joi, 1 decembrie 2016

Globulețul de sticlă

Se pare că iarna aceasta vine cu multe surprize pentru voi, dragi copii, cititori ai bibliotecii CAIE. 

E prima zi de iarnă, fulgi mărunți au acoperit pământul cu un alb imaculat, aerul  proaspăt ne face să ne amintim de feeria sărbătorilor de iarnă ce ne sosesc în prag. E timpul și vremea de a citi povești, legende, de a intra în miraculoasa lume a magiei... Cu toții iubim să împodobim brăduțul de Craciun, când vin sărbătorile de iarnă, dar nu cu toții știm povestea globulețelor... Vă propun să cunoașteți minunata poveste a globulețelor... Lectură plăcută!

A fost odată un meșter sticlar... Toatș ziua lucra în atelierul lui ca să îi poată hrăni pe cei doi copii: o fetiță și un băiat. Mama lor se prăpădise demult, iar meșterul încerca să-i crească așa cum știa că și-ar fi dorit ea. 
Copii erau cuminti si incercau si ei sa ajute cum puteau mai bine. Fata avea grija de casa, iar baiatul incerca sa deprinda mestesugul tatalui. 

Într-o bună zi băiatul s-a gândit să-i facă o surpriză părintelui său și a încercat să facă singur un vas. Dar oricât s-a străduit vasul nu a căpătat forma pe care și-o dorea, ci a rămas doar un balon de sticlă. De teamă să nu își supere tatăl băiatul i-a pus o mică agățătoare de sârmă și i l-a dăruit surioarei să se joace cu el. 

Fetița moștenise de la mama sa talentul de a picta, așa că în serile lungi de iarnă, stând în fața focului, a pictat micul balon de sticlă. Peste agățătoarea de sârmă a pus o delicată panglică roz luată de pe o rochiță veche. 

Când l-a terminat a dat fuga să-l arate tatălui ei. Tocmai atunci la ușa atelierului se oprise un alai mare și strălucitor. Chiar împăratul și împărăteasa țării veniseră să vadă sticlăria făcută de meșter, despre a cărei frumusețe se dusese vestea. 

Emotionată fetița s-a pitit după bradul ce străjuia intrarea. De teamă să nu spargă micul balon pictat l-a strecurat între crengile bradului. 

Cand să treacă pragul, împărăteasa și-a aruncat ochii spre brăduț și s-a oprit exclamând: 

- Ce-i minunăția asta?! 

A întins mâna să-l ia, dar fetița îl ținea strâns. Sfioasă a ieșit în fața împărătesei: 

- Este jucaria mea, înălțimea voastră! Fratele meu a facut-o și eu am pictat-o... 

După ce s-a gândit o clipă i-a întins micul balon împărătesei: 

- Dacă vă place așa de mult, vi-l dăruiesc. Mama mea, Dumnezeu s-o odihnească, spunea că atunci când îi faci cuiva o bucurie îngerii zâmbesc! 

Împărăteasa s-a aplecat și a sărutat, cu lacrimi în ochi, copila pe frunte. 

- Îti multumesc, fată frumoasă! Mama ta avea mare dreptate, dar nu pot să îți iau jucăria. Când am vazut-o în brăduț m-am gândit ca aș putea-o folosi să împodobesc bradul de Crăciun de la palat. Așa că am să vă rog să faceți cât de multe puteți până în Ajun, iar eu am să vă răsplătesc pe măsură. 

    Când au văzut invitații la marele bal cât de frumos era bradul împodobit cu micile baloane de sticlă pictată s-au grăbit cu toții să-i comande meșterului pentru anul și pentru anii următori. Pentru ca semănau cu globurile de cristal ale vrăjitorilor, dar erau mult mai mici toată lumea le-a spus: globulețe... 

    Așa că meșterul și copii lui nu au mai avut niciodată grija zilei de mâine, iar urmașii lor fac și astăzi globulețe și aduc culoare și strălucire multor brazi de Crăciun. 
Publicat: D.Ț.

marți, 29 noiembrie 2016

Ne vedem la bibliotecă

Titus Șirbu - poetul cu sufletul mereu tânăr

Copiii din grupele pregătitoare de la grădinițele nr. 151 și 40, împreună cu educătoarele lor și câțiva părinți au avut fericita ocazie de a se întâlni cu poetul și prozatorul Titus Știrbu, poetul care scrie cu mult drag şi inspiraţie pentru copiii. Cărțile poetului pline cu poezii hazlii sunt foarte  îndrăgite, răsfoite şi citite. Poetul prin poeziile sale îi îndeamnă pe copiii să fie buni, disciplinați și devotați cărții. Copiii, care-i sunt și prietenii lui adevărați, îi simt sinceritatea și bunătatea cu care vine în fața lor. Pe parcursul întâlnirii copiii i-au adresat întrebări și au recitat din poeziile lui ghidușe. Umorul fin, râsul sarcastic, maniera de ai capta atenția, i-au făcut pe copii să fie mai degajați, să reacționeze cu sinceritate la cele auzite. În final fiecare copil s-a ales cu câte o carte cu autograf, iar poetul - cu florile recunoștinței.




 

Publicat: B. Olesea

luni, 28 noiembrie 2016

"Borta-vântului" de Mihai Eminescu


Poveştile sunt cele fără de care copilul nu e copil, visul nu e vis, copilăria nu e copilărie. Prin poveşti creşte pofta de a descoperi, de a face ceva nou, noi descoperiri şi desigur de a cunoaşte lumea din jur. Mihai Eminescu se numără ca fiind un bun cunoscător de poveşti bune, de poveşti ce au simţul moralist. 
Iată că Centrul Academic Internațional Eminescu, vă propune să savuraţi din plin povestea:

"Borta-vântului" de Mihai Eminescu

Era un om sărac - sărac, ş-avea o mulţime de copii. Acu era - în vremea foametei şi el a muncit v-o săptămână pe un căuş de grăunţe. Acu s-a dus la râşniţă cu dânsele. După ce le-o râşnit, a ieşit afară cu căuşul cu făină şi s-a pornit o furtună mare şi i-a luat toată făina din căuş. Da el straşnic s-o mâniat. "Nu mă las eu aşa cu una cu două",
şi face un şumuiag de paie şi porneşte.
        Îl întreabă un om:
        - Unde te duci, cumătre?
        - Mă duc s' astup borta vântului, că mi-a luat făina din căuş.
        - Da unde-i nimeri-o?
        - Unde-a fi acolo mă duc.
        Mergând el loc depărtat a ajuns pe Dzeu şi sf. Petrea (erau pe pământ pe-atunci).
        - Unde te duci omule?
        - Mă duc s' astup borta vântului, că mi-o luat făina din căuş. Da D-zeu i-o zis aşa:
        - Omule, nu te mai duce. Na-ţi o nucă... da pân a casă să nu zici: nucă, deschide-te.
        Întorcându-se el înapoi, a 'noptat ş-a ajuns la un om şi s-a rugat să-l primească să doarmă acolo peste noapte.
        - De unde vii bade? l-ntreabă omul cela.
        - Mă duceam s' astup borta vântului ş' am întâlnit un nebun pe drum şi mi-o dat o nucă şi-a zis să nu zic pân' a casă nucă, deschide-te. Ce-a mai fi şi asta?
        Femeia omului vicleană. Ia o nucă 'n mână şi zice:
        - Ia să-ţi văd nuca.
        Îi schimbă nuca omului. Şi pe urmă se duce 'ntr-un ocol şi zice: nucă deschide-te. Dac-o zis - atâtea vite ce-o ieşit, oi, cai, hei, o bogăţie 'ntreagă. Ştii mata, putere dumnezeiască!
        Se duce - a doua zi a casă "Nucă deschide-te". Nuca de unde să se deschidă.
        - Hai bată-mi-l Dumnezeu vânt şi moşneagul lua-l-ar dracu. Mă duc s'astup borta vântului şi să bat pe moşneag de ce m-o viclenit.
        Ajunge iar pe Dumnezeu.
        Da D-zeu, ştii, putere dumnezeiască, acu era altfel la faţă... nu l-o cunoscut.
        - Unde te duci, bade?
        - S' astup borta vântului şi să ucid moşneagul, la ce m-o viclenit.
        - Na-ţi, bade, un măgar. Da să nu zici pân' acasă: măgar baligă-te.
        - N-oi zice.
        Se-ntoarce el iar pe la omul cela. Da omul cela-l ospătează şi-i dă vin să bee, şi omul s-o chefăluit şi-a adormit pe laiţă. Da erau nişte ţigani cu şatra acolo ş-avea măgar şi omul s-o dus ş-o cumpărat ş-a schimbat măgarul.
        Omul a doua zi se scoală, ia măgarul şi se duce - acasă şi-i zice: măgar, fa bani!
        Măgarul, de unde? El apuc' un druc şi 'ncepe a dişăla măgarul.
        - Acu nu-l mai iert eu.
        Se porneşte să 'ntâlnească pe moşneag şi s' astupe borta vântului. Întâlneşte pe D-zeu.
        - Na-ţi bade, o cârjă, da să nu zici pân a casă: cârje 'ncârjeşte-te. Ia cârja, vine pe la omul cela. Acu omul i-a dat şi mai straşnic ospăţ şi s-a sfătuit că dac' or vede ce-a mai da şi cârja, pe urmă să-l omoare, ca să nu presupună că el i-o luat. Acu zice omul femeii:
        - Măi, femeie, noi hai cu cârja 'n zămnic (beciu) şi să 'nchidem uşa ş-a să zicem: cârjă'ncârjeşte-te.
        Se vâră. Cârja unde 'ncepe a bate ş-a zdrobi. Până omul era cu chef, până s-a trezit, ei erau ucişi ca merele.
        - Bade ţi-om da şi măgar şi nuca, numai mă rog, scoate-ne. Acu omul i-o lăsat de i-o bătut şi mai bine. A luat măgarul, cârja şi nuca şi s-o pornit a casă.
        Aşa s-a făcut de bogat acu, de-a ajuns veste pân la-mpăratul. Atâţia bani avea el, de-o semănat ş-o crescut grâu de aur. Acu 'mpăratul a auzit că are un lan de aur ş-o trimis doi sufragii să-i dea sămânţă, să semene şi-mpăratul.
        - Să spui împăratului că nu vreau să-i dau, să văd ce mi-a face. Împăratul când a auzit aşa, straşnic s-o mâniat ş-o gătit oştire, să se ducă cu război asupra lui. Împăratul era frunte, ştii, mai mare. Ş-a venit pân la uşa lui ş-o strigat să iasă afară. Da el ave bani, da tot cu straie de-a noastre, nu cu straie leşeşti. El pune cârja sub suman şi iese afară. Acu 'mpăratul cu atâtea mii de oameni i-a fost ruşine singur lui să se ducă el numai cu unul să se lupte. A zis:
        - Omule, arată-ţi tu întâi puterea.
        - Bine, măi împărate. Cârje'ncârjeşte-te, la tot soldatul câte două şi la împăratul nouă. (Cârja era dumnezeiască, tot în cap pâcâia).
        O nebunit şi pe soldaţi şi pe-mpăratul. S-o dus împăratul, ş-o rămas pace ş-o trăit bine. Să dea D-zeu să trăiască şi copiii mei aşa.
Publicat: D.Ț.

