Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu

Nuvela fantastică  Sărmanul Dionis a fost publicat în revista ''România Jună'' ( decembrie 1872 - ianuarie 1873). Nuvela a fost redactată la Viena, cum reiese dintr-o scrisoare a lui Slavici către Iacob Negruzzi, a fost citită de Eminescu în şedinţa de la 1 septembrie 1872 a ''Junimii''. Lectura a produs o impresie de extravaganţă în rândurile ''caracudei''. George Panu, memorialistul societăţii ieşene , spune că efectul acestei ''elucubraţiuni filozofice'' a fost catastrofal: ''Şi dacă n-ar fi fost limba - acea limbă frumoasă a lui Eminescu -, nuvela ar fi fost considerată o extravaganţă a unui ascet torturat de foame, de sete şi de abstinenţă şi slăbit de flagelaţiuni zilnice''- Maiorescu o acceptă şi o recomandă pentru publicare. 

SĂRMANUL DIONIS

(fragment)

          Pe ici pe colo pe la mese se zăreau grupe de jucători de cărţi, oameni cu părul în dizordine , ţinând cărţile într-o mână ce tremura, pleznind din degete cu cealaltă înainte de-a bate, mişcându-şi buzele fără a zice o vorbă şi trăgând din când în când cu sorbituri zgomotoase cîte - o gură din cafeaua şi berea ce li sta dinainte — semn de triumf ! Dincolo unul scria cu cridă pe postavul verde al biliardului ; unul cu pălăria naltă pe ceafă şi cu mânile unite pe spate, c-o ţigară lungă în gură a cărei independenţă era mărginită numai de buzele individului, se uita — dracu ştie, cu interes ori aşa numai la un portret a lui Dibici-Zabalkanski 1 atârnat în afumatul părete. Orologiul, fidel interpret al bătrînului timp, sună de 12 ori din limba sa de metal, spre a da lumei, ce nu-l asculta, samă că se scursese a 12-a oară a nopţii. Dionis se porni spre casă. Afară ploaia încetase şi, prin mrejele şi valurile de nouri negri - vineţi , luna trecea palidă şi rece. În mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele şi buruienele crescuse mari în tufe negre - verzi , se înalţau ochii de fereastă spartă 2 a unei case veche a cărei streşină de şindrilă era putredă şi acoperită c-un muşchi care strălucea ca bruma în lumina cea rece a lunei. Nişte trepte de lemn duceau în catul de sus al ei. Uşa mare deschisă în balconul catului de sus se clătina scârţâind în vânt şi numai într-o ţâţână , treptele erau putrede şi negre — pe ici pe colo lipsea cîte una, aşa încât trebuiai să treci două deodată şi balconul de lemn se clătina sub paşi. El trecu prin hăţişul grădinei şi prin zaplazurile năruite şi urcă iute scările. Uşile toate erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spaţioasă şi goală. Păreţii erau negri de şiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod şi un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi şi gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în lemnul putred. În colţurile tavanului cu grinzi lungi şi mohorâte painjenii îşi esercitau tăcuta şi pacinica lor industrie ; într-un colţ al casei, la pământ , dormeau una peste alta vo câteva sute de cărţi vechi, multe din ele greceşti , pline de învăţătură bizantină ; în alt colţ, un pat, adecă câteva scânduri pe doi căpriori, acoperite c-un mindir de paie şi c-o plapomă roşie. Înaintea patului o masă murdară , al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine şi gotice; pe ea hârtii , versuri, ziare rupte, broşuri efemere din cîte se-mpart gratis , în fine, o neordine într-adevăr păgânească . Luna îşi vărsa lumina ei cea fantastică prin ferestele mari, albind podelele de păreau unse cu cridă; păreţii posomorâţi aveau, pe unde ajungea lumina lunei, două cuadrate mari argintoase, ca reflectare a ferestrelor; pânzele de painjin străluceau vioi în lună şi deasupra cărţilor dorminde în colţ se ivea o îngerească umbră de om. Era aninat într-un cui bustul în mărime naturală a unui copil ca de vro optsprezece ani, cu păr negru şi lung, cu buzele subţiri şi roze, cu faţa fină şi albă ca taiată 'n marmură şi cu nişte ochi albaştri mari sub mari sprâncene şi gene lungi negre 1. Ochii cei albaştri 2 ai copilului erau aşa de străluciţi, de un colorit .atât de limpede şi senin, încât păreau că privesc cu inocenţa , cu dulceaţa lor mai femeiască asupra spectatorului . Cu toate că acel portret înfăţişa un chip îmbrăcat bărbăteşte , însă mânile cele dulci, mici, albe, trăsurile feţei de o paloare delicată , umedă, strălucită, moale, ochii de o adâncime nespusă, fruntea uscată şi femeieşte - mică , părul undoind, cam pre lung — te-ar fi făcut a crede că e chipul unei femei travestite Visătorul Dionis se opri în dreptul acelui portret care sub lumina plină a lunei părea viu, ochii lui erau plini de o superstiţioasă nerozie, el şopti încet şi cu glasul înecat de lacrimi : ,,Bună sară, papa !", umbra părea că-i surâde din cadrul ei de lemn — el s-apropie şi sărută mâinile portretului , apoi faţa, gura, ochii cei de foc vânăt . înecat de iubire pentru o fiinţă ce nu mai esista, ar fi dorit ca etern să ţie astă noapte cu aerul răcoare limpezit de lumina lunei, vecinic ar fi dorit să ţie dulcea, neînţeleasa , dar atât de fericita lui nebunie.Va să zică asupra acestui chip îţi concentrase el amorul lui, atâta formă avea pustiita , sărmana lui viaţă— un portret !.. , Da, era tatăl său, când fusese în vârsta lui de acum. Mumă - sa , o femeie palidă, naltă, blondă, cu ochii negri, îi vorbise adesea de tatăl său ; de acel copil cine ştie cum rătăcit în clasele poporului de jos. Misterios, fără să spuie cuiva secretul numelui lui, el şedea în casa preotului bătrân a cărui fiică era Maria. Ei se iubiră. În toată ziua el îi promitea că taina sufletului său îşi va avea sfârşitul , că el o va lua de soţie, că o soartă aurită o aşteaptă. Dar într-o zi el primi o scrisoare cu sigil negru — o deschise — o ceti ? o rupse bucăţi şi cu ea mintea sa... o copie de pe un testament părea a fi după cât se putea pricepe din bucăţile rupte. El muri în spitalul de alienaţi ... palid, mut până 'n ultimul moment, preocupat pare că de a ascunde un secret mare 
Fructul amorului acestor oameni fu Dionis.
         Văduvita sa mumă îl crescu pe el cum putu din lucrul mânilor ei — mâni delicate de doamnă — faţa ei palidă ca ceara, ochii ei de-o întunecată blândeţă aveau numai pentru el grijă şi înţelegere — pentru el — şi pentru portret. De copil încă el admira ochii cei frumoşi ai portretului ce luceau ca vii în orbitele lor. Ce frumos a fost papa! zicea el surâzând şi Mumă - sa , auzindu 'l , îşi ştergea într' ascuns lacrimele ei.
— Ochii ? nu-i aşa Dionis — ochii!
— Da, mamă !
        

Aceşti ochi!... O dacă i-ai fi văzut tu aceşti ochi vrodată în viaţa ta ţi s-ar fi părut că-i revezi în fiecare vânătă stea a dimineţei , în fiecare undă albastră, prin fiecare geană de nori. cât era de frumos acest copil şi ce tânăr a murit ! Frumoşi au înmărmurit ochii lui în negurile gândirii mele, precum ar rămănea prin nouri, pe bolta întunecoasă, două, numai două stele vinete... Ş-apoi îl lua în braţele ei, îl dezmierda , îl săruta. Afară de ochii negri, care erau ai ei, era el întreg, el, copilul din portret. Ea îl crescu rău — dar cum se putea altfel — îl iubea aşa de mult ! Singura ei bucurie într-o viaţă fără speranţă, fără viitor, fără mulţumire, ea nu mai avea dureri, nici bucurii decât acele ale copilului ei. Sufletul ei întreg era o reflectare umbroasă, şi tristă a sufletului său de copil. Ce gândea copilul cu mintea lui naivă, o vorbă, un vis, o preocupa zile întregi ? zile întregi putea medita asupra unui cuvânt ieşit din nebunatica sa gură. Dară, consumată de lipse , ea se stinse într-o zi. În delirul ei, ea trase mâna copilului ş-o ascunse în sân , lângă inimă, s-o încălzească — un simbol al vieţei ei întregi!

Vă invităm  la CENTRUL ACADEMIC EMINESCU, să citiţi nuvela în întregime şi să faceţi cunoştinţă cu întreaga operă a Marelui Eminescu!

F.M.

Cărţi pentru copii: expoziţie de carte

Poveştile ne fac să evadăm dincolo de realitate, în lumea miracolelor acolo unde binele este întotdeauna învingător.

Dragă cititorule, Centrul Academic Eminescu îţi propune şapte poveşti minunate, poveşti cu care au crescut zeci de generaţii, buneii şi părinţii noştri. Şapte poveşti care au dăinuit de-a lungul timpului, poveşti nemuritoare, sub ediţia Flamingo GD. Fiecare cărţulie este inspirat ilustrată.

Ion Creangă. Punguţa cu doi bani. - Bucureşti: 

Flamingo GD, 2008. - 14 p.

Ion Creangă. Capra cu trei iezi. - Bucureşti: 

Flamingo GD, 2008. - 8 p.

Hans Chritian Andersen. Fetiţa cu chibrituri. - Bucureşti:

 Flamingo GD, 2008. - 16 p.

Fraţii Grimm. Apa vieţii. - Bucureşti: 

Flamingo GD, 2008. - 8 p.

Fraţii Grimm. Croitoraşul cel viteaz. - Bucureşti:

 Flamingo GD, 2010. - 16 p.

Fraţii Grimm. Regele smoc de barbă. - Bucureşti: 

Flamingo GD, 2010. - 16 p.

Fraţii Grimm. Rapunzel. - Bucureşti:

 Flamingo GD, 2011. - 16 p.

Vă aşteptăm la CAIE, să savuraţi aceste minunate poveşti!

Publicat: Fărîmă M.

Sfântul Vasile cel Mare

           La 14 ianuarie creştinii ortodocşi marchează sărbătoarea Sf. Vasile cel Mare. Vasile din Cezareea Cappadociei, cunoscut sub numele Vasile cel Mare este unul dintre cei mai importanţi părinţi ai bisericii ortodoxe şi unul dintre cei mai mari teologi creştini. Sf. Vasile s-a născut în Pont în jurul anului 329. Sf. Vasile a studiat la Cezarea, la Constantinopol şi Atena, remarcîndu-se încă de tînăr prin profunde cunoştinţe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină şi retorică. Sub influenţa sorei sale Macrina, Vasile se apropie mai mult de biserică, iar episcopul Cezareii, Dianius, care îl aprecia deosebit de mult, îl încurajează să accepte o slujbă bisericească. În căutarea căilor spre perfecţiune, Vasile vizitează multe mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina şi Mesopotamia. La întoarcerea în Pont, el înfiinţează o mănăstire. Scrierile sale din acea perioadă pun bazele vieţii monahale sistematice şi de aceea Sf. Vasile este considerat părintele monahismului oriental.

        În 370 Sf. Vasile este ales episcop al Cezareii. În această înaltă funcţie, el era totodată Mitropolit al Cappadociei şi Exarh al Pontului, autoritatea sa întinzîndu-se între Balcani, Mediterană, Marea Egee şi pînă la Eufrat. El a depus un enorm efort la organizarea bisericii şi a luptat pentru drepturile clerului, totodată punînd un mare accent pe temeinica pregătire canonică şi spirituală a preoţilor.

       Scrierile sale au o mare importanţă teologică şi au fost traduse pe tot globul.Sf. Vasile a murit în prima zi a anului 379 şi în curînd a fost canonizar.

        Sf.Vasile este serbat de Biserica ortodoxă pe data de 14 ianuarie. Conform tradiţiei, în ajun de Sf.Vasile cetele de urători, mascaţi în Capra sau Pluguşorul, pornesc pe la casele oamenilor cu uratul. De sărbătoare se pregătesc  mîncărurile din carne de porc, sarmalele sau vinul roşu, se coc prăjituri de casă şi învîrtită cu nuci, gem sau brînză. Gospodinele se pregătesc din timp să întîmpine urătorii cu tot ce au mai bun, dulciuri, mere şi nu în ultimul rînd, bani. Se spune că dacă stăpînul casei primeşte urători, anul care vine va fi unul cu spor, iar casa îi va fi păzită de cele rele.

       În dimineaţa de 14 ianuarie, copii merg cu Semănatul sau Sorcova, aruncînd cu boabe de grîu, grăunţe de păpuşoi, ovăz şi binecuvînteză familia. Seminţele care cad în ogradă sau locuinţă simbolizează credinţa într-un an mai prosper şi o roadă bogată.  

ÎN SEARA DE SFÂNT VASILE

În seara de Sfânt Vasile,

Sfânt Vasile, sfânt

În seara de Sfânt Vasile,

Sfânt Vasile, sfânt

Câte flori sunt pe pământ,

Sfânt Vasile, sfânt

Toate merg la jurământ,

Sfânt Vasile, sfânt.

Numai spicul grâului

Şi cu viţa vinului,

Floarea trandafirului

Stau în poarta Raiului;

Şi judecă florile,

Florile, garoafele,

Ce-au făcut miroasele?

Ni le-au rupt albinele.

Sfântul Petre, ca un sfânt

Dete o ploaie cu vânt

Şi le culcă la pământ.

Sfântul Gheorghe, ca sfânt mare,

Dete o ploaie cu soare

Şi le culcă în picioare,

Seara Sfântului Vasile,

Fie-vă, boieri, de bine!

F.M.

ÎN LUMEA BASMELOR

        Toţi suntem fascinaţi de lumea poveştilor de la cei micuţi până la cei mai măricei.  Poveştile ne fac să visăm, să descoperim tărâmuri nevăzute, să ne luptăm cu balaurii sau cu vrăjitoarele alături de eroi, şi să fim bucuroşi când totul se termină cu bine. Citind o poveste, te pomeneşti imediat într-o lume de vis, în lumea imaginaţiei, acolo unde nu există limite.  

       Centrul Academic Eminescu propune să lecturaţi  poveşti incitante, să pătrundeţi în misterul lui ''A fost odată...''

Selma Lagerlöf.  Minunata călătorie a lui Nils cu gâştele sălbatice /trad. Alexandra Fenoghen. Ch.: ARC,

 2012. - 80 p.

Volumul „Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia” a fost scrisă la începutul secolului trecut de Selma Lagerlöf, învăţătoare la o şcoală de fete. Autoarea o concepuse drept material didactic la geografie. Subiectul lucrării s-a dovedit însă atât de captivant, încât în scurt timp, proza a ajuns bestseller.

Nils, eroul cărţii, este vrăjit de un pitic  deoarece îşi bătea joc de animalele din curte. Pentru a-şi recăpăta înfăţişarea de altădată, băieţelul este obligat să călătorească în compania unui cârd de gâşte sălbatice. În neobişnuitul său periplu, micul personaj descoperă o lume magnifică, în care domină prietenia, ajutorul  şi spiritul bunătăţii. În aceste condiţii, Nils se schimbă treptat, devenind salvatorul celor încăpuţi la nevoie. Noua sa calitate îl face deosebit de simpatic pentru micii cititori. După îndelungi peripeţii, Nils se întoarce acasă pe deplin maturizat şi mult mai curajos decât plecase. Asta îl face pe piticul care l-a vrăjit şi care l-a urmărit de-a lungul călătoriei să-l scoată de sub puterea magiei.

Astăzi frumoasa poveste a Selma Lagerlöf intră în tezaurul mondial al literaturii pentru copii.

E.T.A. Hoffmann. Spărgătorul de Nuci şi Regele Şoarecilor / trad. Marcel B. Codrin. - Bucureşti: Litera Internaţional,  2012.  - 135 p.

E.T.A. Hoffmann  scriitor şi compozitor romantic german,  ştie să strecoare irealul în cele mai banale întâmplări, intr-un fel cât se poate de verosimil.

Spărgătorul de Nuci şi Regele Şoarece, este opera cea mai celebră a autorului, care a inspirat libretul baletului lui Piotr Ceaikovski.

Acţiunea basmului se petrece în seara de Ajun, în casa doctorului Stahlbaum, în vreme ce Fritz și Maria așteaptă ca darurile de Crăciun să fie pregătite. Naș’ Drosselmeier e acela care le aduce cadoul cel mai spectaculos, jucăria meșterită cu dibăcie neîntrecută de ceasornicar, care e pus de părinți pe un raft înalt pentru ca mâinile nerăbdătoare și poate neîndemânatice să nu-l strice. Jucăria devine astfel bibelou, bijuterie.

  Spărgătorul de nuci e jucăria de care Maria e cucerită: frumusețea lui vecină cu diformul stârnește în inima fetiței o pasiune stranie. Iar sosirea lui în dulapul cu jucării deschide în salonul familiei Stahlbaum falia spre o lume necunoscută și fascinantă în același timp. Spre seară când toţi pleacă la culcare, toate jucăriile începuse să se mişte de parcă s-ar fi trezit. Astfel Maria cunoaşte lumea magică a jucăriilor. Cel care o conduce în aventurile sale este Spărgătorul de Nuci, viteazul care o apără şi de atacul obraznicului Rege al Şoarecilor.

Charles Perrault. Frumoasa din pădurea adormită. / trad. Justina Bandol, Silvia Cepoi, Constantin Dragomir - Bucureşti: Litera Internaţional, 2009. - 72 p.

Cinci diamante a literaturii pentru copii, scrise de Charles Perrault, într-o singură culegere, care le oferă copiilor ocazia de a pătrunde într-un univers necunoscut şi fascinant, în care se întrepătrund visul, magia şi suspansul.Culegerea cuprinde poveştile: Motanul încălțat, Frumoasa din pădurea adormită,  Barbă Albastră, Riquet cel Moţat, Darurile zânei.  Cartea este frumos ilustrată de Denis Gordeev, şi face parte din colecţia''Cele mai frumoase poveşti'' a editurii Litera, plus la aceasta are ataşat şi un CD audio.

Alion Jost. Carlos Busquets. Un an din viaţa familiei Chiţ-Chiţ / trad.: Alina Danciu. - Bucureşti: Litera Internaţional,  2012. - 96 p.

"Un an din viaţa familiei Chiţ-Chiţ" este o cărticică foarte simpatică care prezintă familia Chiţ-Chiţ,  o familie cu şoricei foarte drăguţi ce locuesc într-o căsuţă din mijlocul pădurii.  Urmați-i în aventurile lor și veți descoperi, dragi copii, ce este prietenia, cum să reacţionezi în situaţii limită, o carte care te invită într-o lume magică , intr-o lume frumoasă a pădurii, unde şoriceii au case ca şi noi oamenii, şcoli, fraţi şi surori care se iubesc şi se ajută intre ei. 

Cărţulia este spectaculos colorată, cu imagini ce te duc mai aproape de această lume minunată a familiei Chiţ-Chiţ.  Volumul  este editat de editura Litera Internaţional.

Poveşti irlandeze / trad. Irina Chirica. - Ch.: ARC, 2012. - 96 p.

Volumul conţine textele adunate şi editate de poetul W.B. Yeats în 1872. Lucrarea întruneşte astfel cele mai reprezentative basme irlandeze cu zâne şi spiriduşi.Cine sunt zânele şi spiriduşii? Unde locuiesc aceste spirite nevăzute? Cum îşi duc viaţa? Ce relaţie este între oameni şi făpturile miraculoase?

Cartea Poveşti irlandeze îţi oferă răspunsuri la multe întrebări despre „omuleţii buni” şi „omuleţii răi”. Vei afla cum poţi fi răsplătit dacă nu pretinzi la locul unde dansează zânele ori cum poţi să-ţi găsesşti fericirea dacă cinsteşti aceste fiinţe supranaturale. Sau, dimpotrivă, vei vedea cum este pedepsită lăcomia şi invidia de către spiritele pământului ori cele ale apelor.

Cimpoierul fermecat, paznicul ogar, sirena cea frumoasă, pisicile vorbitoare, omul care nu a cunoscut frica niciodată sunt doar câteva dintre personajele acestor poveşti captivante, pline de mister, dar şi de învăţături.

L. Frank Baum. Poveşti americane / trad. Ioana Aneci. - Ch.: ARC, 2012. - 112 p.

Autorul acestor poveşti este Lyman Frank Baum (1856-1919), scriitor american pentru copii. E cunoscut în toată lumea în special pentru cartea Vrăjitorul din Oz(1900). A creat apoi un întreg ciclu de povestiri legate de tărâmul din Oz, publicând în timpul vieţii alte peste 50 de titluri.

Prozele adunate în acest volum sunt cele mai căutate poveşti pe care le-aţi citit vreodată, deoarece fiecare dintre ele cumulează farmecul basmului cu magia cuceritoare a prozei fantastice, ambele aceste tipuri de scriere fiind “altoite” apoi pe cea mai vie realitate. S-ar părea că totul se întâmplă aievea în curtea vecină. Scurte, haioase, captivante ca lectură, poveştile lui L.F. Baum nu lasă pe nimeni indiferent. Odată începută, cartea nu mai poate fi lăsată deoparte!

Cele mai frumoase povești românești. - Ch.: ARC, 2013. - 256 p.

Volumul Cele mai frumoase povești românești includ basmele fundamentale din creația clasicilor Petre Ispirescu, Ion Creangă, Ioan Slavici, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale și Barbu Delavrancea, oferind cititorului posibilitatea de a avea acces la cele mai populare, mai solicitate și mai expresive narațiuni fantastice din literatura română.

Aceste lucrări au avut drept temei câțiva factori. Volumul conține poveștile recomandate de curriculumul la limba și literatura română pentru ciclurile primar, gimnazial și liceal, servind astfel ca o crestomație pentru elevi și profesori și putând fi o foarte bună achiziție pentru bibliotecile școlare și publice, deasemenea acestea sunt destinate şi unui public mai larg. 

Vă aşteptăm cu drag la CAIE să citiţi aceste minunate poveşti!

Fărîmă Marcela