FABULA - VULPEA ȘI STRUGURII

De ce citim povești?

Pentru că poveștile ne inspiră, ne cufundă într-o lume fără măști, teatru. Din ele luăm învățăminte, idei, pe care le putem pune în practică, în viața reală.

Astăzi vă propunem o mică povestioară, o fabulă și anume fabula lui Esop: Vulpea și strugurii.

Lectură plăcută.

A fost odată o vulpe înfometată, care străbătea alene cărările prăfuite în căutare de hrană. La un moment dat, pe marginea drumului dibui cu privirea niște ciorchini superbi de struguri, atârnând provocător de spalierul unei vițe de vie. Strugurii arată delicioși, spuse în sinea ei vicleana înfometată. Dar sunt atât de sus. Cum voi reuși eu oare să ajung la ei? S-a tot învârtit în jurul viței de

vie, cu ochii ațintiți asupra boabelor minunate și suculente ale strugurilor negri, care parcă îi făceau în ciudă, atârnând acolo sus. Cu cât privea mai mult la poamele savuroase, cu atât pofta ei devenea mai mare. Vulpea a tot încercat să sară și să apuce strugurii cu dinții. Dar degeaba. Strugurii erau prea sus. Apoi, pentru a ajunge la mult râvnitele bobițe, a încercat să se cațăre pe tulpina viței de vie, dar ghearele sale nu s-au putut agăța de ramuri și a căzut la pământ după fiecare încercare.

Toate încercările ei au fost sortite eșecului. Indiferent de eforturile depuse, strugurii continuau să atârne sfidător deasupra pofticioasei viclene.

În cele din urmă, vulpea resemnată, ridicând neputincioasă din umeri, a încercat să se consoleze spunându-și: Acești struguri nu merită efortul meu. Sunt prea acri pentru mine. Și a plecat.

Morala fabulei ne învață, că trebuie să muncim foarte mult pentru ceea ce dorim să obținem, și, dacă lucrurile nu-ți ies cum ai fi vrut, nu căuta să te amăgești.

Publicat: D.Ț.