miercuri, 15 mai 2013

Dulce e copilăria...

Ce poate fi mai frumos decât copilăria, decât surâsul unui copil şi micile jocuri alături de o gaşcă întreagă de copii? Mai frumos decât copilăria nu poate fi nimic. Ea este cea care dă sens vieţii, inspiră încredere, dorinţe, vise şi multe lucruri frumoase. Prin copilărie se creează şi se realizează mai departe personalitatea omului.
Noi, colaboratorii Centrului Academic Eminescu propunem şi invităm toţi iubitorii de carte şi toţi cei ce încă se simt copii să facă cunoştinţă cu minunata cărţulie "Dulce e copilăria" de Maria Caras-Cumpenici. Este o cărţulie foarte interesantă, care dezvăluie copilăria în cele mai frumoase culori, în ea se găseşte frumosul, tandreţea, gingăşia, dragostea a tot ce ne înconjoară, bunătatea, prietenia, perepeţii pe săturate, plină de o curiozitate frumoasă şi înţeleaptă, ce să zic e carte ce merită să fie citită. Volumul cuprinde mai multe povestiri: Dulce e copilăria; Curcubeul din grădină; Lacul lui Sergiu; Sacul cu poveşti; Succesul lui Iulian; Cireşe pentru toţi; Omuleţii de zăpadă; Vesel, însă nu prea.

Ca să vă atrag atenţia am să vă scriu un mic fragment din Sacul cu poveşti:
Seară de seară, tata îi spunea Măriucăi câte o poveste cu zmei şi cu Feţi-Frumoşi. Când el era plecat, mama venea cu alte poveşti despre fetiţe cuminţi şi Ilene Cosânzene.
Astfel, ea află peste puţin timp despre Scufiţa Roşie, despre o fetiţă curajoasă din poveste Maşa şi cei trei ursuleţi de Lev Tolstoi, despre motanul încălţat din povestea cu acelaşi nume de Charles Perrault, despre fata babei şi fata moşneagului din povestea lui Ion Creangă şi despre alte personaje pe care mai apoi nu le-a mai întâlnit, deoarece acestea făceau parte din poveştile inventate de părinţii ei atunci când nu-şi mai aminteau de cele cunoscute de prin cărţile citite cândva.
Curioasă din fire, Măriuca le tot punea un şir de întrebări, căci în mintea ei lucrurile nu se prea legau. Bunăoară:
- De ce fetiţa s-a dus fără voie în pădure? De ce mama vitregă nu o învăţa şi pe fetiţa ei să muncească? De ce mama Scufiţei Roşii o trimitea pe fetiţă la bunica, dacă ştia că e departe şi-n pădure sunt lupi? De ce lupul a mâncat oaia vecinilor, iar aceştia nu l-au tăiat s-o scoată din burtă, dacă l-au prins la ocol aşa cum au făcut vânătorii din poveste?... V-a plăcut? Vă invităm la bibliotecă să aflaţi ce răspunsuri primea Măriuca şi ce a făcut mai departe, veniţi să descoperiţi COPILĂRIA...

D.V.

Un comentariu: