Pe
data de 24 februarie , in aceeasi zi in care crestinii ortodocsi sărbătoresc
Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezatorul, se sărbătoreste si Dragobetele ,
simbolul iubirii, dar si al tineretii si revigorarii naturii.
In
satele din Romania, de Dragobete se obisnuia ca fetele si băietii sa se imbrace
in haine de sărbătoare si sa pornească în grupuri către lunci si păduri,
in căutarea primelor flori de primăvară. În această zi, fetele culeg ghiocei ,
viorele si tămâioase pe care le pun apoi la icoane. Florile sunt păstrate
astfel până la sărbătoarea de Sânziene, când sunt aruncate în apele curgătoare.
Tot in dimineata zilei de Dragobete , fetele si femeile nemăritate strângeau
zăpada proaspătă, o topeau si se spălau pe cap cu apa obtinută, pentru a avea
parul lucios si atrăgător pentru băieti. De Dragobete, tinerii satului se
adunau mai multi intr-o casă si "îsi făceau de Dragobete", adică se
veseleau si petreceau împreună. Erau convinsi ca astfel vor fi indrăgostiti tot
anul, până la Dragobetele de anul viitor. Exista si obiceiul ca băietii sa
meargă si la petrecerile din satele vecine. Tot de Dragobete, tinerii se
intâlneau pentru a-si face jurăminte de prietenie si pentru a deveni frati de
cruce.
Dragobetele este o sărbătoare veche românească, plină de obiceiuri si
traditii.In unele zone din tară, in dimineata de Dragobete
Se spune ca dac in aceasta zi ai norocul sa auzi pupăza, vei fi harnic tot
anul.
Dacă plouă, primavara va veni devreme si va fi frumoasă.
Fetele si baietii se strâng in cete pe dealuri, în apropierea satelor pentru
discuta si a lega prietenii. La prânz fetele coboară in sat si fiecare băiat
trebuie sa urmeze fata care ii este dragă. In sudul tării, această fuga a
fetelor poarta numele de “zburatorit”.
Traditia spune ca cei care se sărutau in aceasta zi erau meniti sa rămână
împreună tot restul anului.
In această zi, nu se coase, nu se spală, nu se merge la câmp, in schimb se face
curătenie în toata casa pentru ca zilele ce vor urma sa fie pline de spor si
prospetime.
Dragobete este fiul Babei Dochia,un bărbat frumos si iubăret. Se spune ca el a
fost transformat de Maica Domnului in floarea cu acelasi nume. La daci era zeul
ce oficia la inceputul primaverii nunta tuturor animalelor. In mitologia
greacă, păsările erau privite ca mesagere ale zeilor, „pasăre” in greceste
insemnând „mesaj al cerului”, iar in timp această traditie s-a răspândit si la
oameni. Astfel, de Dragobete, fetele si baietii se intâlnesc pentru ca iubirea
lor sa tină tot anul, precum a păsărilor ce se spune ca se logodesc in aceasta
zi. Se considera ca Dragobetele ocrotea si purta noroc indrăgostitilor, putând
fi socotit un veritabil Cupidon românesc.
sursa:
http://iola-magiesuperstitiiocultism.blogspot.md/2012_02_01_archive.html
Publicat: D.Ț.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu