marți, 28 februarie 2012

Blăniţa lui Aricuş...


În copilărie, fiecare dintre noi am avut o bunică plină de har care ne depăna poveşti cu tâlc. Mai târziu, am începuz să descoperim lumea singuri, învăţând alfabetul am început a citi singuri şi aşa am început a-l citi pe Ion Creangă, pe Marcela Mardare.
            Iată că astăzi, 28 februarie 2012, copiii au venit la CAI Eminescu pentru a face cunoştinţă cu cartea nou apărută de sub teascul tipografiei „Blăniţa lui Aricuş” de Marcela Mardare. Povestea lea- fost pe placul copiilor, au stat şi au ascultat cu nesaţ până la sfârşit şi au fost profund impresionaţi de Aricuş, personajul principal.
            Este o carte frumos ilustrată, viu colorată, textul este pe înţelesul tuturor, deci este foarte uşor de citit. Această cărţulie este încheiată cu câteva versuri: Mi-i drag cojocul meu frumos
            Spre finalul acestei întâlniri, copiii au vizionat filmul-desen-animat „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă.
            Astăzi la CAIE s-au trezit poveştile, mirosul copilăriei şi a bunei dispoziţii. Vă invităm şi pe voi, dragi cititori să faceţi cunoştinţă cu noua cărţulie „Blăniţa lui Aricuş” de Marcela Mardare.
Diana Vasilos

joi, 19 ianuarie 2012

Raisa Plăieşu în dialog cu cititorii

19 ianuarie, Boboteaza, o zi sfântă şi plină de magie. A fost şi la CAIE aceeaşi atmosferă, pe care ne-a adus-o Raisa Plăieşu, redactorul şi scriitoarea care iubeşte tot ce este frumos. Ea este autoarea a mai multor cărţi cu o tematică diversă: creştinism, ecologie, ghicitori, divertisment etc.
Dialogul a fost înfiripat împreună cu elevii de la Liceele Teoretice din sectorul Botanica: „Tudor Vladimirescu”; „Traian”; „Liviu Rebreanu”; şcoala primară Nr. 90, motivând că dialogul este necesar şi util pentru că prin asta noi trăim. Acest dialog a fost deschis de cântecul Moldova, interpretată de scriitoare. După care a citit o poezie dedicată zilei de astăzi, poezia se numeşte Boboteaza „...Stropeşte-mă părinte, cu această apă vie, / Ca să rămân cu sufletul curat...”.
Prin dialog Raisa Plăieşu a vrut să vadă cu ce trăiesc copiii, ce se află acolo în sufletul lor „să vedem cum vedeţi voi viaţa, ce căutaţi aici pe pământ, de ce aţi venit ? ce vreţi să lăsaţi aici pe pământ?” La întrebările date, copiii s-au sfiit să răspundă, au fost mai receptivi în a da întrebări decât a le răspunde, cred că din cauza că au fost luaţi prin surprindere cu astfel de întrăbări mai directe.
La acest dialog scriitoarea şi-a lansat cartea „De ce plânge lumânarea”, care răspunde la multe întrebări, pe şi le pun copiii: despre tradiţiile şi obiceiurile creştine. Şi cartea „Doamne ajută pământul”, o carte scrisă pe tema ecologică, unde se găsesc povestioare, ghicitori, poezii, jocuri, miniaturi umoristice etc. La care a adăugat „Tema ecologică e foarte importantă în viaţa noastră. Pământul este casa noastră şi copiii trebuie să se orienteze bine.” Din această carte a citit poezia „Nu tăiaţi copacii” Nu tăiaţi copacii, nu-i tăiaţi nicicând / Din fructul lor se naşte viaţa pe pământ...
Din tot ce a vorbit am înţeles că este o persoană foarte energică, plină de pozitivism, o persoană la care credinţa a fost cea care a deschis începutul creaţiei sale şi care la baza vieţii stă sufletul. Scriitoarea face totul cu dragoste, cu dragoste faţă de Dumnezeu.
A fost interesant, sala arhiplină cu copii curioşi care au fost gata de a da întrebări şi gata de a asimila informaţia pe care Raisa Plăieşu le-a adus-o.
Desigur că spre sfârşit a fost bombardată cu întrebări care au făcut din această manifestare un adevărat dialog...
Întrebările au fost din cele ingenioase cum ar fi:
- De unde vă inspiraţi?
Un autor se inspiră prin tot ce trăieşte, la tot ce se întâmplă.
- Care a fost prima poezie pe care aţi scris-o?
Prima poezie pe care am scris-o a fost Tatăl meu e pădurar
- Dar primul cântec?
Primul cântec a fost o baladă, balada Codreanul, m-am bucurat mult că această baladă m-aapreciat foarte înalt, căci aşa baladă se interpretează foarte rar la noi în Moldova.
- Câte cărţi aţi scris?
Mie nu-mi place să număr câte cărţi am scris, mie îmi place să ajung acolo la sufletele voastre. Să văd să nu vă duceţi peste hotare, darsă rămâneţi aici în ţara voastră. Dar cred că sunt vrio 10 la număr, scopul meu e să ajungă la sufletul omului celui mic şi mare.
Diana Vasilos