale Romei, Oraşul biblic Ierihon, Machu Picchu (Vechiul Pisc), Oraşul fără populaţie şi mule altele.
 În "Enciclopedia minunilor lumii" veți găsi  informații și despre minunile lumii moderne. Enciclopedia minunilor lumii contine istorie, geografie, arta, arhitectura, măiestrie si geniu… Aici o să găsiţi şi “Templul lui Solomon”, “Mecca”, “Calea ferată Trans-Siberiană” şi “Marele zid chinezesc”. Aceasta carte va ofera multe informatii si curiozitati. De exemplu, ştiaţi că cea mai lungă cale ferată este Calea Ferată Transsiberiană cu o lungime de 9288 km ce traverseaza 8 fuse orare. Cel mai lung canal maritim este Canalul Suez? Deasemeni el este şi canalul cu cel mai mare trafic. La chipul lui Iisus Hristos Mântuitorul (statuia din Rio de Janeiro) a lucrat şi sculptorul român Gheorghe Leonida? Proiectul a fost realizat de Heitor da Silva Costa care a fost autorul proiectului, Carlos Oswald care a proiectat designul final al monumentului şi Paul Landowski care a executat sculptura.Toate aceste informaţii şi multe altele le găsiţi în cartea „Enciclopedia Minunilor Lumii”!
Vă dorim lectură plăcută!

luni, 2 martie 2015

Un mărţişor pentru Eminescu

Uite că a sosit şi mărţişorul - simbol al primăverii şi bucuriei. Începând cu prima zi a lunii martie, ne bucurăm de revenirea la viaţă a naturii dăruind flori şi mărţişoare. Cu acest prilej copiii de la Centrul Comunitar pentru Copii şi Tineret "Orizont", director d-na Raisa Rusu, au venit cu mult entuziasm să participe la atelierul de creaţie cu genericul: Un mărţişor pentru Eminescu desfăşurat la 27 februarie, în incinta Centrului Academic Eminescu. Coordonatoarea atelierului  a fost d-na Olesea Bobotrîn, bibliotecar principal, care le-a povestit copiilor legenda mărţişorului şi semnificaţia acestuia " este aducător de fericire şi noroc... Mărţişoarele  sunt formate în mod tradiţional dintr-o fundiţă roşie cu alb - roşu semnifica iarna şi albul primăvara, la care se adăuga alte simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoava, coşar, inima". Sarcina copiilor a fost să confecţioneze fiecare câte un mărţişor din carton alb şi roşu, hârtie creponată şi panglici. Fiecare a lucrat cu multă creativitate şi asiduitate la propriul mărţişor. La finele activităţii, am obţinut mărţişoare originale de diferite mărimi şi forme: floricele, omuleţi etc. Apoi mărţişoarele au fost aduse în dar poetului Eminescu.  Echipa Centrului Eminescu, le mulţumeşte copiilor pentru receptivitate şi pentru faptul că au adus cu ei veselia şi bucuria acestui anotimp frumos - prinăvara!
Pleşca M.