miercuri, 4 ianuarie 2017

Spărgătorului de nuci şi Regele şoarecilor

(200 ani de la apariţie)



            Atmosfera magică a Crăciunului ne cuprinde pe toţi în această perioadă a anului. Mirosul de brad, glasul colindătorilor şi căldura familiei fac parte din tradiţia Sărbătorilor de iarnă. Tot ce ne lipseşte să intrăm complet în atmosferă este o poveste frumoasă de Crăciun. De aceea vă propun spre lecturare cartea Spărgătorul de nuci şi Regele şoarecilor – o poveste care de  200 de ani captivează cititorii mari şi mici.
            Cartea a fost scrisă în anul 1816 de către scriitorul, compozitorul, graficianul, poetul şi criticul literar german Ernst Theodor Amadeus Hoffman (1776-1822), rămânând în tezaurul celor mai bune basme din toate timpurile.
            Ideea scrierii acestei poveşti i-a apărut lui Hoffman datorită relaţiei amicale pe care o avea cu copiii unui prieten. Scriitorul era un oaspete mult aşteptat de această familie, dar mai ales de cei mici: Maria şi Frity. Maria din poveste este chiar fetiţa prietenului său, care, ca şi cea din basm, avea o inimă iubitore şi luptătoare, dar, din păcate, a avut o viaţă scurtă. Fratele ei Frity – viteazul comandant al soldaţilor din poveste – a devenit un arhitect, apoi chiar a preluat funcţia de preşedinte al Academiei de Arte din Berlin. O legendă spune că la 31 de ani scriitorul s-a îndrăgostit de o fată de 15 ani şi  suferinţa lui a descris-o în acest basm.
            Se pare însă că autorul a fost inspirat şi de o legendă răspândită în Munţii Metaliferi, care ne dezvăluie următoarele: în urmă cu foarte mulţi ani, trăia un fermier care era foarte bogat, dar şi foarte singur. Bogăţia i-a împietrit inima, care a devenit tare ca piatra sau ca nucile pe care el le mânca în fiecare an numai de Crăciun, din cauza marii sale zgârcenii. Pentru că era prea greu să spargă coaja nucilor, el a promis o recompensă celui care va reuşi să găsească o cale de a le sparge fără prea mult efort. Mulţi au venit să-l vadă şi i-au oferit diverse soluţii, chiar şi un fierăstrău. Un tâmplar din sat a lucrat timp de trei zile şi a cioplit din lemn un om mic, pe care l-a îmbrăcat într-un costum multicolor, aşa cum purtau în timpul sărbătorilor minerii din Munţii Metaliferi. El avea o gură mare şi maxilare puternice cu care spărgea coaja tare a nucilor. Fermierul bogat a fost entuziasmat şi legenda spune că în acel moment inima împietrită a lui a început să se inmoaie ca ceara unei lumânări de Crăciun. Bucuros, fermierul bogat a oferit sătenilor toate nucile sale şi în onoarea lui a fost dată o petrecere de Crăciun. Tâmplarul a primit în dar un atelier, iar fermierul bogat, graţie spărgătorului de nuci, a devenit cel mai bun prieten al tuturor copiilor.
            Scriitorul plăsmuieşte o poveste între realitate şi ficţiune, o lume pe care o foloseşte pentru a descrie magia, feeria, fascinaţia dar, totodată, groaza şi spaima. Scriind această poveste, autorul singur era speriat de gândurile care plăsmuiau în mintea sa. Se spune că era noapte când scria şi a fost atât de îngrozit de cele povestite, încât a chemat soţia să-i stea alături în timp ce el crea.
            Lecturarea acestei cărţi o să vă facă să vedeţi nu numai cu ochii, dar şi cu sufletul, deoarece ea vă poate ţine încorporaţi pe tărâmurile magiei, trăind împreună cu personajele şi fiind martori ai fantasticului, prin explorarea inedită a imaginaţiei şi prin redarea „evaziunii din cotidian”. Paginile acestui basm captivează şi ne îndreaptă spre frumosul tărâm de basm numit Joclandia – Tărâmul Jucăriilor şi spre Pădurea Crăciunului.
            Chiar de la apariţie, cartea s-a bucurat de un mare succes. A fost tdadusă în toate limbile europene şi transpusă de-a lungul timpului în film artistic, piese de teatru, balet pe gheaţă, desene animate, etc. Câţiva ani mai târziu (1844) scriitorul francez Alexandre Dumas (tatăl) a adaptat povestea, la care Piotr Ceaikovski a creat, în 1892, o capodoperă, unde dansul şi simfonia se întregesc într-un mod fericit. Aşa s-a născut cel mai frumos balet din lume şi una din cele mai cunoscute poveşti de Crăciun, adaptată în diferite versiuni. Şi Teatrul de Operă şi Balet din Chişinău, deja de mai mulţi ani, are în repertoriul său minunatul spectacol Spăprgătorul de Nuci.
            Spărgătorul de nuci     a fost o sursă de inspiraţie pentru familia Loschner din Neuhausen, care în anul 1994 a înfiinţat Muzeul Spărgătorului de Nuci, situat în localitatea Neuhausen din regiunea Erzgebirge, Munţii Metaliferi din Germania.
            Vă las în suspans şi de aceea finalul cărţii Spărgătorul de nuci şi Regele şoarecilor nu-l dezvălui, dar vă pot spune că este ceva special, minunat şi rămâne în aceeaşi notă de alternanţă vis-realitate cum este de fapt şi întreaga poveste. Cu siguranţă, la final, aflând deznodământul, această carte va deveni una dintre preferatele voastre. În speranţa că v-am provocat, vă urez lectură plăcută.

