joi, 19 decembrie 2013


Mănuşa
(poveste ucraineană)

       Trecea un vânător prin pădure, iar în urma lui alerga un căţeluş. A mers vânătorul a tot mers şi a pierdut o mănuşă. Nu i-a observat lipsa, aşa că şi-a căutat de drum, iar aceasta a rămas străinică în pădure.
Iată că vine fuguţa un şoricel, intră în mănuşă şi zice:
-       Aici o să trăiesc eu!
Când colo, o broască  - vine ţupa-ţup! – şi întreabă:
-       Cine, cine trăieşte în mănuşă?
-       Şoricelul-rozăcelul. Dar tu cine eşti?
-       Sunt broscuţa –ţopăica. Lasă-mă să intru!
-       Hai vino.
Şi iată că-s două animăluţe. Vine fuguţa un iepuraş.Se apropie de mănuşă şi întreabă:
-       Cine, cine trăieşte în mănuşă?
-       Şoricelul-rozăcelul, broscuţa –ţopăica. Dar tu cine eşti?
-       Sunt iepuraşul-gonaşul. Primiţi-mă şi pe mine!
-       Vino.
-       Şi iată că-s trei animăluţe. Vine fuguţa o vulpişoară:’’Cine, cine trăieşte în mănuşă?’’
-       Şoricelul-rozăcelul, broscuţa –ţopăica, iepuraşul-gonaşul. Dar tu cine eşti?
-       Sunt vulpişoara-surioara. Primiţi-mă şi pe mine!
Iată că-s patru animăluţe. Când colo ca să vezi! – aleargă un lupuşor – şi tot dă târcoale mănuşii, întrebând:
-       Cine oare, cine trăieşte în mănuşă?
-       Şoricelul-rozăcelul, broscuţa –ţopăica, iepuraşul-gonaşul, vulpişoara-surioara. Dar tu cine eşti?
-       Sunt lupuşorul – surişorul. Primiţi-mă şi pe mine!
Intră şi el – uite că-s cinci animăluţe. Şi, ca din senin dă buzna un mistrecior, zicând:
-       Vai ce bi-i-ine, cine trăieşte în mănuşă?
-       Şoricelul-rozăcelul, broscuţa –ţopăica, iepuraşul-gonaşul, vulpişoara-surioara, lupuşorul – surişorul. Dar tu cine eşti?
-       Sunt mistrecior – colţişor. Primiţi-mă şi pe mine!
Mare necaz toţi doresc să intre în mănuşă.
-       Păi, tu nu mai încapi!
-       Mă ghemuiesc eu cumva, lăsaţi-mă!
-       Ei, ce să-ţi facem, hai intră!
    Îşi face loc şi acesta. Şi iată că-s şase animăluţe. Şi li-i aşa de strâmt, că nici nu se pot mişca! Când colo se aud trosnete de vreascuri – apare un urs – şi tot de mănuşă se apropie, mormăind:’’ Cine oare, cine trăieşte în mănuşă?’’
-       Şoricelul-rozăcelul, broscuţa –ţopăica, iepuraşul-gonaşul, vulpişoara-surioara, lupuşorul – surişorul, mistrecior – colţişor. Dar tu cine eşti?
-       Mor-mor-mor, câtă lume! Eu sunt Moş – Martin. Primiţi-mă şi pe mine!
-       Cum să te primim? Că doar e tare strâmt.
- Mă strecor şi eu cumva!
-       Ei hai, încearcă, dar pe la margine!
A intrat şi acesta – acuma-s şapte la număr, dar sunt atât de înghesuiţi, încât mănuşa mai-mai să crape.
     Între timp vânătorul şi-a luat de seamă că-i lipseşte o mănuşă. S-a întors să o caute. Căţeluşul gonea înainte. A alergat, a tot alergat, când colo -  ce să vadă!- stă mănuşa pe pământ, se tot mişcă. Şi căţelul începe să latre:’’ Ham-ham-ham!’’
       Animalele s-au speriat, au ţâşnit din mănuşă şi au zbughito care încotro. Ei iată că s-a apropiat vânătorul şi şi-a luat mănuşa.


Publicat: F.M

4 comentarii:

  1. Buna ziua.

    In aceiasi carte cu aceasta poveste ar tebui sa fie si o poveste cu Ivasik
    Puteti va rog sa o publicati si pe aceea.

    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere