(de
Petru Demetru Popescu)
Cuza
merse până la locul cu pricina şi-i zise boierului cu voce domoală:
- De ce vrei să
stea în genunchi omul ăsta?
Boierul răspunse cu
dispreţ:
- Iaca aşa, pentru
că vreau eu să-mi simtă puterea!
La auzul acestor
cuvinte, Cuza îşi scoase pelerina şi apăru în straele de domn.
Boerul, dându-şi
seama cine îi vorbrşte, tremurând din toate mădularele, dădu să cadă în
genunchi la picioarele lui Cuza, dar acesta îl opri:
-
Nu mie să-mi ceri iertare, ci acestui om, pe care l-ai umilit. El este ţăran,
împreună cu fraţii săi muncesc din zori până-n amurg acest pământ, pentru ca
voi, boierii, să vă înfruptaţi din roadele muncii lor.
-
Cum să îngenunchez în faţa ţăranului? se îngrozi boierul
Ba
să-i săruţi şi mâna lui aspră, boierule, îi zice Cuza Vodă, mâna lui aspră de
muncă pe care trebuie s-o respecţi!.
Cules: Larisa
Arseni. Maestru în artă. Colaboratoare la
Centrul Academic
Internaţional Eminescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu