Dorința de a mă juca

 

,,Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi” – aşa se definea poetul Grigore Vieru, maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de neam. A iubit poporul român până la lacrimi şi şi-a consacrat întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe rară.  (Literatura și Arta)

     Grigore Vieru este cunoscut ca cel mai iubit poet de către copii, dar și de către maturi. O parte din opera poetului este dedicată copilăriei, de care din păcate a fost lipsit poetul din cauza războiului. Vă propunem să lecturați o mică povestioară despre copilăria marelui poet:

Dorința de a mă juca 

“Am avut o copilărie grea. Intram în apele Prutului nu ca să mă scald, ci ca să culeg scoici – singura cărniță a mea în anii foametei de după război. În copacii pădurii urcam nu pentru a mă legăna în vârful lor, ci ca să rup crengi uscate pentru foc. Aveam și o săniuță, dar ea mai mult lucra decât zbura la săniuș: căra lemne.Tare chinuită era și mama: ziua, lucra din greu la câmp, iar noaptea, până în zori, ședea la mașina de cusut. Se bucura însă că are un ajutor. Eram singurul ei ajutor la treburi mai bărbătești. Ea mă iubea mult pentru hărnicia mea. Cread că aveam vreo 10 anișori când mi-a cusut primul costumaș de lână. Bucuria mea nu avea margini – eram în rând cu toți copiii satului.

Dragostea pe care o port poeziei pentru copii este răzbunarea mea pe timpurile care mi-au furat copilăria. Ea este, într-un fel, dorința de a mă juca.”

Sursa: Revista Alunelul, iulie 2004

Publicat: Pleșca M.

Omagiu lui Petru Cărare

Petru Cărare, poet, prozator, dramaturg şi traducător..

Studii: Facultatea de Jurnalistică a Şcolii Centrale Comsomoliste din Moscova (1956); cursurile Superioare de Literatură ale Institutului „M. Gorki” (1969)

Petru Cărare este, pe bună dreptate, primul şi cel mai mare scriitor satiric şi umorist din spaţiul dintre Nistru şi Prut. S-a născut pe 13 februarie 1935 în Zaim, judeţul Tighina. A lucrat la diverse publicaţii periodice („Tinerimea Moldovei”, „Cultura Moldovei”, „Chipăruş” ş.a.), a fost redactor la Editura „Şcoala sovietică”; secretar literar la Teatrul „Luceafărul”; director al Biroului de propagare a literaturii de pe lângă Uniunea Scriitorilor din Moldova. Debutează editorial cu volumul de poezii umoristice „Soare cu dinţi” (1962), urmat de „Trandafir sălbatic” (1965), în care condamnă viciile sociale. Apariţia vijelioasă a parodistului zeflemitor care ia în ţepi regimul n-a convenit şi el este trimis „în surghiun” la Teleneşti; i-a fost suspendat spectacolul „Umbra Domnului” şi arestată cartea „Săgeţi”. Totuşi, a semnat volumele „Zodia musafirului”, „Oglinzi”, „Parodii şi epigrame”, „Peniţa şi bărdiţa”, „Săgeţi, carul cu proşti şi alte poeme”, „Fulgere basarabene”, precum şi cărţi pentru copii, traduceri din poezia rusă şi universală.

Cea mai scurtă lună din an

Cartea - un dar nepreţuit

Centrul Academic Eminescu, a primit astăzi în dar o cărţulie pentru adolescenţi, gen fantasy, de la cititorul nostru fidel Oleinic Nichita. Nichita ne-a dăruit acest volum de carte din colecţia prorie cu mare drag, pentru a fi citită şi de alţi copii. Îi mulţumim mult pentru cadou, deoarece "Cartea este un dar nepreţuit".

URSULA LE GUIN, una dintre cele mai importante scriitoare SF/Fantasy, s-a născut în 1929 în Berkeley, California.

Daruri, cartea întâi din seria Cronicile Ţinuturilor din Apus, a primit premiul PEN/SUA în anul 2005, reprezentând "o explorare extraordinară a puterii şi responsabilităţii privind darurile pe care le avem", dupa cum scrie Publishers Weekly.

ORREC este fiul brantorului de Caspromant, iar Gry este fiica brantorilor de Barre şi Rodd. Au crescut împreună în Tărâmurile de Sus, unde domeniile lor se învecinau.
            Oamenii acelor ţinuturi sunt precum pământurile pe care trăiesc: aspri, sălbatici şi mândri. Se războiesc permanent cu unul sau altul dintre vecinii lor, îşi mână vitele, îi iau prizonieri pe servi, îşi sporesc averile. Doar darurile mai pot menţine fragila pace dintre ei.
            Darurile sunt puteri date pentru a fi folosite la protejarea domeniilor: ele sunt lăsate moştenire de către tată fiilor săi şi de către mamă fiicelor sale.
            În Barre, darul constă în chemarea animalelor.Femeile din Cordemant au puterea de a lăsa pe cineva orb, surd sau mut. Darul celor din Rodd este puterea de a trimite un jungher vrăjit în inima unui bărbat sau de a-i tăia beregata cu el, ori să-l schilodească, după cum le este placul, dacă este în raza lor vizuală.
            Callemii pot mişca lucruri grele folosind numai cuvântul şi gestul — chiar şi clădiri, chiar şi dealuri.
            Darul brantorului de Drummant este irosirea înceată. Casprii au cel mai bun şi cel mai rău dintre daruri: des-fiinţarea… unei insecte, unui animal, unui loc.
Orrec şi Gry sunt moştenitorii domeniilor Caspro şi Barre.
Darul lui Gry se adevereşte, însă, spre deosebire de mama ei, ea nu va chema animalele pentru a le vâna. Şi Orrec are o problemă: darul lui este neîmblânzit — nu-l poate controla şi de-aceea ajunge să fie cel mai periculos dar posibil…

      Publicat: Pleşca M.