vineri, 30 octombrie 2015

Legenda lui Dragos Voda

Demult, tare demult, in zona Maramures traia un roman. Legenda spune ca era un mare viteaz, vrednic cat zece si atat de mandru si de falos, incat toti ii ziceau Soarele din Maramures. El se numea Dragos-Voda. Lui Dragos ii placea foarte mult sa vaneze (zimbri, ursi, cerbi, caprioare, mistreți, lupi), de aceea i-a ramas si pana astazi cantecul:
"Dragos mandru ca un soare
A plecat la vanatoare,
Ghioaca si sageata lui
Fac pustiul codrului".
Intr-o zi si-a luat o ceata de flacai, arme si merinde si ... ce credeti? Acestia au plecat impreuna la vanatoare intr-o zona mai indepartata. In drumul lor, acestia au dat peste o caprioara. S-au luat dupa ea prin desisurile codrului si au urcat dealuri, au coborat vai si tot umbland de ici-colo, s-au pomenit intr-o poiana atat de frumoasa, de credeai ca acolo era raiul.
     In mijlocul poienii era o fata tare frumoasa, ziceai ca e o cosanzeana care culegea flori si canta de rasuna cuprinsul. Fermecat de frumusetea aceste fete, Dragos a uitat de caprioara, a descalecat si s-a apropiat de ea. Tare i-a fost mirarea tanarului cand a vazut cate stie aceasta copilita despre el ... Dragos isi dorea de mult sa ajunga domnul Moldovei, iar fata i-a spus ca, pentru a-si indeplini acest vis, trebuie sa faca o isprava mare, pentru care sa i se duca vestea dincolo de Nistru, si anume sa omoare un zimbru care umbla furios pe aceste plaiuri.
     Cum vorbeau, iata ca iese zimbrul dintr-un desis. Acest zimbru semana la trup cu boul ... de aceea ii mai ziceau bour sau bou salbatic. Dragos si-a chemat cainii si s-a luat dupa el, dar animalul fugea asa de repede, incat cainii i-au pierdut urma. Numai o catea, Molda, a reusit sa-l urmareasca pana la o apa. Zimbrul a trecut apa, dar Molda, din cauza oboselii, s-a inecat. In acel moment a ajuns si Dragos la mal. A apucat ghioaca, a ochit si a lovit zimbrul atat de tare, incat l-a omorat, apoi i-a taiat capul si a plecat cu el la vale, spre lunca Siretului. Cand a ajuns la Siret, oamenii i-au iesit in cale. Au inceput sa sune trambitele, sa bata clopotele de la biserici si toti ii aruncau in cale flori si snopi de grau. Despre fapta lui s-a dus vestea in toata tara si toti ceilalti voievozi i-au adus laude si inchinaciuni ca unui stapan mare si puternic.
    De atunci, Dragos-Voda a pus stapanire pe toata aceasta tara. Apa in care s-a inecat Molda a fost numitaMoldova, iar tara peste care a domnit Dragos s-a numit tot Moldova, dupa numele apei. Pentru a-si aduce aminte mereu de izbanda care l-a facut domn al Moldovei, Dragos a pus sa se zugraveasca pe steagul tarii sale, capul zimbrului.


sursa: Legende populare româneşti

joi, 29 octombrie 2015

BIBLIOTECA - lumea cărților, inima cunoștințelor, templu cu povești pentru copii

Majoritatea dintre noi am călcat prima dată într-o bibliotecă îndrumaţi de părinţi, dirigintă sau din curiozitate. Acolo, printre cărţi, am descoperit o lume fascinantă, de nedescris, din care cu greu mai puteam pleca. Cu timpul, biblioteca ne-a devenit al doilea cămin, iar personajele poveştilor prieteni de încredere. Ajunşi la maturitate, continuăm să citim, chiar dacă mai puţin, şi ne îndrumăm proprii copii să citească, să descopere acea lume fascinantă de care ne este atât de dor uneori. 


Ce poate reprezenta biblioteca în era tehnologiei şi a gadgeturilor? Un loc cu adevărat magic, plin de culoare, lumină, jucării la tot pasul. Un spaţiu grozav unde micuţii pot găsi cărţi, divertisment, sfaturi de alfabetizare, precum şi alte informaţii valoroase. 
Cititul simulează experienţe reale, micuţii imaginându-şi peisajele, sunetele şi miresmele descrise în cărţile citite, experienţe pe care nu le pot reda nici televizorul, nici tableta, nici calculatorul. Într-un joc pe computer, poate că trebuie să salvezi o prinţesă, însă nu îţi pasă cu adevărat de aceasta, vrei doar să câştigi, susţine neurocercetătorul Susan Greenfield. Însă o prinţesă dintr-o carte are un trecut, un prezent şi un viitor, are legături şi motivaţii. Putem relaţiona cu ea, putem vedea prin ochii ei
Vizitele regulate la bibliotecă duc inevitabil la mult mai multă lectură. Şi lectura, după cum se pare, este aliment pentru creier! Studiile arată că cititul ajută la dezvoltarea creierului, mai ales în primii cinci ani de viaţă ai copilului. Atunci când micuţul lecturează, celulele creierului sunt literalmente pornite, legăturile existente între celulele creierului sunt consolidate, iar noi legături de celule sunt formate. 
De la autori consacraţi la teatru de păpuşi, bibliotecile oferă programe atractive după şcoală, menite să antreneze mintea micuţilor exploratori. Este imposibil ca micuţii să nu găsească măcar o carte care să-i intereseze, fie că e vorba de monştri, dinozauri, insecte invizibile sau zâne Măseluţă. 
Biblioteca secolului 21 nu are numai rafturi cu cărţi, ci şi audiobook-uri, filme, documentare, muzică, jucării, creioane colorate şi carioci, desene animate, care ajută la îmbogăţirea bagajului cultural al copiilor şi la dezvoltarea creativităţii. Este posibil să înveţe să tricoteze, să navigheze pe calculator, să deseneze, să planteze pomişori etc. 
În viaţa asta modernă, atât de agitată, nu ne rămâne decât să ne învăţăm copiii să se bucure de micile bucurii ale vieţii, una dintre ele fiind... LECTURA!
Citiți, citiți și iar citiți...

Publicat: D.Ț.

miercuri, 28 octombrie 2015

Pentru curioși...10 CĂRȚI CE MERITĂ SĂ FIE CITITE

Cărțile cu povești pot deveni calmantul care oprește numaidecât copilul din plans, metoda prin care se relaxează și cel mai bun "somnifer", dacă ai grijă să alegi titluri interesante, care au stârnit de-a lungul timpului curiozitatea și interesul celor mai mulți copii.

MICUL PRINȚ

micul-print

Povestea lui Antoine de Saint-Exupery a câștigat un loc de neînlocuit în inima copiilor de pretutindeni, fiind una dintre cel mai bine vândute, dar și citite cărți de povești pentru cei mici. Povestea băiețelului cu păr bălai care trece printr-o mulțime de aventuri în călătoria lui este una dintre cele mai inspiraționale, emoționante și frumoase povești, din care cei mici pot extrage învățături importante despre prietenie, dragoste, moarte, timp și viață.

REGATUL DE GHEAȚĂ

regatul-de-gheata

Poveștile de iarnă par să fie pe gustul copiilor de pretutindeni. Cartea "Regatul de gheață" din colecția Disney Audiobook, care se comercializează împreună cu un CD audio, este pe locul 2 în topul celor mai apreciate și vândute publicații pentru cei mici.


JURNALUL UNUI PUȘTI 7. A CINCEA ROATĂ LA CĂRUȚĂ
jurnalul-unui-pusti

Cartea scrisă de Jeff Kinney și publicată de editura Arthur a stârnit rapid interesul copiilor. Prezintă povestea unui elev, pe nume Greg, aflat în căutarea unei partenere pentru balul organizat la școala lui. Cartea surprinde perfect emoțiile prin care trece tânărul elev și este o lecție de viață despre dragoste și prietenie.

HABARNAM PE LUNĂ

habarnam-luna

"Habarnam pe Lună" este o carte antrenantă și dinamică pentru copii, scrisă de Nikolai Nosov. Aventurile personajelor cărții în călătoria făcută pe Lună i-a determinat pe prichindeii din lumea întreagă să nu lase cartea jos din mână înainte de aflarea deznodământului, inspirând tot mai mulți părinți să o cumpere și să o introducă in biblioteca copiilor lor.

Heidi

heidi

Cartea scrisă de Johanna Spyri este povestea emoționantă a unei fetițe pe nume Heidi, care, după ce părăsește casa copilăriei pentru o călătorie în oraș și descoperă o altă viață, mai palpitantă, constată că nu poate trăi fără prieteni și fără toți cei dragi. O lecție despre sentimentul de “acasă”, apartenența familială și importanța familiei, pe care copilul tău merită să o audă, la ceas de seară, înainte de culcare.

Aventurile lui Tom Sawyer

aventurile-lui-tom-sawyer

Una dintre cele mai cunoscute opere din literatura pentru copii aparține celebrului scriitor Mark Twain. Cartea prezintă povestea orfanului Thomas Sawyer, un copil năzbâtios din fire, care trece printr-o mulțime de peripeții și ajunge să devină erou, contribuind la prinderea unui răufăcător. Este o poveste emoționantă, dar și amuzantă, care captivează rapid copilul.

Capra cu trei iezi

capra-cu-3-iezi

"Capra cu trei iezi", scrisă de Ion Creangă, este cartea care nu poate lipsi din biblioteca copilului tău. Cel mic nu se va mai sătura să audă pățaniile iezilor neascultători și au și ocazia să învețe o morală importantă: să nu deschidă niciodată ușa străinilor!

Secretul lui Milton

secretul-lui-milton

"Secretul lui Milton. O aventură a cunoașterii prin intermediul puterii Prezentului" este o carte extrem de interesantă dedicată celor mici, scrisă de Eckhart Tolle și Robert Friedman. Cu ajutorul unei povești iscusite, pe ințelesul prichindeilor, autorii încearcă să transmită un mesaj puternic: puterea prezentului este calea către fericire și împlinire sufletească.

Fram, ursul polar

fram_ursul_polar

Dacă ai un copil fascinat de animale, atunci povestea simpaticului și îndrăgitului ursuleț pe nume Fram va capta imediat atenția copilului. Aventurile prin care trece Fram cu circul vor încânta rapid prichindelul și-i vor deschide apetitul pentru lectură.

365 DE POVEȘTI DE SEARĂ

365 povesti seara

Cartea "365 de povești de seară" a captivat mai întâi părinții, înainte de a fascina copii. Aleasă ca fiind o soluție la îndemână pentru a diversifica poveștile de seară ale copiilor, cartea s-a dovedit a fi extrem de atractivă pentru cei mici, mai ales că vine la pachet și cu un CD audio, cu 25 de povești pe el.
Sursa: http://www.copilul.ro/copii-3-6-ani/activitati-educative/Top-carti-de-povesti-pentru-copii-a15153.html

Publicat: D.Ț.

În vizită la bibliotecă

În excursie la Centrul Academic Eminescu au venit des-de-dimineață copiii de la grădinița nr 71, grupa Clopoțelul însoțiți de educatoarea Cristina Șendrea, de mămici, tătici și bunici. După ce le-am arătat sălile de lectură ,i-am întrodus în lumea cărților, le-am prezentat și câteva apariții proaspăt achiziționate: Petre Crăciun. Cruciada pisicilor;  Alexandru Doga. Alfabet cu licurici – bucurie pentru pici; Petre Crăciun. Taina ghemului de ață.

Am admirat și comentat imaginile din cărți, am lecturat mai multe poezii despre animale, gâze. Ne-am oprit mai mult la Alfabet cu licurici – bucurie pentru pici de Alexandru Doga, citindu-le câte un catren de la fiecare literă. Copiii foarte entuziasmați au manifestat dorința de a recita poezii despre toamnă, Cătălin Diaconu, Sabina Borș, Ivan Sinițar și alții. Au cântat în cor despre toamna aurie. Am învățat cântecul A ruginit frunza din vii. Le-am prezentat expoziția micii pictorițe Bianca Bandalac. Micii vizitatori au rămas impresionați și entuziasmați, plecând cu dorința de a reveni. Toți copiii au fost înscriși la biblioteca noastră și au primit un card nominal.  

marți, 27 octombrie 2015

AVENTURILE UNEI FRUNZE DE TOAMNĂ

A fost odată, tare demult un împărat bătrân care avea numeroși slujitori voinici ca ursul și tari ca piatra. Aceștia își asumau răspunderea asupra unor sute de copile care mai de care mai blânde și mai frumoase. Omenii încă de mult, pe acest bătrân împărat l-au numit Copac, pentru că sta de veghe toată noaptea și toată ziua adăpostește pe toți trecătorii lasându-i să stea la umbra frunzelor care erau copilele.
Slujitorii, după iscusința lor aveau nume de ramuri. Toți aceștia formau împreuna un singur copac cu multe ramuri și frunze, un copac batrân de neîntrecut la numărul anilor.
Ziua era tot mai zglobie și copacul juca diferite jocuri cu ramurile și frunzele care trăiau în liniște și pace.
Într-o zi se năpusti asupra lor un vânt tare și puternic de spărgea ferestrele oamenilor și ridica în slavă hârtiile și praful de pe drum. Atunci, copacul tată-împărat chema toate frunzele și pe toți slujitorii și le spuse:
- Dragii mei copilași, suntem aproape în pragul despărțirii, vântul suflă aspru spre frunze fără pic de milă. Nu se știe care dintre voi va așterne un covor de rugină și nici nu se știe care va avea mai multe zile.
Eu, ca tată, vă sfătuiesc să nu umblati hai-hui, ci tineți-vă de frunza mamă și aveți grijă să nu vă dezlipiți de ea.
Vorbele împăratului sunau tare și zgomotos: se auzea cum vântul trece prin el ca o sabie, se vedea cum tremura și cât pe ce era să se aplece la pământ cu toată împărăția.
Dar să lăsăm asta pentru mai târziu și să vedem ce s-a întâmplat mai departe.
Mezina , frunza rea și neascultătoare dar totodată grijulie pentru împărățiile din jur, se strecura pe sub ramuri și o lua din loc prin vecini să vestească de sfaturile bătrânului. Merse ce merse din loc în loc și mai vestea pe câte un împărat care îi ieșea în cale de primejdia și nenorocirea ce avea să urmeze. Unul dintre împărați o opri din drum și o lua de mână zicându-i:
- Draga mea copilă, dulce și blajină, am aflat ce vremuri vor veni dar de asta nu-ți face griji și să nu-ti fie teamă.
Să știi că va veni toamna.
Fata-frunză făcu niște ochi mari și își închipui că toamna este un monstru, o stafie, o sperietoare de ciori, ori un cântec, un leagăn, un copil ...
- Ce-ar fi să-l întreb "cum e toamna?", își zise în gând mezina frunză.
Și hotărâtă de acest lucru prinse curaj și spuse:
- Bătrânule unchi, ce este toamna?
- Toamna este a treia fiică a anului ce coboară din înaltul cerului să-și aștearnă trena ei de culoare galben-brun-arămie, trena fiind voi frunzele care veți așterne un covor de rugina peste întreaga natură. De cum sosește de pe dealuri, începe a stropi cu mănunchi de ciumafai, natura udă, dând pentru ea culoarea ei simbolică de toamnă. Atunci soarele va coborâ spre asfințit. Răcoarea va brăzda întinsul și deodată sămânța se va scutura, frunzele ingălbenite se vor desprinde de pe ramulrile copacilor și se vor cufunda într-un somn adânc pentru totdeauna. Bruma rece și vântul sturlubatic sunt prieteni nedespărțiți ai toamnei. Împreună vor salta frunzele în sus până în înaltul cerului iar apoi le vor lăsa din nou pe pământ. Voi, vă veți apleca în fața toamnei părăsind copacul definitiv, tatăl care v-a susținut atâta timp în adierea vântului slab. Dar pentru oamnenii vrednici, toamna este ca o pagină din cartea vieții care își aduce roadele ei cu ea. De cum o zăresc se apuca cu grijă să-i culeagă veșmintele cum sunt: perele, merele, nucile, gutuile pentru care au muncit tot anul. Dar toamna nu este mai prejos căci ea e mândră și fericită de vrednicia lor și de aceea le acordă toată încrederea și speranța ei.
După câteva secunde, din fantezia povestirii fata frunză făcu niște ochi mari și galbeni ca semn de dezmorțire, îl salută cuviincios pe batrânul copac, îi spuse "la revedere" cu un glas stins subțire și se îndrepta iute spre casa părintească. Ajunsă acasă fu întrebată de parinți pe unde a umblat iar ea, cu lacrimi în ochi, istorisi tot ce i s-a întâmplat.
Cum termina, se uita pe dealuri și frumoasa toamnă se apropie de ea.
Fructele îi țineau trena, coronița de flori strălucea din ce în ce mai tare, în calea ei se așeza frunze de miresme de flori. Dar, în sfârșit, ajunse la tatăl împărat și cu încuviințarea lui lua toată calea frunzelor, copilele și le duse cu ea, rămânând în urmă dorul părinților, lacrimi amare, pustietate, iar înainte frunze ce se roteau în jurul toamnei.
Doar o urmă a mai rămas, o lacrimă de frunză și roua ce se așeza pe copacul împărat. El urma să stea de veghe și să adăpostească în continuare toți trecătorii care făceau popasuri sub el.

Publicat: D.Ț.

miercuri, 7 octombrie 2015

DECADA ORAŞUL MEU ÎN PLINĂ DESFĂŞURARE


La Centrul Academic Internațional Eminescu se desfășoară activități culturale și de informare a publicului despre capitala noastră Chișinău în cadrul Decadei ORAȘUL MEU. Echipa CAI Eminescu concomitent, la ambele etaje au public numeros. Utilizatorii de la Liceul Teoretic „Liviu Rebreanu” din clasa a IV-a „B” însoțiți de profesoara Liliana SAIZ și bibliotecara Lidia Mucuța au făcut cunoștință în cadrul orei de lectură SIMBOLURILE CHIȘINĂULUI cu trecutul, prezentul, drapelul, stema și imnul orașului. Doamna Maria CHIRILĂ le-a captivat atenția povestindu-le multe date istorice, legende, poezii și a prezentat multe ediții reprezentative despre Chișinău și personalități notorii.
În Decada ORAȘUL MEU Centrul Academic Internațional Eminescu a stabilit relații de parteneriat cu Liceul de Limbi Moderne și Management. Aceasta se datorește relațiilor doamnei Maria CHIRILĂ cu administrația liceului. Au venit în vizită în premieră absolută clasele V-VIII, ghidați de profesoarele Diana MAMALIGA, Angela ROTARU, Galina BOIAN, Svetlana BULMAGA și Tatiana TUGULSCHI.
Directoarea Elena Dabija a fost în rol de moderator al acestor vizite, povestindu-le despre instituție cele mai importante momente și realizări. Oaspeții au avut posibilitatea să cunoască patrimoniul eminescian în toată amploarea sa universală. Au fost prezentate toate produsele Centrului pe rețelele de socializare, prezentate în PowerPoint mai multe comunicări despre Eminescu, Centrul Academic Internațional Eminescu și personalitățile din alte țări care au fost în vizită. Este inexplicabilă bucuria, satisfacția și recunoștința vizitatorilor pentru tot ce au văzut și au auzit la CAI Eminescu. Florile dăruite gazdelor au fost o mărturie și un respect. Sperăm ca puntea de colaborare să nu aibă sfârșit.

marți, 6 octombrie 2015

Chișinău - oraș cântat, iubit și apreciat

   
 La Centrul Academic Eminescu au început activitățile în cadrul decadei „Orașul meu”, care au ca scop promovarea documentelor despre istoria orașului Chișinău, valorificarea patrimoniului istoric și cultural al capitalei. A devenit o tradiție desfășurarea în perioada 04-14 octombrie a decadei orașului Chișinău în cadrul bibliotecilor din rețeaua BM „B. P. Hasdeu”. Datoria noastră, a celor care locuim în acest oraș frumos, care zidim viitorul lui prin valorificarea trecutului, bogăția spirituală, culturală a prezentului să-i adăugim prin cât e posibil și faptele noastre bune.
    Copiii de la grădinița nr 40, ghidați de educatoarele Vera Prohorov și Aurelia Prodan, au asistat astăzi la o oră de lectură. Pe parcurs au ascultat legenda orașului natal, legenda râului Bâc care străbate orașul nostru. Micii utilizatori au admirat mai multe poze din fondul de documente al bibliotecii cu imagini de epocă a vechiului Chișinău. E de menționat că copiii de la grădinița nr 40 în fiecare an aduc omagiu orașului natal prezentând recital de poezie, cântec. Festivitatea s-a încheiat cu intonarea imnului orașului Chișinău interpretată de copii cu mult suflet.



joi, 1 octombrie 2015

Coronita de roua ( Povesti nemuritoare )

A fost odată un rege care nu avea decât o singură fată. Şi cum era doar una la părinţi, tatăl ei o răsfăţa fără margini, împlinindu-i toate poftele, care mai de care mai trăznite.Şi într-o bună dimineaţă, pe când se plimba în grădina palatului, rămase cu privirea asupra perlelor de rouă care pâlpâiau pe florile şi pe frunzele din jur.Îi veni o idee şi alergă într-un suflet la tatăl ei, cu gândul sa-i îndeplinească şi această dorinţă.:
     -Tată, dă poruncă să mi se facă o coroniţă din picăturile de rouă. Sunt mai frumoase şi mai sclipitoare decât perlele adevărate.!
      Tatăl ei, ştiind bine că asemenea ispravă nu se poate, încercă în fel şi chip să-i schimbe gândurile, dar fata atâta îl rugă şi atâta plânse, încât bietul se lăsă convins de ea şi dădu poruncă să i se facă prinţesei coroniţă din perle de rouă.
    Au fost aduşi la palat cei mai pricepuţi giuvaiergii din ţinut şi cei mai năstruşnici. Şi la cerinţa priţesei, li s-a spus că cel care va izbuti va primi zece saci cu galbeni, iar cei ce nu vor fi în stare, după trei zile şi trei nopţi, o vor plăti cu capul.
     Giuvaiergiii ascultară cele spuse şi în gând îşi rosteau rugăciunea cea din urmă. O jale şi o întristare adâncă domneau în tot regatul.
Giuvaiergiii se sfătuiră în ce chip ar putea să scape de năpastă. Cel mai bătn dintre ei grăi astfel:
     -Eu vă scap de urgie! Fiţi pe pace şi duceţi-vă liniştiţi la casele voastre. Aveţi încredere în mintea mea, că a avut mai multe de judecat decât voi!
A treia zi de dimineaţă se duse să-i vorbească regelui:
     -Prealuminate! Eu mă ofer să-i fac fetei tale o coroniţă de rouă, dar perlele de rouă să le iau din mâna ei.
    Regele pricepu vorbele cu tâlc ale bătrânului giuvaiergiu şi se învoi, sperând ca astfel fata lui să devină mai înţeleaptă. Aşa că o chemă pe fată şi îi spuse dorinţa giuvaiergiului.
     Auzind fata că i se face pe plac, nici nu judecă prea mult cererea bătrânului giuvaiergiu şi se arătă încântată. Ba chiar se grăbi să-l poftească, emoţionată, în grădină. Bătrânul o urmă, iar copila încercă să ia câteva picături de rouă de pe frunze, dar ele, cum era şi firesc, i se risipiră în palmă. Şi la fel se întâmpla şi cu altele, de câte ori încerca.
    După o zadarnică strădanie, în care prinţesa încerca mereu, văzând cum se risipeau şi se pierdeau în palmă picăturile de rouă, se uită la giuvaiergiul cel bătrân şi apoi la tatăl ei şi, îmbujorată de ruşine se aruncă în braţele tatălui, făgăduindu-i că de acum în colo nu avea să-i mai ceară ceva exagerat.

   Bătrânul luă galbenii de la rege, dăruiţi drept mulţumire pentru lecţia dată fetei lui, şi se grăbi să-i împartă cu ceilalţi giuvaiergii, cărora nu le venea să creadă că, pe lângă norocul de a fi scăpaţi de moarte, deveniseră şi înstăriţi.