Domnul Gâdilici

Centrul Academic Internaţional Eminescu, săptămâna aceasta şi-a mărit fondul cu noi cărţulii pentru copii. Cum este o bibliotecă cu sufletul pentru cititori, am decis, să vă delectăm cu o povestioară.
Roger Hargreaves, a creat o serie de povestioare scurte pentru copii. Pentru copii cărora le plac frumosul, aventura, fantezia şi însăşi copilăria.
Astăzi, o să vă prezentăm povestioara "Domnul Gâdilici". Este o povestioară scurtă şi foarte hazlie, plină de umor. Personajul principal este amuzant şi pus pe şotii mereu. Cât priveşte despre limbaj, este unul simplu şi pe înţelesul micuţilor. Imaginile sunt haioase, clare şi ajută pe copii să-şi dezvolte imaginaţia asupra a ceea ce citeşte. Datorită acestor imagini ei pot să reţină mult mai uşor elementele cum ar fi: şcoala, copiii veseli, casa etc.

DOMNUL GÂDILICI

Era o dimineaţă călduroasă şi însorită.

În căsuţa lui de pe cealaltă parte a pădurii, domnul Gâdilici dormea.

Nu ştiaţi că există ceva numit Gâdilici, nu?

Ei bine, există!

Gâdilicii sunt mici şi rotunzi şi au braţe care se întind şi se întind, şi se întind.

Braţe extraordinar de lungi!

Domnul Gâdilici dormea dus. Visa ceva. Trebuie să fi fost un vis amuzant pentru că l-a făcut  să râdă şi asta l-a trezit.

S-a ridicat în pat, şi-a întins braţele extraordinar de lungi ş ia scos un căscat enorm.

Domnul Gâdilici îi era foame, aşa că ştiţi ce-a făcut?

A întins unul din braţele lui extraordinar de lungi, a deschis uşa la dormitor, a parcurs pe scări în jos, a deschis uşa de la bucătărie, s-a dus la dulapul de bucătărie, a deschis cutia cu biscuiţi, a scos un biscuit, l-a adus înapoi sus pe scări şi prin uşa de la dormitor, până în patul său.

După cum vedeţi, este foarte util să ai braţe aşa de lungi ca domnul Gâdilici.

Domnul Gâdilici şi-a ronţăit biscuitul. Apoi s-a uitat pe fereastră.

"Astăzi pare o zi numai bună pentru gâdilat", s-a gândit el.

Aşa că, mai târziu în dimineaţa aceea, după ce domnul Gâdilici şi-a făcut patul şi a gădit micul dejun, a pornit prin pădure.

În timp ce se plimba, îşi ţinea ochii larg deschişi, căutând pe cineva pe care să îl gâdile.

Căutând pe oricine care putea fi gâdilat!

Într-un târziu, domnul Gâdilici a ajuns la o şcoală.

Nu era nimeni prin preajmă, aşa că domnul Gâdilici şi-a întins braţele extraordinar de lungi până la pervazul înalt al unei ferestre şi s-a tras în sus ca să se uite prin fereastra deschisă.

Înăuntru a văzut o sală de clasă.

Copiii stăteau în bănci, iar învăţătorul scria la tablă.

Domnul Gâdilici a aşteptat un minut, apoi s-a întins prin fereastră.

Braţul extraordinar de lung al domnului Gâdilici s-a dus drept către învăţător, s-a oprit şi apoi... a gâdilat!

Învăţătorul a sărit în sus şi s-a întors foarte repede să vadă cine era acolo.

Dar nu era nimeni acolo!

Pe faţa domnului Gâdilici s-a ivit un rânjet răutăcios.

A mai aşteptat un minut, apoi l-a gâdilat din nou pe profesor.

De data aceasta a continuat să îl gâdile până când învăţătorul râdea în hohote şi striga "Gata! Gata!" iar şi iar.

Toţi copiii râdeau de o privelişte aşa de amuzantă.

S-a creat o hărmălaie nemaipomenită.

Într-un târziu, domnul Gâdilici s-a gândit că s-a distrat suficient, aşa că l-a mai gâdilat o dată pe învăţător ca să îi poarte noroc şi şi-a retras foarte încet braţul prin fereastra deschisă.

Chicotind de unul singur, a sărit jos de la fereastră, lăsându-l pe bietul învăţător să explice ce s-a întâmplat.

Ceea ce nu putea să facă.

Apoi domnul Gâdilici s-a dus în oraş.

Şi ce mai zi a avut acolo.

L-a gâdilat pe poliţistul aflat la datorie în trafic în intersecţia din centrul oraşului.

A provocat un enorm blocaj de circulaţie.

L-a gâdilat pe negustorul de legume şi fructe care tocmai aranja o grămadă de mere în magazinul lui.

Negustorul a căzut pe spate şi toate merele s-au rostogolit prin magazin.

La gară, un angajat tocmai se pregătea să fluture steagul care semnaliza plecarea trenului.

Când şi-a ridicat braţul în aer, domnul Gâdilici l-a gâdilat.

Şi, de fiecare dată când încerca să fluture steagul, domnul Gâdilici îl gâdela şi tot aşa până când trenul a plecat din gară cu o întârziere de zece minute şi toţi călătorii erau furioşi.

În ziua aceea domnul Gâdilici a gâdilat pe toată lumea.

L-a gâdilat pe doctor.

L-a gâdilat pe măcelar.

L-a gâdilat chiar şi pe bătrânul domn Timbru, poştaşul, care a scăpat toate scrisorile într-o baltă.

Apoi domnul Gâdilici s-a dus acasă.

S-a aşezat într-un fotoliu în căsuţa lui aflată de cealaltă parte a pădurii şi a râs, vai ce-a mai râs de fiecare dată când se gândea la toţi oamenii pe care îi gâdilase.

Deci, dacă sunteţi ghidilicioşi, feriţi-vă de domnul Gâdilici şi de braţele lui extraordinar de lungi.

Gândiţi-vă. Poate că e prin preajmă chiar acum când citiţi această carte.

Poate că braţul lui extraordinar de lungi se târăşte deja către voi până la uşa acestei camere.

Poate că deschide uşa şi intră în cameră.

Poate că, înainte să îţi dai seama ce se întâmplă, vei fi adevărat...

... gândit!

O cărţulie care îi ajută pe copii să înţeleagă mult mai bine şi mai uşor comportamentul în societate, respectul unul faţă de altul, despre locul glumelor în discuţii etc.