Parcul

Revista „Practic DRAGA MEA pentru copii”, este o revistă de citit, cu drag, în familie. Director fondator al revistei este Mariana Brăiescu şi se editează la Bucureşti. Revista este îndrăgită de utilizatorii care vin la Centrul Academic Eminescu deoarece este foarte atractiv ilustrată şi are un conţinut foarte interesant.

Important este şi faptul că autorii revistei sunt majoritatea copii, dar şi maturii mai publică unele texte. Revista pune la dispoziţie: poezii pentru pitici, poveşti, ghicitori, curiozităţi, afişe publicitare şi permite copiilor să-şi posteze pozele şi impresiile-opiniile despre unele lecturi.

Este foarte binevenită şi suplimentul acestei reviste „Practic DRAGA MEA pentru copii de COLORAT”, care conţine pentru cei mai mititei desene de colorat, iar pentru şcolari texte şi jocuri.

„Practic DRAGA MEA pentru copii” este o revistă care ne oferă şansa să ne distrăm, să ne jucăm şi să învăţăm foarte multe lucruri frumoase şi înţelepte.

Fii prieten cu această revistă şi dacă doreşti să citeşti mai multe vino la noi la Centrul Academic Eminescu

Am primit numărul din luna noiembrie care conţine următoarele: Noiembrie, Parcul, Iepuraşul Ţup, Veveriţa; Prietenie, Ghicitori, De ce sare puricele?, Păpuşica, Povestea bunicului meu, Rândunică, rândunea, Să ne alegem o meserie!, Album foto. Draga mea pentru copii. Vă propunem spre lectură istorioara PARCUL pentru a înţelege mai bine ce este o faptă bună ş demnă de urmat.

 A fost odată, într-un parc mai pustiu, un coş de gunoi.

    El se plângea şi se frângea că nimeni prin parc nu venea. Şi totuşi când oamenii treceau, gunoaie pe jos aruncau. Ce să facă,se-ntreba, să fie din nou aşa? El se gândea ce bine era odată, când toată lumea în parc stătea şi când în el se arunca hârtia ce se recicla.

    Îmtr-o zi, un copil cu inima de aur şi foarte generos a văzut mizeria din parc şi s-a gândit că n-ar stica să intre lumina şi prin parcul acela. Astfel, a doua zi, acel băiat colegii şi-a-ntrebat:

-        Mă ajutaţi azi după – amiază gunoiul din parc să mai vadă o rază, să fie voie bună şi să facem ceva bun pentru natură? A spus copilul bucuros, dar colegii n-au vrut nici să audă. Cum ei gunoaie să adune o droaie?

-        Atunci copilul, supărat, la gândul lui tot n-a renunţat şi s-a dus el frumuşel parcul să-l cureţe niţel, mizeriile le-a adunat şi parcul de veselie pe loc a răsunat.

Mai apoi, un om care pe-acolo trecea, văzând copilul care curăţa, spre el sa-ndreptat şi astfel l-a întrebat?

-        Copilaş micuţ,ai nevoie de-un bănuţ?

-        Da, da, răspunse el, stai să mă gândesc niţel ce aş face eu cu el?

Bănuţul atunci l-a luat şi-un carton a cumpărat, pe care mare a placat, ca lumea să ştie, în parc când o să vie: INTRAŢI, INTRAŢI, NU VĂ SFIIŢI, PARCUL DE MI-L VIZITAŢI, C-ACUM NUME EU I-AM DAT ŞI ,, INIMĂ DE AUR’’ L-AM BOTEZAT, căci cu mânuţele astea două am strâns şi curăţat cât nouă!

Şi acum, în încheiere, eu îmi i-au la revedere cu convingerea că-n lumea asta, uneori atât de tristă, mai există oameni cu inimă mare, care ajută pe orişicare.

    Raluca Verebeli, 13 ani, Şcoala Gimnazială Lieb, satul conacul lui Iosif, judeţul Timiş / Revista pentru copii Draga Mea Nr.11.

Gagarin şi pelicanul

    Oare ştiți voi, copii frumoşi şi cuminți că norii nu se află pe cer la întâmplare, ci au forme, culori şi destinații bine stabilite. Să nu credeți că zboară aşa, de capul lor pufos, nu, dragii mei! Ei bine, norii aceia minunați ca o vată de zahăr sunt îndrumați de agitatul Gagarin.

     

   Vă-ntrebați poate: ,,Cine-i acest Gagarin?’’ Ei bine, vă voi povesti imediat: undeva, departe, într-un ținut liniştit, unde marea şi muntele îşi dau binețe şi stau la poveşti glumețe, locuieşte un spiriduş. Mic şi cam rotofei, îmbrăcat cu o cămaşă cu pătrățele de culoarea fragilor gustoşi, strigă toată ziua cât îl țin plămânii, strâmbându-se şi schimonosindu-şi fața negricioasă, la fel cum face şi acum, în ziua despre care vă povestesc:

- Hei, tu, cel în formă de fluture! Mergi peste munte, la dreapta, peste satul cu lalele. Tu, rechinule uriaş, puțin mai la stânga de mijlocul mării. Furtuna te aşteaptă cu ceva mai multă stropeală, iar tu nu eşti prea negru, după părerea mea. Am spus mai la stânga, nu mai la dreapta, urlă el exasperat şi îşi luă de pe cap tichia verde ca firul ierbii de primăvară, scuturându-şi nervos urechile mici şi ascuțite. Apoi amenință norul în formă de rechin, ridicând pumnul către cer:

- Dacă aş fi putut să zbor, te-aş fi dus cu mâna mea unde trebuie. 

Norul îi răspunse stropindu-l din cap până-n picioare. Gagarin, obişnuit cu astfel de tratații se aşeză nervos pe un pietroi argintiu şi neted şi îşi puse capul în palme, îngândurat. Era un spiriduş mic, cu o misiune mare.

- Of, norii ăştia! Vreau să ies mai repede la pensie, clocoti el către cer. Hei, tu, în formă de pelican! Ce cauți aici? Mâine, nu azi, avem stropeală pe malul mării. Treci înapoi! Treci! Treci! Se precipită el.

Dar nici nu observase că nu era un nor, era chiar un pelican ce îşi fâlfâia plictisit aripile pe deasupra plajei aurii de unde Gagarin ghida norii. Pelicanul scoase din punga lui mare şi gălbuie prinsă de maxilar, un peşte mic şi lucios şi îl aruncă fix în capul spiriduşului.

-Ce faci? Ce faci? țipă Gagarin, nevenindu-i să creadă. Cum îndrăzneşti pelicanule să-l superi pe Ghidul Norilor? 

Ştiai că...

Călătorii în istorie