Larisa Arseni. 
Coloboratoare la Centrul Academic Internaţional Eminescu
Maestru în artă.

Bradul de Vasile Alecsandri


Sus pe culme bradul verde

Sub zăpada albicioasă
Pintre negură se perde
Ca o fantasmă geroasă,

Şi priveşte cu-ntristare

Cum se primblă prin răstoace
Iarna pe un urs călare,
Iarna cu şepte cojoace.

El se scutură şi zice:

"În zădar, tu, vrăjitoare,
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fără soare.

În zădar îngheţi pământul,

Ucizi florile şi stupii
Şi trimiţi moartea cu vântul
Şi trimiţi foamea cu lupii.

În zădar a ta suflare

Apa-n râuri o încheagă,
Şterge urma pe cărare
Şi de mine ţurţuri leagă.

În zădar aduci cu tine

Corbul negru şi prădalnic,
Şi din codrii cu jivine
Faci să iasă urlet jalnic.

În zădar, urgie crudă,

Lungeşti noaptea-ntunecoasă
Şi, râzând de-a lumii trudă,
Scurtezi ziua luminoasă.

În zădar îmi pui povară

De zăpadă şi de gheaţă.
Fie iarnă, fie vară,
Eu păstrez a mea verdeaţă!"

joi, 15 decembrie 2016

Curiozități


Iată câteva lucruri speciale despre Moș Nicolae pe care s-ar putea să nu le știi.

1. Numele de Santa Claus (MoȘ CrĂciun) – vine de la numele olandez al lui MoȘ Nicolae – Sinterklaas.
Numele de Santa Claus – sau al moșului următor care va veni, Moș Crăciun – vine de la numele olandez al lui Moș Nicolae – Sinterklaas, sau Sfântul Klaus, adica Sfântul Nicolae. Poate primul lucru pe care nu îl știai despre Moș Nicolae este ca el este cel care a inspirat numele lui Moș Crăciun… de la Santa Claus, o derivație a numelui Nicolas.
2. Sfântul Nicolae (Nicolas) a fost un episcop grec care s-a nascut în jurul anului 270 și a murit pe 6 decembrie 343.
3. Unde este acum Mos Nicolae și cum arăta el când trăia.
Relicvele sfântului Nicolas se află pe teritoriul mai multor țări, în mai multe biserici. Totuși, majoritatea oaselor sale se află într-o biserică din Bari, Italia. Bazat pe aceste relicve, o echipă de cercetători din Marea Britanie au reușit să reproducă grafic chipul lui Sfântul Nicolae. Moș Nicolae era o persoană scundă și avea nasul spart, cand a murit.
4. Traditia șosetelor vine de la Moș Nicolae
Tradiția de a pune șosete pentru cadouri, vine de la Moș Nicolae – acesta făcea daruri secrete copiilor, și unele din ele era să pună monede în șosetele lor.
5. Iarna începe odată cu venirea lui Moș Nicolae
Din popor se spune că iarna începe la Sf. Nicolae. Moș Nicolae este bătrân și are barba albă, iar in această zi Moșul își scutură barba, deci trebuie să ningă. În această zi, se spune: A întinerit Sf. Nicolae. De regulă, de ziua lui apare pe un cal alb, aluzie la zăpadă care cade în luna decembrie, și se spune că dacă Sf. Nicolae a venit pe un cal alb, Sf. Ion va merge pe un cal negru, adica va întoarce iarna. În ziua de Sf. Nicolae începe ziua să se mărească: La Sf. Nicolae se întoarce noaptea la ziua cu cât se întoarce puiu-n găoace, zice poporul.
6. Tradiția crenguțelor care prevestesc rodul anului viitor
De Moș Nicolae, se fac vrăji, farmece și pronosticuri meteorologice, se pun crenguțe de pomi fructiferi în apă pentru a înflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozează și rodul livezilor pentru anul viitor.
7. Măicuțele și călugării așezau la ușă, pe furiș, daruri săracilor, în noaptea de 5 spre 6 decembrie (sărbătorit de facto pe 19 decembrie de majoritatea bisericilor ortodoxe, din cauza decalajului dintre calendarul civil și cel bisericesc)
8. O părticică din moaștele Sfântului se află la Mănăstirea Aninoasa, com. Aninoasa, jud. Argeș
Sursa : desprecopii.com
Publicat: D.Ț.