vineri, 25 iulie 2014

În lumea poveştilor Disney

      Din aceste volume cu  poveştile bilingve Disney înveţi în cel mai plăcut mod cuvintele de bază ale limbii engleze, iar activităţile distractive te ajută să îţi îmbogăţeşti vocabularul.
Vă invităm la Centrul Academic Eminescu, să faceţi cunoştinţă cu multitudinea de cărţi interesante pe care le deţinem!

joi, 24 iulie 2014

"COPIII AU NEVOIE SĂ SE SPRIJINE PE CEVA FRUMOS..."

    Astăzi, 24 iulie 2014, Centrul Academic Eminescu a fost gazda copiilor de la Grădiniţa 40, gr. 3,4 şi 6. Copiii au nevoie de lectură, de multă lectură ca să devină deştepţi, cu o imaginaţie dezvoltată şi cu un bagaj vast de cuvinte. De aceia, am hotărât să le  prezentăm, cartea lui Iulian Filip, URMELE MELE FRUMOASE, recomandată de către BM “B.P. Hasdeu” pentru programul de lectură “Copiii Chişinăului citesc o carte ” . D-na Olesea Bobotrîn le-a citit copiilor povestea Pălăriuţa oranj şi lupul din râpă, le-a mai citit poezioare şi proverbe care să-i înveţe pe copii despre frumuseţea faptelor bune, modestie şi  bunăvoinţă. 

miercuri, 23 iulie 2014

Ţăranul şi ursul

     Un ţăran se duse  pe ogorul lui să semene napi. În vreme ce era el de zor, iată că-i iese înainte o namilă de urs.
                 - Măi omule, am să-ţi frâng oasele! îi spuse ursul.
                 - Nu-mi frânge oasele, Martine, că-i păcat, mai bine urează-mi spor la semănat, ca să te alegi şi tu cu un câştig la toamnă. Uite, când or creşte napii mari, mie mi-oi lua rădăcinile, iar ţie ţi-oi da vârfurile.
             - Fie precum zici, se învoi ursul. Dar nu cumva să mă păcăleşti, c-apoi cu mine o păţeşti. Nici pe departe să nu te apropii atunci de pădure!
           Şi spunând asta se făcu nevăzut în marginea dumbrăvii.
           Napii crescură mari ca nicicând anul acela. Când le veni sorocul la cules, se duse ţăranul pe ogor. Dar, cum veni, pe loc se pomeni că-i iese înainte ursul din dumbravă şi-i spune:
                - Ei, acum să facem împărţeala, precum ne-a fost învoiala. Dă-mi partea ce mi se cuvine!
                - Bine, Martine, să-ţi dau vârfurile şi mie să-mi iau rădăcinile, că aşa ne-am învoit.
           Zis şi făcut: îi dădu ţăranul ursului toate frunzele napilor, iar rădăcinile le încărcă în căruţă şi porni cu ele la târg, ca să le vândă. Şi cum cobora aşa pe o vale, iarăşi îi iese ursul în cale:
                - Da' încotro te-ai pornit, măi, omule?
                - Iaca, mă duc şi eu la târg să vând rădăcinile astea.
                - Ia pofteşte de-mi dă şi mie o rădăcină, s-o văd cum e la gust.
           Ţăranul îi dete un nap, iar ursul se-apucă cu labele de cap:
                - Care va să zică aşa, m-ai tras pe sfoară?! Ia te uită ce buni îs la gust... Acu' de te voi prinde în pădure la mine, s-a isprăvit cu tine! Nici să nu te mai încumeţi a mai da pe-acolo!
         În anul următor, în primăvară, semăna ţăranul nostru pe acelaşi ogor secară. După ce se făcu secara mare, de părea aur curat, se duse omul nostru la secerat. Ursul îl şi aştepta în cale:
                  - De data asta n-ai să mă mai păcăleşti! Dă-mi partea ce mi se cuvine!
                  - Bine, Martine. Ia-ţi tu rădăcinile, iar mie lasă-mi vârfurile.
          Zicând asta, ţăranul se-apucă de seceră secara, îi dădu ursului rădăcinile, iar spicele le încărcă în căruţă şi se întoarse acasă.             Se canoni ce se canoni bietul urs cu rădăcinile, dar până la urmă tot nu făcu nimic cu ele. Amarnic se mai mânie el pe ţăran. Şi se spune că de-atunci mare vrajbă se iscă între ţăranul acela isteţ şi ursul nătăfleţ.



joi, 17 iulie 2014

Lectura - învăţătura cea mai bună!

       Una dintre micile bucurii ale vieţii este lectura. Cartea trebuie să devină prietena copilului de la cea mai fragedă vârstă. Ea îl ajută să parcurgă căile cunoaşterii, de la concret la abstract, de la intuiţie la reprezentare şi fantezie. Cu ajutorul ei, copilul intră în posesia numeroaselor instrumente care îi pot satisface dorinţa de a descoperi realitatea înconjurătoare, ea însăşi fiind o lume.
     Astăzi 17 iulie, Centrul Eminescu a fost inundat de zâmbet, dragoste şi inocenţa micuţilor de la Grădiniţa nr. 40. Fiindcă la vârstă mică, copii sunt impresinaţi de poveşti , d-na Olesea le-a prezentat copiilor cărţile recent achiziţinate din colecţia Disney: Tinker Bell-Clopoţica, Frumoasa Adormită, Cartea junglei, Pinocchio...etc. Copiilor le-au plăcut foarte mult cărţuliile viu colorate, unde şi-au regăsit personajele lor preferate. 

marți, 15 iulie 2014

Cel mai frumos creion

La Centrul Academic Eminescu programul lecturile verii continuă. Astăzi fiind o zi mohorâtă, cu câteva picături de ploaie, noi echipa CAIE, am făcut o vizită la  Grădiniţa nr. 40 gr. 3  unde copiii ne-au întîmpinat cu braţele deschise, iar noi la rîndul nostru  le-am prezentat  cartea Cel mai frumos creion de Ala Bujor de la editura EPIGRAF. Această carte este destinată copiilor dornici să exploreze lumea culorilor şi să înveţe din armonia ei că orice culoare e frumoasă şi unică. Este ilustrată cu desene executate în creion, fiecare desen – într-o singură culoare, cu mai multe nuanţe. Copiii noştri aveau şi ei câte un desen în faţă pe care trebuiau să le coloreze cu cele mai frumoase creioane. Deşi timpul a fost cam mohorât, copiii au reuşit să-i deie o nuanţă veselă şi multicoloră!!!

vineri, 11 iulie 2014

În grădina copilăriei...

             Într-o zi frumoasă cu soare precum e astăzi, 11 iulie 2014, când soarele zâmbeşte cu toată măreţia sa, copiii de la Grădiniţa nr. 40, grupa 1-a, au hotărât să facă o limbare până la Centrul Academic Eminescu, ca să răsfoiască cărţile frumoase şi cognitive cu poveşti, poezii şi enciclopedii pentru vârsta lor. După ce micii noştri cititori au făcut cunoştinţă cu cărţile din colecţia CAIE, au vizionat povestea Punguţa cu doi bani. Deoarece vara e timpul distracţiilor...copiii sau mai destins un pic pe ritmul danuslui. A fost o zi foarte veselă şi interesantă!


joi, 10 iulie 2014

CÂND BIBLIOTECA VINE LA TINE COPILĂRIA E MAI DULCE...

     Programul LECTURILE VERII capătă mai multă intensitate la Centrul Academic Eminescu, cu mai multe activităţi interesante, care au menirea de a dezvolta abilităţile intelectuale şi creative ale copiilor.
      Astăzi, 10 iulie 2014, echipa  a mers în vizită la copilaşii de la Grădiniţa - creşă nr. 40, grupa a 3-a medie. Întrebarea principală cu care am venit la micuţii de la grădiniţă a fost: 
De ce leul este numit regele animalelor? După ce bibliotecara Olesea Bobotrîn le-a citit copiilor o scurtă informaţie despre acest animal măreţ, copiii au răspuns la întrebarea pe care le-am acordat-o: ,,leul este numit regele animalelor deoarece este simbolul puterii, este foarte curajos şi insuflă frică, datorită acestor abilităţi şi-a obţinut titlul de rege". Apoi micuţilor  li s-a citit povestea Leul şi şoarecele, a cărui subiect a fost: un animăluţ atât de mic ca şoricelul poate ajuta un leu mare. Deoarece copiii au fost impresionaţi de personaj, doamna Olesea Bobotrîn a propus copiilor să decupeze din hîrtie fiecare cîte un leu.. Datorită inspiraţiei copiilor şi a interesului faţă de munca creatăvă, toţi au realizat nişte leuţi foarte simpatici, decupând pe rând urechiuşele, ochişorii, coama şi căpuşorul. Astfel fiecare copil v-a pleca acasă cu un leu, bineînţeles, fără a avea posibilitate să cumpere ceva de acest leu, dar este  un leu muncit. Copiii s-au simţit bine şi au fost captivaţi de activitate, iar noi ne-am luat la revedere şi i-am invitat să vină să citească cărţile minunate pe care le deţinem în colecţie.



miercuri, 9 iulie 2014

Din istoria omenirii

      Astăzi 9 iulie, în cadrul programului LECTURILE VERII, Centrul Academic Eminescu a desfăşurat ora de lectură cu genericul DIN ISTORIA OMENIRII, la care au participat cititoarele noastre fidele Babin Valeria, Spatari Cristina, Ştirbu Cristina şi Beatrice. Doamna Olesea, bibliotecar, le-a povestit despre cele mai mari imperii ale antichităţii: Roma, Grecia, Egipt, Babilon,  şi desigur despre strămoşii noştrii geto-dacii, despre care se spune că ar fi fost "cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci ", după cum spune Herodot din Halicarnas în opera sa Istorii. Lumea antică desigur este învăluită în mister, dar cultura, religia, tradiile, şi mai ales arhitectura acestor popoare ne uimesc şi astăzi, prin măreţia lor.
     Noi trebuie să ne cunoaştem originea, să preţuim tot ceia ce am moştenit de la predecesorii nostri, istoria este un izvor din care trebuie să căpătăm învăţătură de adevăr şi insuflare de virtute.

Impresii de la participantele activităţii:

Astăzi la ora de lectură DIN ISTORIA OMENIRII, am aflat multe lucruri interesante despre civilizaţiile antice, şi cel mai mult ne-a impresionat Roma, un imperiu imens cu o cultură deosebiră. Ne-a impresionat legenda întemeierii Romei Antice şi viaţa cotidiană a romanilor.


Publicat de Fărîmă M.

REGINA ALBINELOR de FRAȚII GRIMM

La solicitarea micilor noștri cititori publicăm textul povestei REGINA ALBINELOR de FRAȚII GRIMM, care nu este în fondul de documente a Centrului Eminescu.
Lectură plăcută!
Regina albinelor
 Au fost odata doi feciori de împărat, care au pornit să-şi încerce norocul prin lume, şi feciorii ăştia au ajuns să ducă o viaţă atât de ticăloasă şi deşartă, că n-au mai avut îndrăzneala să calce pragul casei părinteşti.
Şi cum trecuse vreme, nu glumă, şi nu venise nici o veste de la ei, fratele lor mai mic, pe care-l poreclisera Prostilă, plecă în căutarea lor. Dar când dădu în sfârşit de fraţii săi, aceştia începură să-şi bată joc de dânsul:
- Auzi, prostănacul, să creadă c-o să poată răzbi prin lume, când noi, mai isteţi decât el, n-am prea făcut ispravă mare!
Totuşi porniră la drum câteştrei şi, tot mergând ei aşa, iată că dădură peste un muşuroi de furnici. Cei doi fraţi mai vârstnici voiră pe dată să-l surpe şi să-l răscolească, pentru a vedea cum micile făpturi o vor lua la goană înspăimântate de moarte. Dar Prostilă îi opri, strigându-le:
- Lăsaţi gângăniile în pace! N-o să îngădui să le tulburaţi liniştea!
Porniră ei mai departe şi, dupa un cot de deal, dădură peste un lac, pe luciul căruia înotau o mulţime de raţe. Cei doi fraţi mai mari se repeziră să prindă câteva, că tare ar fi avut poftă să le frigă. Dar Prostilă se împotrivi şi de data asta:
- Lăsaţi zburătoarele în pace! N-o să îngădui să le ucideţi!
Merseră ei mai departe şi, într-o bună zi, numai că nimeriră lângă un roi de albine, aflat într-o scorbură de copac. Şi avea roiul acesta atâta miere, că se prelingea pe trunchi, de-ai fi zis că este un izvoraş… Cei doi fraţi mai mari îşi puseră în gând să dea foc copacului şi să înăbuşe albinele, ca să poată lua mierea. Dar Prostilă se împotrivi cu şi mai multă tărie:
- Lăsaţi albinele în pace! N-o să îngădui să le daţi foc!
În cele din urmă, cei trei fraţi dădură peste un palat, şi avea palatul ăsta grajduri, câte n-ai fi găsit nici în zece palate împărăteşti. Şi-n ele se aflau o mulţime de cai, toţi de piatră. Cât despre oameni, nu se zărea unul pe nicăieri. Străbătură ei toate sălile palatului şi într-un sfârşit se pomeniră în dreptul unei uşi zăvorâte cu trei lacăte.
Şi avea uşa asta o ferestruică, tăiată taman la mijloc. Cei trei caţără prin ea şi ce crezi că le fu dat să vadă: în fundul unei camere se afla un moşneag care stătea aplecat deasupra unei mese! Strigară la el o dată, strigară a doua oară, dar moşneagul nu-i auzi. Mai strigară a treia oara, şi abia atunci se trezi moşul, descuie lacătele şi se ivi în prag… Şi fără să spună o vorbă, îi pofti să se aşeze la masa încărcată cu fel şi fel de bunătăţi. După ce mâncară şi băură după pofta inimii, moşneagul îi duse în câte un iatac, ca să se odihnească.
A doua zi, bătrânul intră în odaia celui mai mare dintre fraţi şi, făcându-i semn să-l urmeze, îl duse până în dreptul unei mese de piatră. Pe masa asta se aflau scrise trei încercări care, de-ar fi fost dezlegate, ar fi avut darul să smulgă palatul de sub puterea blestemului.
Prima încercare glăsuia astfel: "Sub covorul de muşchi al pădurii stau ascunse cele o mie de boabe de mărgăritar ale fiicei împăratului, care toate trebuie găsite într-o singură zi. Dacă la asfinţitul soarelui va lipsi măcar una dintre ele, cal care s-a incumetat să le caute se va preface în stană de piatră!"
Cel mai mare dintre fraţi porni în pădure şi caută toată ziua, dar cţnd fu să apună soarele, bagă de seamă că toată truda i-a fost în zadar şi că n-a putut să adune mai mult de o sută de boabe de mărgăritar.
Şi atunci se întâmplă aşa cum stă scris pe tăblia mesei: flăcăul se prefăcu în stană de piatră!
În ziua următoare îşi încercă norocul şi fratele cel mijlociu, dar nici lui nu-i merse mai bine… Şi oricât se strădui el, nu fu în stare să găsească mai mult ca două sute de boabe de mărgăritar. Şi se preface şi el în stană de piatră.
Iată că veni şi rândul lui Prostilă… se apucă el să caute în desimea covorului de muşchi, dar găsea cu atâta anevoie câte un bob de mărgăritar, totul mergea atât de încet, că-l cuprinse deznădejdea.
Şi cum nu ştia în ce chip s-o scoată la capăt, se aşeza pe o piatră şi începu să plângă. Şi cum plângea el aşa, numai ce I se înfăţişă crăiasa furnicilor, însoţită de cele cinci mii de slujitoare ale sale. Erau tocmai furnicile pe care flăcăul le scăpase de la pieire. Nu trecu mult şi micile gângănii izbutiră să adune toate cele o mie de boabe de mărgăritar şi făcură din ele o grămadă bunicică.
A doua încercare era mult mai grea: trebuia să fie scoasă din fundul lacului cheia de la iatacul domniţei.
De îndată ce Prostilă ajunse la marginea lacului, se ivi înotând un card de raţe. Erau tocmai raţele pe care el le scăpase de la pieire. Şi lăsându-se în adânc, ele îi aduseră cheia care zăcea pe fundul maloş al lacului.
Cea de a treia încercare era însă cea mai grea: dintre cele trei domniţe adormite, flăcăul trebuia să o recunoască pe cea mai tânară şi mai frumoasă. Ei, dar cum naiba s-o recunoască, când semănau catestrele ca picăturile de apă! Că doar numai un singur lucru le deosebea: mai înainte de a fi adormit, fiecare gustase ceva dulce – cea mai mare ronţăise o bucată de zahăr, cea mijlocie băuse o ceşcuţă cu sirop, iar cea mică luase o linguriţă de miere.
Ei, acu’ să te vedem pe unde scoţi cămaşa!" se gândi Prostilă în sinea lui. Şi iată că veni în zbor o albină. Era chiar regina roiului pe care flăcăul o scăpase de la pieire. Se roti ea de câteva ori prin iatac, cerceta pe rând buzele celor trei domniţe adormite şi se aşeză în cele din urmă pe gura aceleia care gustase din miere. Şi astfel putu Prostilă să o recunoască dintr-o dată pe cea mai tânară şi mai frumoasă dintre domniţe. Şi numaidecât se risipi vraja, de parcă nici n-ar fi fost. Castelul se smulse din somnul cel adânc şi toţi acei care fuseseră prefăcuţi în stane de piatraîşi recăpătară înfăţişarea omenească.
Prostilă o luă de nevastă pe cea mai tânără şi mai frumoasă dintre domniţe şi, după moartea craiului, urcă pe scaunul domnesc. Iar fraţii lui mai mari socotiră că nici celalalte domniţe nu erau chiar aşa de lepădat, şi trăiră cu toţii ani mulţi în belşug şi fericire.


vineri, 4 iulie 2014

De la lectură la creaţie...

Ceea ce vom semăna în sufletele copiilor, aceea vom culege la urmă. Caracterul moral este un mărgăritar preţios, care străluceşte ca un diamant, oriunde s-ar afla: într-o căsuţă modestă ori într-un palat, luminează, clădeşte, răspândeşte bunătate în jurul său.
          
      Misiunea celor maturi este să educe copiii în spiritul dreptăţii, bunătăţii, dar şi să le dezvolte dragostea de frumos. Însă cine poate fi cea mai bună călăuză în astfel de misiune importantă de a creşte o societate sănătoasă din punct de vedere moral şi spiritual, decât CARTEA? De aceea, noi bibliotecarele de la CAIE, ne-am mobilizat şi am plecat la Grădiniţa nr.40, ca să-i facem pe micuţi prieteni cu cartea. Copiilor li sau prezentat cărţuliile Blăniţa lui Aricuş de Marcela Mardare, Ghiduşel în ţara vieţuitoarelor şi Poveşti adevărate, editate de Editura Epigraf. 
       D-na Bobotrîn Olesea le-a citit copiilor povestea Blăniţa lui Aricuş, şi diferite curiozităţi din lumea animalelor. Copiii au rămas încântaţi de personajul principal al poveştii Aricuş, un arici foarte ghiduş şi isteţ, de aceia am hotărât să modelăm împreună cu ei proprii noştri aricei, din plastelină şi spagheti. Copiii au fost  foarte receptivi şi s-au apucat imediat de modelat aricei de diferite culori şi dimensiuni, foarte drăgălaşi. Micuţii ne-au mulţumit pentru această oră de creaţie şi sunt în aştepatarea altor activităţi interesante...


PS: Vă mai comunicăm că cartea aceasta a fost lansată la Centrul Academic Eminescu. Autoarea d-na Marcela  Mardare le-a povestit celor prezenţi în sală despre cum a apărut această carte. Nu ne rămâne decât să-i mulţumim, d-nei Marcela  Mardare pentru această minunată cărţulie.

Publicat de Fărîmă M.

La solicitarea cititorilor noştri!

Dragă Marius,

Suntem bucuroşi că ne urmăreşti blogul ORA POVEŞTILOR, şi citeşti informaţiile publicate. Cu referire la povestea Ivasik Telesik, pe care ai solicitat să o publicăm, noi am căutat-o în mai multe ediţii de carte, dar am găsit-o doar în limba ucraineană.

                                           Івасик-телесик
Жили собі дід та баба. Вже й старі стали, а дітей нема. Журяться дід та баба: «Хто нашої й смерті догляне, що в нас дітей нема?» От баба й просить діда:
— Поїдь, діду, в ліс, вирубай там мені деревинку, та зробимо колисочку, то я положу деревинку в колисочку та й буду колихати; от буде мені хоч забавка!
Дід спершу не хотів, а баба все просить та просить. Послухався він, поїхав, вирубав деревинку, зробив колисочку... Положила баба ту деревинку в колисочку, колише й пісню співає: Люлі-люлі, Телесику, Наварила кулешику, Буду тебе годувати. Колихала-колихала, аж поки полягали вони увечері спати. Встають уранці — аж з тієї деревинки та став синок маленький. Вони так зраділи, що й не сказати! Та й назвали того сина Телесиком.
Росте той синок й росте — і такий став гарний, що баба з дідом не навтішаються з нього.
От як підріс він, то й каже:
— Зробіть мені, тату, золотий човник і срібнеє весельце, буду я рибку ловити та вас годувати!
От дід зробив золотий човник і срібнеє весельце, спустили на річку, він і поїхав. То оце він їздить по річці, ловить рибку та годує діда й бабу, наловить та віддасть — і знову поїде. А мати йому їсти носить. Та й каже:
— Гляди ж, сину, як я кликатиму, то пливи до бережка, а як хто чужий, то пливи далі!
От мати наварила йому снідати, принесла до берега та й кличе:
Телесику, Телесику! Приплинь, приплинь до бережка! Дам я тобі їсти й пити!
Телесик почув.
— Ближче, ближче, човнику, до бережка! Це ж моя матінка снідати принесла.
Пливе. Пристав до бережка, наївся, напився, відіпхнув золотий човник срібним весельцем і поплив далі рибку ловити.
А змія й підслухала, як мати кликала Телесика, та прийшла до берега і давай гукати товстим голосом:
Телесику, Телесику! Приплинь, приплинь до бережка! Дам я тобі їсти й пити!
А він чує.
— То ж не моєї матінки голос! Пливи, пливи, човнику, далі! Пливи, пливи, човнику, далі!
Махнув весельцем — човник і поплив. А змія стояла-стояла та й пішла від бережка геть.
От мати Телесикова наварила йому обідати, понесла до бережка та й кличе:
Телесику, Телесику! Приплинь, приплинь до бережка! Дам я тобі їсти й пити!
Він почув:
— Ближче, ближче, човнику, до бережка! Це ж моя матінка мені обідати принесла.
Приплив до бережка, наївся, напився, віддав матері рибку, що наловив, відіпхнув човник і поплив знову.

joi, 3 iulie 2014

Citiţi-le copiilor poveşti!

           Programul Lecturile Verii continue cu noi activităţi complexe şi interesante ...
           Astăzi Centrul Academic Eminescu a fost gazda copiilor de la Gr. 40, gr. a-4 a şi gr. a-2 a. Deoarece la această vârstă mică poveştile sunt cea mai bună sursă de captare a atenţiei şi joacă un rol important în educarea micuţilor, le-am citim povestea Cei trei purceluşi, la solicitarea lor. Doamna Bobotrîn Olesea, bibliotecar la CAIE, a întreţinut o discuţie cu copiii, pe marginea poveştii la finele căreia au făcut o concluzie că morala acestei poveşti este: niciodată un lucru făcut cu muncă asiduie nu te va dezamăgi. În contextul acestei ore de lectură copiii au vizionat şi povestea Cei trei purceluşi.

Îndemnul nostru e să le citiţi copiilor poveşti deoarece ele stimuleză dorinţa de cunoaştere, imaginaţia şi creativitatea copiilor dumnevoastră!!!




Publicat de Fărîmă M.

miercuri, 2 iulie 2014

Lumea poveştilor e plină de învăţăminte!

Centru Academic Eminescu, de data aceasta vine în întâmpinarea micilor cititori cu 4 carţi atrăgător ilustrate din colecţia Disnep Princess de la editura Litera Mică.
În fiecare carte vei găsi trei poveşti bilingve, urmate de exerciţii care te vor ajuta să-ţi fixezi cunoştinţele de limba engleză dobândite. Iar întâmplările prin care trec Albă-ca-Zăpada, Ariel, Cenuşăreasa, Aurora sau Belle te vor învăţa să ai încredere în tine, să-ţi ajuţi prietenii, să fii curajos şi isteţ.
Dacă ţi se întâmplă vreodată să te simţi descurajat, aminteşte-ţi de poveştile prinţeselor. Şi nu uita că succesul vine la cei harnici, curajoşi şi încrezători!



F.M