miercuri, 23 iulie 2014

Ţăranul şi ursul

     Un ţăran se duse  pe ogorul lui să semene napi. În vreme ce era el de zor, iată că-i iese înainte o namilă de urs.
                 - Măi omule, am să-ţi frâng oasele! îi spuse ursul.
                 - Nu-mi frânge oasele, Martine, că-i păcat, mai bine urează-mi spor la semănat, ca să te alegi şi tu cu un câştig la toamnă. Uite, când or creşte napii mari, mie mi-oi lua rădăcinile, iar ţie ţi-oi da vârfurile.
             - Fie precum zici, se învoi ursul. Dar nu cumva să mă păcăleşti, c-apoi cu mine o păţeşti. Nici pe departe să nu te apropii atunci de pădure!
           Şi spunând asta se făcu nevăzut în marginea dumbrăvii.
           Napii crescură mari ca nicicând anul acela. Când le veni sorocul la cules, se duse ţăranul pe ogor. Dar, cum veni, pe loc se pomeni că-i iese înainte ursul din dumbravă şi-i spune:
                - Ei, acum să facem împărţeala, precum ne-a fost învoiala. Dă-mi partea ce mi se cuvine!
                - Bine, Martine, să-ţi dau vârfurile şi mie să-mi iau rădăcinile, că aşa ne-am învoit.
           Zis şi făcut: îi dădu ţăranul ursului toate frunzele napilor, iar rădăcinile le încărcă în căruţă şi porni cu ele la târg, ca să le vândă. Şi cum cobora aşa pe o vale, iarăşi îi iese ursul în cale:
                - Da' încotro te-ai pornit, măi, omule?
                - Iaca, mă duc şi eu la târg să vând rădăcinile astea.
                - Ia pofteşte de-mi dă şi mie o rădăcină, s-o văd cum e la gust.
           Ţăranul îi dete un nap, iar ursul se-apucă cu labele de cap:
                - Care va să zică aşa, m-ai tras pe sfoară?! Ia te uită ce buni îs la gust... Acu' de te voi prinde în pădure la mine, s-a isprăvit cu tine! Nici să nu te mai încumeţi a mai da pe-acolo!
         În anul următor, în primăvară, semăna ţăranul nostru pe acelaşi ogor secară. După ce se făcu secara mare, de părea aur curat, se duse omul nostru la secerat. Ursul îl şi aştepta în cale:
                  - De data asta n-ai să mă mai păcăleşti! Dă-mi partea ce mi se cuvine!
                  - Bine, Martine. Ia-ţi tu rădăcinile, iar mie lasă-mi vârfurile.
          Zicând asta, ţăranul se-apucă de seceră secara, îi dădu ursului rădăcinile, iar spicele le încărcă în căruţă şi se întoarse acasă.             Se canoni ce se canoni bietul urs cu rădăcinile, dar până la urmă tot nu făcu nimic cu ele. Amarnic se mai mânie el pe ţăran. Şi se spune că de-atunci mare vrajbă se iscă între ţăranul acela isteţ şi ursul nătăfleţ.



joi, 17 iulie 2014

Lectura - învăţătura cea mai bună!

       Una dintre micile bucurii ale vieţii este lectura. Cartea trebuie să devină prietena copilului de la cea mai fragedă vârstă. Ea îl ajută să parcurgă căile cunoaşterii, de la concret la abstract, de la intuiţie la reprezentare şi fantezie. Cu ajutorul ei, copilul intră în posesia numeroaselor instrumente care îi pot satisface dorinţa de a descoperi realitatea înconjurătoare, ea însăşi fiind o lume.
     Astăzi 17 iulie, Centrul Eminescu a fost inundat de zâmbet, dragoste şi inocenţa micuţilor de la Grădiniţa nr. 40. Fiindcă la vârstă mică, copii sunt impresinaţi de poveşti , d-na Olesea le-a prezentat copiilor cărţile recent achiziţinate din colecţia Disney: Tinker Bell-Clopoţica, Frumoasa Adormită, Cartea junglei, Pinocchio...etc. Copiilor le-au plăcut foarte mult cărţuliile viu colorate, unde şi-au regăsit personajele lor preferate. 

marți, 15 iulie 2014

Cel mai frumos creion

La Centrul Academic Eminescu programul lecturile verii continuă. Astăzi fiind o zi mohorâtă, cu câteva picături de ploaie, noi echipa CAIE, am făcut o vizită la  Grădiniţa nr. 40 gr. 3  unde copiii ne-au întîmpinat cu braţele deschise, iar noi la rîndul nostru  le-am prezentat  cartea Cel mai frumos creion de Ala Bujor de la editura EPIGRAF. Această carte este destinată copiilor dornici să exploreze lumea culorilor şi să înveţe din armonia ei că orice culoare e frumoasă şi unică. Este ilustrată cu desene executate în creion, fiecare desen – într-o singură culoare, cu mai multe nuanţe. Copiii noştri aveau şi ei câte un desen în faţă pe care trebuiau să le coloreze cu cele mai frumoase creioane. Deşi timpul a fost cam mohorât, copiii au reuşit să-i deie o nuanţă veselă şi multicoloră!!!

vineri, 11 iulie 2014

În grădina copilăriei...

             Într-o zi frumoasă cu soare precum e astăzi, 11 iulie 2014, când soarele zâmbeşte cu toată măreţia sa, copiii de la Grădiniţa nr. 40, grupa 1-a, au hotărât să facă o limbare până la Centrul Academic Eminescu, ca să răsfoiască cărţile frumoase şi cognitive cu poveşti, poezii şi enciclopedii pentru vârsta lor. După ce micii noştri cititori au făcut cunoştinţă cu cărţile din colecţia CAIE, au vizionat povestea Punguţa cu doi bani. Deoarece vara e timpul distracţiilor...copiii sau mai destins un pic pe ritmul danuslui. A fost o zi foarte veselă şi interesantă!


joi, 10 iulie 2014

CÂND BIBLIOTECA VINE LA TINE COPILĂRIA E MAI DULCE...

     Programul LECTURILE VERII capătă mai multă intensitate la Centrul Academic Eminescu, cu mai multe activităţi interesante, care au menirea de a dezvolta abilităţile intelectuale şi creative ale copiilor.
      Astăzi, 10 iulie 2014, echipa  a mers în vizită la copilaşii de la Grădiniţa - creşă nr. 40, grupa a 3-a medie. Întrebarea principală cu care am venit la micuţii de la grădiniţă a fost: 
De ce leul este numit regele animalelor? După ce bibliotecara Olesea Bobotrîn le-a citit copiilor o scurtă informaţie despre acest animal măreţ, copiii au răspuns la întrebarea pe care le-am acordat-o: ,,leul este numit regele animalelor deoarece este simbolul puterii, este foarte curajos şi insuflă frică, datorită acestor abilităţi şi-a obţinut titlul de rege". Apoi micuţilor  li s-a citit povestea Leul şi şoarecele, a cărui subiect a fost: un animăluţ atât de mic ca şoricelul poate ajuta un leu mare. Deoarece copiii au fost impresionaţi de personaj, doamna Olesea Bobotrîn a propus copiilor să decupeze din hîrtie fiecare cîte un leu.. Datorită inspiraţiei copiilor şi a interesului faţă de munca creatăvă, toţi au realizat nişte leuţi foarte simpatici, decupând pe rând urechiuşele, ochişorii, coama şi căpuşorul. Astfel fiecare copil v-a pleca acasă cu un leu, bineînţeles, fără a avea posibilitate să cumpere ceva de acest leu, dar este  un leu muncit. Copiii s-au simţit bine şi au fost captivaţi de activitate, iar noi ne-am luat la revedere şi i-am invitat să vină să citească cărţile minunate pe care le deţinem în colecţie.