poveste rusească
Într-o pădure, odată, o căprioară se prinse în lațul pus de un vânător. Disperată, începu să se zbuciume, dar nu izbuti să se salveze. Din întâmplare, iată trecând chiar prin locul acela câțiva iepurași, prieteni de-ai căprioarei. Și unde n-au început iepurașii să ronțăie și să ronțăie ca să-i poată găsi o ieșire prietenei lor, căprioara. Dar până ce să termine lucrul lor iepurașii, parcă se auzi un foșnet îndepărtat, în pădure. Într-adevăr, se apropia chiar vânătorul care pusese capcana aceea.
Înlemniseră și căprioara și iepurașii, de spaimă, ca nu cumva să ajungă vânătorul acolo, înainte de a putea ei s-o elibereze pe prizonieră. Dar un cârd de păsări care zburau pe deasupra lor, privind cu încântare la hărnicia iepurașilor, cu inima cât un purice, dar cu sufletul de aur, se grăbiră să-i scoată din impas pe prietenii lor. Și zburând în întâmpinarea vânătorului, începură să-și bată aripile repede - repede, făcând mereu ocoluri pe deasupra capului său, ca să-l abată din drum, să-l facă să întârzie, ca să poată fi salvată căprioara și bieții iepurași.
Și într-adevăr, păsările îi atraseră atenția; dar când era gata să ochească pe una din ele, iată că o viespe se grăbi și ea să le ajute pe bietele păsări miloase, să nu fie jertfite și, cu o clipă înainte de a o ochi, îl înțepă pe strașnicul vânător, de-l făcu să tragă cu pușca în aer. Plictisit de joaca fără de folos cu păsările care mai mult îl necăjiseră, se duse înfipt spre capcana lui, curios să vadă ce se prinsese în plasă.
Cum însă iepurașii nu stătuseră degeaba până atunci, au avut timp să roadă atât cât să o salveze pe nevinovata căprioară. Și astfel, unindu-și puterile, toți acești prieteni ai pădurii s-au ajutat unii pe alții în ziua aceea, încât vânătorul s-a întors acasă cu tolba goală.
Publicat: D.Ț.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu