Ada Zaporojanu la sfat cu cititorii

Programul  "Lecturile Verii"  la Centrul Academic Eminescu, vineri 21 iunie cu genericul "La sfat cu scriitorii şi cărţile copilăriei", a creat o sărbătoare de suflet alături de  invitata  - poeta, prozatoarea şi compozitoarea Ada Zaporojanu.

Casa poetului Mihai Eminescu a găzduit o întâlnire de suflet, a deschis larg porţile cunoaşterii către copiii de la Tabăra cu sejur de zi de la Liceul Teoretic "Liviu Rebreanu", ghidaţi de Angela Toma. Poeta Ada Zaporojanu a fost o prietenă foarte aproapiată de copii, le-a dezvăluit secrete din viaţă, cum să fie mai buni, mai înţelegători şi să fie ei în însuşi. Prima cunoştinţă au făcut-o prin intermediul cântecului "Vreau o carte", care Ada Zaporojanu a interpretat-o şi totodată pe copii i-a adus mai aproape de carte şi bibliotecă.

La această întâlnire, unde sala a fost arhiplină a dominat multă voie bună, cărţile care au fost prezentate le-a trezit la copii interesul de lectură şi au arătat că şi ei sunt cunoscuţi cu multe proverbe şi cântece bune. Printre cărţile prezentate s-a numărat volumul "După faptă şi răsplată", o carte plină de poveţe, proverbe scrise cu tâlc. Aici copiii au adus explicaţii cum ar fi: faci bine, bine ajungi, cum tu te comporţi cu cei din jur aşa şi ei cu tine etc.

Ada Zaporojanu le-a citi câteva proverbe din această cărţulie şi le-a adus şi explicaţii. A fost interesant, multe lucruri noi au fost învăţate pe parcursul acestei întâlniri. Desigur, că această întâlnire nu putea să treacă doar declamând poezii şi citind proverbe. Poeta a şi cântat, cântece care au răscolit sufletele micilor spectatori şi nu numai. 

A fost o zi frumoasă, o zi care a rămas în memoria Centrului Academic Eminescu...

D.V.

Biblioteca nu are vacanţă...

Ziua de 21 iunie, a fost una deosebită atât pentru Centrul Academic Eminescu cât şi pentru copiii de la Tabăra de vară de la Liceul Teoretic "Liviu Rebreanu".

Realizarea spectacolului literar-muzical "Adio Tabără", a insuflat copiilor încredere în forţele proprii. I-a făcut să se simtă actori, cântăreţi, declamatori. Copiii alături de Aurelia Guzun au interpretat mici scenete, au cântat, au recitat poezii... A fost o întâlnire frumoasă în care s-a contopit frumosul cu utilul. Tabăra de vară a luat sfârşit, dar copiii promit că ne vor vizita şi în continuare şi că ne vor surprinde cu noi activităţi. Sala de lectură a CAIE a fost cuprinsă de voie bună, înţelegere, poezie, cânt şi multă carte bună.

Dacă, dragi cititori vă plictisiţi şi nu ştiţi ce să faceţi cu timpul liber dispus, Vă aşteptăm la noi la bibliotecă, la Centrul Academic Eminescu. Noi o să vă ajutăm să vă petreceţi timpul în cel mai frumos mod, alături de o carte bună, o poveste interesantă, un joc...

D.V.

Programul "Lecturile Verii" la Centrul Academic Eminescu

Adio Tabără - Aviz

Aviz

În căutarea unei călătorii...

E vară, e cald şi vrem vacanţă, dorim să călătorim, să simţim pulsul verii. Iată că Centrul Academic Eminescu, vă pune dragi cititori la dispoziţie 3 enciclopedii destinate călătoriilor şi aventurilor frumoase. 500 de locuri unice, cele mai frumoase călătorii pe care le-aţi putea face vreodată. Ca de exemplu în aceste enciclopedii veţi găsi: Peste ape - călătorii de neuitat, de la croaziere de lex până la excursii cu canoea din trunchi de copac scobit; Pe şosele - hoinărind prin lume: drumuri legendare şi trasee lăturalnice; Cu trenul - admiraţi imaginile care se succed, mai repede sau mai lent, de la fereastra trenului; Pe jos - plăcerile celui mai vechi şi mai ecologic mod de a călători; În căutarea culturii - o odisee edificatoare pentru iubitorii de artă; Paradisul gurmandului - experimentaţi un univers al aromelor; În acţiune - escapade interactive pentru cei cu simţ de aventură; Printre nori - zboruri, rute aeriene şi privelişti panoramice; Mari călători - pelerinaje pentru cititori, visători sau iubitori de istorie.

Cele mai frumoase călătorii pe care le-aţi putea face vreodată: 

Pe apă: Mergeţi cu plute prin Marele Canion, luaţi feluca în aval pe Nil, navigaţi cu vaporaşul în Anglia sau faceţi o croazieră pe Dunăre.

Pe bicicletă: Traversaţi cunoascuta Autostradă a Morţii din Bolivia, faceţi mountain-biking prin Transilvania sau schimbaţi viteza pe liniştitele drumuri de ţară din Provence.

Cu maşina: faceţi-vă de cap pe Route 66, conduceţi de la Delhi la Taj Mahal sau faceţi un tur pe malul lacului Garda sau în Dolomiţii din Italia.

Călare: Mergeţi pe Traseul Santa Fe, luaţi caravana de cămile prin Maroc, călăriţi în Anzi sau faceţi un safari călare pe elefanţi în Nepal.

Cu trenul: Beţi Pisco Sour în trenuleţul care vă duce prin Peru către lacul Titicaca, parcurgeţi cu viteză Japonia în Shinkansen sau luaţi-o încet prin sălbăticia Africii, într-un safari în rezervaţiile de vânătoare din Africa de Sud.

Din aer: Zburaţi deasupra paradisului hawaian, alunecaţi cu planorul deasupra oraşului Rio, admiraţi cascada Victoria dintr-un aparat uşor de zbor sau bucuraţi-vă de privelişti aeriene deasupra Marii Bariere de Corali din Australia.

Pe jos: Traversaţi un fluviu lat de peste un kilometru în Parcul Naţional Denali din Alaska, mergeţi pe jos prin defileul Samaria din Creta sau faceţi o excursie până la tabăra de bază de pe Everest.

Cu alte mijloace de transport: Faceţi o cursă cu sania trasă de câini în Alaska, luaţi elicopterul în Columbia Britanică, faceţi scufundări în Belize, deplasaţi-vă în pas de tango în Buenos Aires sau admiraţi balenele de la bordul vaporaşului în Insulele Azore.

Şi în plus mai puteţi să şi faceţi cunoştinţă cu peste 20 de liste Top 10, variind de la croaziere la plimbări cu tramvaiul, de la trasee subterane la rute pentru biciclişti.

Vă aşteptăm la noi la bibliotecă, la Centrul Academic Eminescu. Nu ştiţi unde să vă petreceţi vacanţa, sau doriţi sa faceţi o călătorie şi nu sunteţi decişi unde? Aceste enciclopedii la sigur vă vor ajuta...

D.V.

Ne-am convins că preşcolarii sunt cei mai fideli prieteni cu cartea. Ei nu s-au plictisit încă de lecturi obligatorii şi la vârsta lor citesc din plăcere. De aceasta ne-am convins pe parcursul desfăşurării programului "Lecturile verii".

   Noi continuăm colaborarea cu grădiniţele din sectorul Botanica în cadrul programului "Lecturile verii". Astăzi în vizită au fost copiii de la grădiniţa nr. 139, care au devenit cititorii noştri, primind un card nominal. Au răsfoit cărţi frumoase şi cognitive cu poezii, poveşti, enciclopedii pentru vârsta preşcolară. Copiii au fost invitaţi să participe în continuare la activităţile desfăşurate în incinta Centrului Eminescu pe parcursul verii. 

   

COPII DESCOPERĂ LUMEA CĂRŢILOR

Elena DABIJA

Director Centrul Academic Eminescu

Astăzi oaspeţi la Centrul Academic Eminescu au fost copiii din grupa a 8-a de la Grădiniţa nr. 40 împreună cu educatoarea Tatiana Marcolici. Au venit să guste din LECTURILE VERII şi să facă cunoştinţă cu măria sa CARTEA! Doamna Maria Chirilă, bibliotecar principal, le-a povestit despre drumul parcurs de carte de la manuscrise şi până apare în mânile noaste pentru a ne bucura de înţelepciunea din ele, au aflat ce elemente are cartea. Copiii au făcut cunoştinţă cu cărţile scrise de Mihai Eminescu şi cu multe alte cărţi noi şi captivante destinate copiilor.

Fiindcă este zi de miercuri şi are genericul: DIN ISTORIA OMENIRII, copiii au făcut cunoştinţă cu cartea Cele mai frumoase legende despre SFÂNTUL VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE, scrisă de Constantin Bostan. Copiii au ascultat cu mare interes legendele despre Marele Voievod, afirmând că cunosc monumentul lui Ştefan cel Mare.

După ce au ascultat cele povestite de Maria Chirilă au dorit şi ei să povestească, să recite poezii şi să cânte, pentru a ne demonstra că ei cunosc multe şi sunt copii deştepţi. Iar pentru a creşte şi mai deştepţi i-am invitat să vină mai des în ospeţie la noi, să vină cu părinţii să împrumute cărţi pentru a le citi la domiciliu, deoarece Vasile Romanciuc le spune:

Dragii mei copii deştepţi!

Cine vrea să aibă carte

Trece mai întâi prin cărţi!

Sperăm să avem o colaborare rodnică cu aceşti copii care ne-au descoperit astăzi.

Cărţi pentru copii isteţi şi curioşi

 

      Un proverb indian spune că „florii i se cere parfum, iar omului politeţe”. Politeţea a fost şi este absolut necesară fiecărui om, în orice societate. Şi pentru că bunele maniere se învaţă de mic copil, am introdus în Programul „Lecturile verii” şi ABC-ul bunelor maniere. Cartea semnată de Ciub Natalia „ABC-ul bunelor maniere” a fost prezentată de dna Maria Chirilă copiilor de la grădiniţa nr. 40. Povestea fetiţei pe nume Mary-Jane i-a captivat pe micii noştri cititori. Micuţii au aflat cum într-o zi fetiţa găseşte o cutiuţă misterioasă şi face cunoştinţă cu zece băbuţe năstruşnice, care vor să o convingă să dispreţuiască bunele maniere.În cele din urmă eroii cărţii au înţeles că comporatamentul frumos este unica armă cu care pot învinge creaturile vrăjite. Tot în cadrul acestei prezentări de cărţi copiii au aflat cum trebuie să ai grijă de sănătate ta prin obiceiuri simple care se însuşesc de mic copil: spălatul pe mâine, dinţi, înviorarea prin exerciţii fizice etc.

        Aceste trei cărţi scrise de Natalia Ciub : ABC-ul curajului; ABC-ul sănătăţii şi ABC-ul bunelor maniere învaţă copiii reguli de bază în viaţa de fiecare zi, cărţi care trebuie lecturate împreună cu părinţii, bunicii în care veţi găsi sfaturi potrivite pentru educarea corectă a copiilor Dvs.

În timpul activităţii au fost lecturate multe reguli şi fapte bune de urmat din cărţile prezentate.
V.S.

    Astăzi a fost solicitat basmul "Cele trei rodii aurite" de Petre Ispirescu. Acest basm nu este în volumele pe care le deţinem. Şi pentru că, nu fiecare cititor are înregistrare pe ro. scribd.com , atunci vă propunem noi textul acestui basm.

Cele trei rodii aurite

A fost odată un împărat, şi avea un fecior; acesta, şezând la fereastră, vede o babă bătrână, care venea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i vine lui, ia o piatră şi aruncând-o către fântână, nemereşte drept în tivgă, şi aceasta se sparge; baba, care simŃise de unde venise piatra îşi auncă ochii la fereastra împăratului şi vede pe fiul de împărat făcând haz; atunci baba zise:

- Până nu vei găsi cele trei rodii aurite, să nu te însori, dragul mamii; şi se întoarse acasă tristă şi fără tivgă şi fără apă.

Fiul de împărat, auzind acest blestem, stătu, şi după ce se gândi mult timp la rodiile aurite, se aprinse dorinŃa în el de a le vedea şi de a le avea; deci se duse la tată-său şi-i zise:

- Tată, să-mi faci trei rânduri de haine de fier, căci am să fac o călătorie mare.

Şi toată silinŃa ce puse împăratul a opri pe fiul său de la aceasta, fu în zadar.

Daca văzu şi văzu că nu-l poate opri, porunci şi numaidecât i se şi făcu hainele; după ce le luă, fiul împăratului încălecă şi plecă.

Un an de zile trecuse de când călătorea; ajunsese prin pustietăţi nelocuite de oameni, şi tot rătăcind în sus şi în jos, două rânduri de haine se rupseră şi le lepădase. Neştiind ce să facă, hotărî a mai merge câtva, şi daca nu va putea descoperi nimic, să se întoarcă.

Abia mai făcu câţiva paşi şi iată că zări o colibă. Se repezi într-acolo iute ca săgeata şi îndată şi ajunse. Când, o mătuşă sihastră, cum îl văzu, îi şi zise:

·                       Da bine, flăcăule, cum ai ajuns p-aici pe unde nu se vede pasăre cu aripioare, dar încămite om cu picioare?

·                       Mamă, zise fiul de împărat, caut cele trei rodii aurite; nu ştii d-ta încotro se pot afla?

·                       Nu ştiu, dragul mamii, nici n-am auzit până acum de aşa minune, dară poate soru-mea să ştie, care şade puţin mai departe de aici; de ai curaj să mai mergi, poţi să o întrebi pe dânsa.

N-aşteptă să-i zică de două ori, şi o tuli într-acolo repede şi merse, şi merse, cale lungă neumblată, până ce dete de o altă colibă, de unde asemenea ieşi o mătuşă sihastră, şi mai bătrână, şi mai scofălcită, care şi ea îi zise:

·                       Cum ai ajuns p-aici, om cu picioare, pe unde unde nu vine nici pasări cu aripioare?

·                       Mamă, zise fiul împăratului, caut cele trei rodii aurite, şi dorinţa de a le avea m-a adus p-aici, nu ştii d-ta încotro se află?

La auzirea acestor vorbe, bătrâna începu să plângă, apoi îi răspunse:

- Am avut şi eu un fecior, care auzise despre acele blestemate rodii, şi care, tot umblând după ele, într-una din zile se întoarse şchiop şi în cele din urmă îşi rupse şi capul pentru ele; daca aş fi ştiut atunci, dragul mamii, cum să le găsească cineva fără primejdie, nu-mi pierdeam copilaşul.

Cum auzi flăcăul nostru, începu a se ruga să-i spuie cum să facă să le ia, iară bătrâna îl povăţui cum să umble şi cum să se poarte, şi daca va izbuti, l-a jurat pe tinereţele lui ca să se întoarcă tot pe acolo, ca să-i arate şi ei acele rodii, după care s-a prăpădit fiul său.

După ce i-a făgăduit că se va întoarce, i-a mulţumit pentru sfaturile cele bune ce a priimit de la dânsa, şi ca o nălucă pieri dinaintea ei, când, după o călătorie încă d-o săptămână şi mai bine, văzu un balaur cu o buză în cer şi cu alta în pământ. Îndată ce ajunse la dânsul îi zise:

- Bună ziua, frate, şi trecu înainte.

Iar balaurul îi răspunse:

- Noroc bun, frate.

