luni, 20 octombrie 2014

Dedicaţie oraşului Chişinău

Copiii talentaţi şi ingenioşi de la grădiniţele nr. 40 şi nr. 139, au realizat o expoziţie de desene şi aplicaţii din hîrtie dedicată oraşului natal - CHIŞINĂU. Lucrările copiilor, le puteţi admira în incinta Centrului Academic Internaţional Eminescu.



joi, 9 octombrie 2014

Odă orașului natal

„Copilul  este  aidoma  albinei care  adună nectarul 
pentru a  face  miere. Copilul preface  totul  în miere”
                                     Antoine de Saint-Exupéry
Un  compartiment aparte în  activitatea  Centrului Academic Internaţional Eminescu îl  ocupă  manifestările  organizate  cu  şi  pentru  preşcolari. Astfel în  cadrul Decadei  Oraşului  la  Ora multimedia ne-am propus  să-i  ajutăm  pe  copiii  de  la grădiniţă      să-şi  cunoască  mai  bine  oraşul  în  care  locuiesc,  cresc  şi  se  dezvoltă. Cu  genericul  „ Odă  oraşului  Chişinău” în  data  de  7 și 8 octombrie  a. c. a fost  pregătit  şi  prezentat  un program foarte  interesant. Copiii au  vizualizat  mai  multe  imagini  despre  oraşul  vechi  şi  nou insoţite  de  comentarii. Au  aflat  Legenda  oraşului  Chişinău ( Chişla  Nouă ), şi  Legenda  râului  Bâc, alese  şi  povestite  de Boris  Crăciun. Primii ne-au vizitat copiii de la grădinița nr. 139 împreună cu educatoarea Tatiana Ianciu. Reprezentanţii grădiniţei  nr. 40,  circa  80  la  număr ( grupele 2,7,10,14 ), diriguiţi de  doamnele Diocher  Vera, metodist, grad  didactic unu, Prodan  Aurelia, grad  didactic doi, educatoare, Purici Stela, grad didactic doi, educatoare, Vitoroi  Maria, educatoare  şi conducătorul  muzical  Ohladciuc  Svetlana, grad  didactic doi. Copiii au  venit  cu un program  de poezii  şi  cântece  despre  oraşul  Chişinău, despre  meleagul  nostru  pitoresc, despre  toamnă.





joi, 2 octombrie 2014

FRUCTUL CEL MAI VALOROS


              …Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu.
Tu determini în cea mai mare măsură, dacă voi eşua în viaţă.
Dă-mi, te rog, acele lucruri, care mă vor îndrepta spre fericire.
Educă-mă, te rog, să pot fi o binecuvîntare pentru lume…”
(Mamie Jene Cole)
Şi după atâţia ani, Ea tot mă cheamă. Avea vorba blândă şi înţeleaptă a educatoarei din copilăria mea. Chip arătos şi elegant, ochii albaştri, largi ca cerul, vocea curgătoare ca apa Nistrului. Cărţile, între care era zidită permanent, nu-i iepuizau energia. Dimineaţa te întâlnea zîmbitoare, te lua de mina cu blândeţe şi ca o Zână te conducea în împărăţia cunoştinţelor. De fiecare data o regăseam pe mama în chipul Dumneaei.
De-atunci, din copilărie, am decis să devin educatoare. Voiam să fiu ca Ea, să-l cânt pe Eminescu tot atât de dulce, să le vorbesc despre ţară ca pe o poveste şi să descoper seminţe de vocaţie străduindu-mă prin jocuri să modelez iscusit caractere noi la copii.
O poveste bulgară spune: Fructele pe care le culeg copiii nu se văd, pentru că ele se află în inima şi mintea lor, dar acestea sunt cele mai valoroase şi mai nestemate fructe”.
Un educator, în opinia mea, este un promotor al valorilor general-umane
Din perspectiva propriei experienţe pot afirma că un educator, pe parcursul activităţii se manifestă ca un bun organizator, facilitator, provocator, prieten, animator, cercetător, consultant, mentor, expert, evaluator.
Implicîndu-se conştient în aceste activităţi prezente la fiecare oră, educatorul contribuie la buna creştere a tinerii generaţii, care-i pregăteşte nu doar pentru şcoală ci şi pentru viaţă.
Suntem într-un mediu solicitat continuu de reforme şi pentru ca aceasta să influenţeze pozitiv procesul educational, cadrele didactice se axează pe componentele curriculare, care urmăresc aprofundarea schimbărilor calitative din sistemul educaţiei timpurii prin aplicarea în practică a metodologiei centrate pe copil, bazate pe o bună înţelegere de către actorii relevanţi ai specificului dezvoltării şi învăţării copiilor la diferite etape de vârstă, care sunt reflectate în standardele copilului şi cele ale cadrului didactic. Accentul se pune pe interdependenţa tuturor domeniilor de dezvoltare a copilului şi, respectiv, pe abordarea holistă a copilului de către pedagog, pe recunoaşterea unicităţii şi a nevoilor speciale ale fiecăruia şi pe necesitatea de a adapta mediul şi a ajusta practicile în conformitate cu acestea.
Calitatea învăţământului este imperativul vremii, iar realizarea lui revine cadrelor didactice, puse în situaţia de a face modificări, capabile de a se adapta la nou, flexibile şi deschise originalului, netradiţionalului ce constituie optimizarea învăţământului.
Aduc mulţumiri educătoarei mele, Mihaila Liuba Iacov din satul Horeşti raionul Ialoveni, educatoarelor din colectivul unde activez în prezent, instituţia preşcolară nr.40 or. Chişinău şi tuturor celora ce au îmbrăţişat profesia de pedagog, pentru încrederea manifestată şi talente încurajate. Am speranţa că în ierarhiile societăţii, dascălul va fi situat pe pedestalul ei, constituind ceea ce este personalitate deontologică.
Cu prilejul sărbătorii, zilei profesorului, urări de sănătate, inspiraţie, noi forţe de creaţie, rezistenţă, în faţa tuturor vicisitudinilor, ani mulţi de făurire, idei inovatoare în nobila activitate de modelare a viitotorilor cetăţeni ai meleagului natal.
În această zi luminată vă aduc un brat de crizanteme din satul Horeşti cules de mulţi ani la rând.

Vera Diocher, metodist, grad didactic întâi,
Instituţia preşcolară nr.40, or. Chişinău



De Ziua Mondială a Profesorilor, echipa Centrului Academic Eminescu aduce un omagiu deosebit educatorilor din sectorul Botanica de la grădiniţele Nr. 40, 91, 139 pentru colaborare fructuoasă , parteneriat în promovarea culturii cărţii în rândul micilor cititori.
Cele mai sincere şi frumoase urări de bine, sănătate şi succese în munca nobilă care o depuneţi zi de zi în educaţia tinerii generaţii.


joi, 25 septembrie 2014

PRIETENA MEA, CARTEA

            Sunt copii care nu au o bibliotecă acasă, probabil din cauza preţului din ce în ce mai mare al cărţilor sau din lipsa de interes a părinţilor faţă de acest domeniu. D-na Lucia, educatoare la grad. 139 gr. 8 a venit zilele trecute cu propunerea de a ne face o vizită împreună cu copilaşii din grupa ei, pentru ai familiariza cu biblioteca.
Astăzi, de la prima oră a dimineţii, copiii au intrat pe uşa Centrului Academic Eminescu, fiind nerăbdători de a face cunoştinţă cu fascinanta lume a cărţilor.  Copilaşii au  fost foarte atraşi de tot ceea ce au vazut,  fiind impresionaţi de modul cum sunt sistematizate cărţile după domenii, litere, tematică. Cel mai mult le-a plăcut sala pentru copii, unde au răsfoit cu sfială şi grijă cărţulii cu poveşti, ghicitori, proverbe, fabule, enciclopedii. Copilaşii sau simţit foarte bine în ambianţa cărţilor, şi erau foarte bucuroşi regăsindu-şi în ele cei mai îndrăgiţi eroi din poveşti sau desene animate.
În semn de mulţumire, copii ne-au pregătit un recital de poezie despre carte. Ne-am simţit şi noi foarte bine, în compania acestor minunaţi copii, care au umplut cu zâmbet şi voie bună Centrul Academic Eminescu.


                                         

                    Publicat: Bobotrîn Olesea

luni, 22 septembrie 2014

Aventurile unei frunze de toamnă

A fost odată, tare demult un împărat bătrân care avea numeroși slujitori voinici ca ursul și tari ca piatra. Aceștia își asumau răspunderea asupra unor sute de copile care mai de care mai blânde și mai frumoase. Oamenii încă de mult, pe acest bătrân împărat l-au numit Copac, pentru că stă de veghe toată noaptea și toată ziua adăpostește pe toți trecătorii lăsându-i să stea la umbra frunzelor care erau copilele.
Slujitorii, după iscusința lor aveau nume de ramuri. Toți aceștia formau împreună un singur copac cu multe ramuri și frunze, un copac bătrân de neîntrecut la numărul anilor.
Ziua era tot mai zglobie și copacul juca diferite jocuri cu ramurile și frunzele care trăiau în liniște și pace.
Într-o zi se năpusti asupra lor un vânt tare și puternic de spărgea ferestrele oamenilor și ridică în slavă hârtiile și praful de pe drum. Atunci, copacul tată-împărat chemă toate frunzele și pe toți slujitorii și le spuse:
- Dragii mei copilași, suntem aproape în pragul despărțirii, vântul suflă aspru spre frunze fără pic de milă. Nu se știe cu care dintre voi va așterne un covor de rugină și nici nu se știe care va avea mai multe zile. Eu, ca tată, vă sfătuiesc să nu umblați hai-hui, ci țineți-vă de frunza mamă și aveți grijă să nu vă dezlipiți de ea.
Vorbele împăratului sunau tare și zgomotos: se auzea cum vântul trece prin el ca o sabie, se vedea cum tremură și cât pe ce era să se aplece la pământ cu toată împărăția.
Dar să lăsam asta pentru mai târziu și să vedem ce s-a întâmplat mai departe.
Mezina, frunză rea și neascultătoare, dar totodată grijulie pentru împărățiile din jur, se strecura pe sub ramuri și o luă din loc prin vecini să vestească de sfaturile bătrânului. Merse ce merse din loc în loc și mai vestea, pe câte un împărat care îi ieșea în cale, de primejdia și nenorocirea ce avea să urmeze. Unul dintre împărați o opri din drum și o luă de mână zicându-i:
- Draga mea copila, dulce și blajină, am aflat ce vremuri vor veni dar de asta nu-ți face griji și să nu-ți fie teamă. Să știi că va veni toamna.
Fata-frunză făcu niște ochi mari și își închipui că toamna este un monstru, o stafie, o sperietoare de ciori, ori un cântec, un leagăn, un copil …
- Ce-ar fi sa-l întreb “cum e toamna?”, își zise în gând mezina frunză.
Şi hotărâtă de acest lucru prinse curaj și spuse:
- Bătrânule unchi, ce este toamna?
- Toamna este a treia fiica a anului ce coboară din înaltul cerului să-și așterne trena ei de culoare galben-brun-arămie, trena fiind voi, frunzele, care veți așterne un covor de rugină peste întreaga natură. De cum sosește de pe dealuri, începe a stropi cu mănunchi de ciumăfai, udă natura, dând pentru ea culoarea ei simbolică de toamnă. Atunci soarele va coborî spre asfințit. Răcoarea va brăzda întinsul și deodată sămânța se va scutura, frunzele îngălbenite se vor desprinde de pe ramurile copacilor și se vor cufunda într-un somn adânc pentru totdeauna. Bruma rece și vântul şturlubatic sunt prieteni nedespărțiți ai toamnei. Împreună vor sălta frunzele în sus până în înaltul cerului, iar apoi le vor lăsa din nou pe pământ. Voi, vă veți apleca în fața toamnei părăsind copacul definitiv, tatăl care v-a susținut atâta timp în adierea vântului slab. Dar pentru oamenii vrednici, toamna este ca o pagină din cartea vieții care își aduce roadele ei cu ea. De cum o zăresc se apuca cu grijă să-i culeagă veșmintele cum sunt: perele, merele, nucile, gutuile pentru care au muncit tot anul. Dar toamna nu este mai prejos căci ea e mândră și fericită de vrednicia lor și de aceea le acordă toată încrederea și speranța ei.
După câteva secunde, din fantezia povestirii fata frunză făcu niște ochi mari și galbeni ca semn de dezmorțire, îl salută cuviincios pe bătrânul copac, ii spuse “la revedere” cu un glas stins subțire și se îndreptă iute spre casa părintească. Ajunsa acasă fu întrebată de părinți pe unde a umblat iar ea, cu lacrimi în ochi, istorisi tot ce i s-a întâmplat.
Cum termină, se uită pe dealuri și frumoasa toamnă se apropie de ea.
Fructele îi țineau trena, coronița de flori strălucea din ce în ce mai tare, în calea ei se așează frunze de miresme de flori. Dar, în sfârșit, ajunse la tatăl împărat și cu încuviințarea lui luă toată calea frunzelor, copilele și le duse cu ea, rămânând în urma dorul părinților, lacrimi amare, pustietate, iar înainte frunze ce se roteau în jurul toamnei.

Doar o urmă a mai rămas, o lacrimă de frunză și rouă ce se așeză pe copacul împărat. El urma să stea de veghe și să adăpostească în continuare toți trecătorii care făceau popasuri sub el.

duminică, 21 septembrie 2014

21 Septembrie - Ziua Internaţională a Păcii


Ziua Internațională a Păcii este sărbătorită în fiecare an pe 21 septembrie. Aceasta este dedicată păcii și în special absenței războiului și a violenței. De exemplu cum ar fi încetarea temporară a focului într-o zonă de război pentru accesul ajutorului umanitar. Ziua a fost sărbătorită pentru prima oară în 1982, iar de atunci este sărbătorită în fiecare an de mai multe națiuni, organizații politice, militare și oameni.