vineri, 25 noiembrie 2016

Secvențe...

Biblioteca, locul cel mai potrivit pentru a face cunoștință cu o carte bună, cu un prieten fidel. Locul unde, literele curg șiroaie, iar bagajul de cunoștințe este mereu în creștere.
Iată la noi, la Centrul Academic Internațional Eminescu, lumea cunoștințelor, și tot ce ține de informație, se simt în largul lor. Aici e lumea lor, care mereu sunt în așteptarea Ta, dragă cititorule.
De Ziua Bibliografiei, în incita CAIE a fost sărbătoare. Pe parcursul întregii zili, biblioteca a avut ocazia și plăcerea să deservească, să informeze, să ghideze pe toți cei care intrat în bibliotecă.
Desigur, că într-o zi așa frumoasă a avut loc o întâlnire cu Galina Furdui, poetă jurnalistă, membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova - protagonista bibliografiei creată de CAIE și BM "B.P. Hasdeu". La această frumoasă întâlnire, unde a dominat bunul simț al cultului, au participat Tudor Palladi, Ion Ciocanu, Marcela Mardare, Veronica Pîrlea-Conovali și interpreta de muzică populară și romanțe Viorica Moraru.
Întâlnirea a transmis multă voie bună, încredere și farmec. Farmecul cuvintelor, al unui limbaj frumos, unde cuvântul bibliografie a fost la maxim discutat și explicat. Spre exemplu pentru Galina Furdui, bibliografia în viața unui scriitor, înseamnă: La sfârșit tot ce-ai lăsat vorbește
Evenimentul, a dat viață la un dialog productiv între invitați. Spre final, studenții de la Centrul de Excelență în Electronică și Energetică au venit cu un recital de poezie, din creația Galinei Furdui.