Ajunse apoi la o fântână, mucegăită şi plină de nămol: el se apucă îndată de curăţi şi primeni apa din fântână şi-şi căută de drum până dete de nişte porţi încuiate, pline de praf şi de păianjeni; curăţi acei păianjeni, scutură praful, dete poarta de perete şi trecu înainte. În drumul său întâlni o brutăreasă care ştergea un cuptor cu ţâţele sale; cum o văzu, îi dete bună ziua, şi tăindu-şi o bucată din haina sa, îi zise:

-łine asta, leiculiţă, de şterge cuptorul.

Iară ea, luând-o, îi mulţumi.

La spatele cuptorului, fiul împăratului văzu o grădină ca un rai, în care se rătăci câtva timp.

În cele de pe urmă văzu cele trei rodii cum atârna de o cracă în pom; îşi făcu curaj, scoase cuţitaşul şi tăie crăculiţa de care erau atârnate, şi o tuli d-a fuga înapoi.

N-apucă să facă zece paşi şi toată grădina începu să ţipe şi să cheme în ajutor pe brutăreasă, porţile, fântâna şi pe balaur.

·                       Ba aia-i vorbă, răspunse brutăreasa, că de când sunt urgisită a sta aci, nu sa îndurat nimeni să vie a mă scuti de arsătura de toate zilele.

·                       Că alt gând n-am, răspunseră porţile, că de când suntem făcute, n-a venit nimeni să ne mai scuture, să ne deschiză, de înŃelenisem aşa.

·                       Ba să ne iertaţi, zice fântâna, că de când sunt făcută, mână de om n-a venit să-mi cureţe apele, încât ajunsesem a mă împuţi.

·                       Ba că chiar, răspunse şi balaurul, că de când sunt osândit a sta cu gura căscată şi cu ochii sticliţi la stele, nimeni nu mi-a dat măcar o bună ziua, şi să-mi zică frate. Acest om ne-a scăpat de urgia ce era pe noi, şi ne vom căuta de treabă.

Fiul împăratului, care făcuse întocmai cum îl învăţase bătrâna, se întoarse pe la dânsa şi după ce-i mulţumi şi-i dete şi ei câte ceva, plecă să se întoarcă la împărăţia tatălui său.

Pe drum, ce-i veni lui, văzând că nu mai poate răbda, scoase cuţitaşul şi tăie una din rodii, ca să guste şi să se încredinŃeze de bunătatea lor. Când, ce să vezi? Deodată iese din rodie o fată, ca o zână de frumoasă, şi îndată începu a striga cu glas mângâios:

- Apă, apă, că mor.

Întoarse fiul împăratului ochii în toate părţile să vază apă; dară geaba, apă nu era, iară fata căzu şi muri; p-aci era să cază şi el, dară se ţinu.

Tot mergând el, nu putu să Ńie până să nu guste dintr-o rodie şi scoase cuţitaşul de tăie încă una; deodată, iese şi dintr-însa o fată ca o zână, şi moare ca şi cea dintâi, fiindcă n-avu apă să-i dea.

Mâhnit de ciudata întâmplare, mergea către împărăŃia tatălui său cu rodia care îi mai rămăsese, şi se uita la dânsa ca la un cireş copt; şi merse până ajunse la o câmpie frumoasă pe unde începu a cunoaşte urme de oameni. Aici îi mai veni inima la loc, şi se puse jos să se odihnească niţel. Gândul lui nu se lua de la rodii şi de la fetele cele frumoase ce muriseră; şi tot gândindu-se se aprinse în el dorinŃa de a gusta din rodia pe care o mai avea, încât nemaiputându-se ţine, otărî să o taie şi pe aceasta, dară temându-se să nu i se întâmple ca şi cu celelalte, căută o fântână, luă apă în căciulă, şi acolo, la umbra unui copaci mare, tăie şi rodia care îi mai rămăsese, când ce să vezi? unde ieşi o fată ca soarele de frumoasă, şi cu părul de aur.

- Apă! apă! strigă ea.

Şi el îi dete de bău şi o stropi cu apă, şi aşa scăpă fata cu viaţă.

Fiul împăratului îi da târcoale, şi se tot minuna de frumuseţea şi de gingăşia ei. Apoi o luă de mână şi îi zise:

- SoŃie să-mi fii şi ea priimi. El nu voi să o ducă pe jos acasă la tată-său, ca să nu ostenească, fiindcă o vedea că era puŃintică la trup încât ar fi băut-o într-un pahar de apă, şi aşa de subŃirică de parcă era trasă prin inel.

El o povăŃui să se urce în pomul de lângă fântână, şi îi zise să-l aştepte acolo până se va întoarce de la tatăl său cu cară împărăteşti şi cu călăreŃi, ca să o ia, fiindcă el cunoscuse locurile că nu mai este aşa departe.

Fata cea frumoasă zise copaciului să se lase jos, şi el se lăsă, apoi se puse în el şi se ridică. Fiul împăratului rămase cu gura căscată uitându-se la ea şi la minunea cum de se lăsase şi se ridicase copaciul, apoi, rupând-o d-a fuga, să te păzeşti, pârleo, că îi sfârâia călcâiele de iute ce se ducea.

Nu trecu mult de când se duse fiul de împărat, şi o fată de Ńigan veni să ia apă din fântână, dar când văzu chipul care strălucea în apă, crezu că e al ei, şi, spărgând ulciorul, se întoarse fuga la mumă-sa:

·                       Nu mă mai duc la apă, zise ea, o frumuseŃe ca a mea nu aduce apă.

·                       Du-te la apă, arapino, ce tot spui astfel de fleacuri, îi zise măsa, arătându-i coceanul măturei.

Ea se duse şi iară se întoarse, ca şi întâi, fără ispravă şi tot cu astfel de vorbe.

Mă-sa înŃelese că acolo nu e lucru curat şi îi dete un ac vrăjit să-l Ńie în păr, şi o învăŃă ce să facă cu el la întâmplare de ar da peste cineva p-acolo, şi o trimise iară.

łiganca, cum ajunse la fântână, cătă în sus şi văzu de unde venea în fântână acel chip îngeresc.

- Suie-mă şi pe mine acolo, rogu-te, zise Ńiganca, uitându-se galeş către zâna frumuseŃilor.

Iară fata cu părul de aur zise copaciului de se lăsă, luă pe Ńigancă ca să-i Ńie de urât, şi copaciul se ridică la loc.

Stând ele la vorbă, Ńiganca se linguşi şi rugă pe fată, ca de voieşte să doarmă niŃel, să puie capul în poala ei, şi ea îi va căuta în cap.

Fata se înduplecă şi se puse cu capul în poala Ńigancei, şi, când era să o fure somnul, Ńiganca îi înfipse acul otrăvit în cap, iară fata se făcu o păsărică cu totul şi cu totul de aur, şi începu a zbura de colo până colo, pân crăcile pomului.

Atunci Ńiganca zise:

- Ah! fată de lele ce mi-ai fost, cum mi-ai scăpat, eu socoteam că dormi, dară, fie, tu n-o să-mi scapi, îŃi viu eu Ńie de hac.

Nu trecu multe zile şi iaca şi fiul de împărat cu oaste şi călăreŃi şi cu cară împărăteşti veni ca s-o ridice; iară Ńiganca, cum îl văzu, îi zise:

- Da bine, împărate m-ai lăsat să te aştept atâta, încât soarele mi-a ars feŃişoara şi vântul mi-a bătut perişorul.

Împăratul, cum o văzu, rămase la îndoială şi nu-i venea să crează că ea este zâna pe care o lăsase el acolo.

Dară, după vorbele ce-i zise, pare că ar fi crezut, şi deci se înduplecă şi o luă.

Nu ştiu cum, nu ştiu ce fel, dară parcă-i spunea inima că n-o să fie ea; în sfârşit, daca nu văzu pe altcineva, plecă cu ea, şi nu ştia cum să facă să nu crează tată-său că spunsese minciuni.

Când ajunse la curtea împărătească, le ieşi împăratul înainte, şi rămase înmărmurit când văzu în loc de zâna frumuseŃelor, cu faŃa ca soarele şi cu părul de aur, pe o arapină neagră ca fundul căldărei. Şi măcar că fiul său îl încredinŃa că soarele îi arsese feŃişoara şi vântul îi bătuse perişorul, împăratului tot nu-i venea să crează. Însă n-avu ce face; de bine, de rău îi puse într-o parte a palatului şi tot amâna cununiile.

D-a doua zi chiar, în grădina împărătească, în toate dimineŃile, venea o păsărică şi cânta cu dor de-Ńi rupea inima; apoi striga cât îi lua gura:

·                       Grădinar! Doarme împăratul?

·                       Doarme, îi răspundea grădinarul.

·                       Să doarmă somn dulce şi mai dulce, de pe căpătâi să s-aridice, adăoga păsărica. Dară cioroaica de împărăteasă doarme?

·                       Doarme, îi răspundea.

·                       Să doarmă somnul de urgie, de acum până-n vecie.

Şi pe care pom se punea de cânta, pe loc se şi usca.

Grădinarul spuse împăratului toată şiretenia cu pasărea şi cum se usucă pomii pe care se punea ea de cânta. Împăratul se luă de gânduri.

Mai toŃi pomii din grădină se uscară în câteva zile, mai rămăsese unul. Atunci împăratul porunci să pună pe fiecare crăculiŃă câte un laŃ, şi aşa se şi făcu; iară a doua zi, în revărsat de zori, veni la împăratul cu pasărea de aur care dedese în laŃ. Împăratul porunci de-i făcu o colivie cu totul şi cu totul de aur, puse pasărea în ea şi, de dragul ei, o Ńinea pe fereastra lui. łiganca, cum auzi de istoria cu pasărea, îi trecu un fier ars prin inimă. Se făcu bolnavă, mitui pe toŃi vracii cari spuseră împăratului că până nu va tăia pasărea de aur şi să dea împărătesei să mănânce din ea, nu se va însănătoşi.

Plin de scârbă împăratul nu se putea învoi la asta, dară, după rugăciunea fiului său, o dete; rămase însă nemângâiat şi din ce în ce ura mai mult pe Ńigancă.

Luară, deci, pasărea şi o tăiaseră, o fierseră şi o duse împărătesei; iară ea, după ce se prefăcu că se însănătoşeşte, începu a se găti de cununie.

Din sângele păsărelei crescu la fereastra împăratului un brad înalt şi frumos, şi era o minune cum de într-o noapte crescuse aşa de mare şi falnic. Împăratul chemă pre grădinar şi-i porunci să aibă cea mai marei îngrijire de acel pom. Iară Ńiganca, cum auzi, n-avu odihnă şi-i puse gând rău. Pricepuse, drăcoaica, că încă nu scăpase cu totul şi cu totul de primejdie.

Se făcu iară bolnavă, mitui iară pe vraci, cari spuseră împăratului că până nu va tăia bradul să-l fiarbă şi cu apa aceea să-i facă baie, nu va trece împărătesei.

Împăratul se supără până la suflet, văzând că logodnica fiului său e piază rea, fiindcă de când a venit ea, n-a avut parte de nici un lucru ce i-a fost lui drag.

Lăsă să taie şi bradul ca să nu mai aibă nici un cuvânt a-l mai supăra cineva cu ceva, şi se hotărî ca de aci înainte să nu mai facă pe voia nimănui, daca ar mai da peste ceva care să-i placă.

Pe când tăia bradul, la care toată lumea se uita cu jind, o bătrână cerşetoare se opri şi ea să privească lângă cealaltă lume, şi când vru să plece, luă cu dânsa o surcea ce căzuse de la o Ńandără a bradului şi o duse acasă. Băgă însă de seamă că era un ac înfipt în surcea; ea îl scoase; şi fiindcă surceaua era oarecum măricică şi lată o făcu capac la oala care o avea şi ea după sufletul ei.

A doua zi plecă în prosteală ca totdauna; dară când se întoarse acasă, rămase încremenită văzând coliba măturată şi deretecată de-Ńi era dragă inima să priveşti.

Nu înŃelegea baba ce minune să fie asta, adică cine să fi venit să-i facă ei astfel de bine.

Câteva zile urmă tot astfel; în sfârşit hotărî să pândească, doară va da peste cel ce-i deretecă şi-i pune toate alea la rânduiala lor pân colibă şi aşa şi făcu. Într-o zi după ce plecă, ea se ascunse şi, uitându-se pe furiş, pe crăpătura uşii, văzu cum din capacul oalei sări o fată mai albă decât neaua şi cu părul de aur.

·                       Cine eşti, mamă, zise ea, de îmi faci astfel de bine?

·                       O fată fără trişte, zise ea; daca mă primeşti să şez la d-ta, mult bine Ńi-oi face şi eu dumitale.

Se învoiră şi rămase; ba încă baba se mândrea, că aşa fată nici în casa împăraŃilor nu se găsea, frumoasă şi vrednică.

Baba mergea mereu în prosteală, cum învăŃase ea, dară într-o zi îi zise fata să-i cumpere din târg pânză şi mătase roşie şi verde; baba, biet, din paralele ce adunase din cerşit, îi cumpără.

Fata îşi cusu toată istoria pe două sangulii; şi după ce le isprăvi, zise babei să se ducă cu dânsele la împăratul, şi când va fi pe tron alăturea cu fiul său, sangulia cusută cu verde să o pună pe genuchii împăratului; iară cea cusută cu roşu pe ai fiului său.

Baba ascultă şi se duse; dară ostaşii n-o lăsa să intre. Atunci ea făcu zgomot, şi împăratul porunci să o lase a intra. Ea, cum intră, făcu cum îi zisese fata, şi ieşi ca să aştepte să vază isprava.

Cum văzură sanguliile, împăratul şi fiu-său înŃeleseră totul. Porunci să cheme pe logodnica împăratului şi-i zise:

·                       Pentru că o să te faci împărăteasă, trebuie să te deprinzi a şi judeca pe femei, când judecătorii nu se domiresc la câte un lucru. Astăzi ni s-a arătat cu plângere o femeie, care zise că, având un cocoş de soi, cu mare cheltuială a alergat prin Ńări de a cumpărat şi o găină, aşijderea de soi; că vecina ei nu s-a mulŃumit că i-a omorât găina, dară i-a furat şi cocoşul şi l-a dat la o găină dale ei, şi aşa cere dreptate. Ce zici despre aceasta?

·                       Zic, răspunse bahniŃa, după ce se gândi puŃin, că femeia care a omorât găina şi a furat cocoşul, cu moarte să se omoare, şi cocoşul să se întoarcă stăpânului împreună cu găina osânditei şi cu ouăle ce va fi făcut.

·                       Bine ai judecat, răspunse împăratul. Eu sunt femeia cu cocoşul, şi tu eşti care l-ai furat; găteşte-te la osânda care tu însuŃi ai găsit-o cu cale.

łiganca începu a plânge, a se ruga, a se jeli, dară toate fură degeaba. O dete pe mâna ostaşilor care fără milă îi răsplătiră nelegiuirea ce făcuse.

După aceasta se duseră cu toŃii la casa babei, şi fiul de împărat cu tată-său înainte ridicară pe fată cu toată cinstea; şi după ce o aduse la palat, îndată îi şi cununară, şi mare veselie fu în toată împărăŃia trei zile d-a rândul, pentru că s-a găsit vie şi nevătămată fata cu părul de aur, după care atâta a umblat fiul de împărat, şi toŃi cu totul oropsea pe Ńigancă când s-a auzit istoria nelegiuirilor sale.

Încălecai p-o şea etc.
V.S.

Reacţii util interesant insuficient