marți, 7 aprilie 2015

Școala de Iepuri de Paști

Iepuraşul şi-a dres puţin vocea şi a început să-i vorbească, plimbându-se prin birou cu labele la spate: „Albino, eşti unul dintre cei mai buni iepuri de Paşti de la şcoala noastră. Îmi aminteşti de mine în tinereţe. Eram la fel de energic şi de agil ca şi tine. Dacă tu crezi că nu ai nevoie de bune maniere pentru meseria aceasta sunt de acord să te scutesc de cursul acesta cu o singură condiţie: să distribui cadouri unor oameni la fel de nepoliticoşi ca şi tine.Nu o să dai ouă copiilor ci părinţilor şi bunicilor care nu mai cred în Iepuraş”
Albino a început să râdă şi era nespus de fericit că nu va fi dat afară de la şcoală. Iepuraşul l-a întrerupt însă: „Nu am terminat Albino. Oamenii despre care ţi-am vorbit obişnuiesc să arunce cu ouăle şi să plângă că vor cadouri mai scumpe, este foarte greu să le faci un cadou mulţumitor şi va fi o muncă foarte grea. De aceea pentru fiecare ou pe care vei reuşi să îl dăruieşti, eu îţi voi dărui trei în schimb.”
Năzdrăvanul nostru la auzul acestor cuvinte s-a entuziasmat grozav şi s-a hotărât să uite de planul lui cu furtul de ouă pentru că acum avea ocazia să primească de trei ori mai multe. A întrebat totuşi: „Da ceilalţi iepuri care lucrează cu copiii câte ouă primesc?” Iepurele şef a zâmbit şi i-a spus că la finele distribuirii fiecare iepure primeşte un coş cu ouă pictate, coş mai mare sau mai mic în funcţie de câţi membrii numără familia respectivului.
Albino i-a mulţumit Iepuraşului şi a plecat să se pregătească de dimineaţa cea mare, fericit că va câştiga mai mult decât toţi.
În dimineaţa de Paşti toţi iepurii au pornit la drum, care mai de care mai veseli şi mai încărcaţi.
Albino a plecat şi el, cărând în spate un sac de trei ori mai mare decât cei ai colegilor săi, gata să îşi termine treaba cât mai repede.
Pe la jumătatea dimineţii iepuraşii se întorceau la sediu pentru câte un nou sac de ouă, fericiţi şi glumeţi. Albino se întorcea şi el cu sacul lui uriaş plin cu ouă sparte, murdar de albuş şi gălbenuş, jumulit şi obosit. Nici măcar un om mare nu a crezut că Albino este un iepure de Paşte, toţi l-au gonit şi au aruncat după el cu ce-au nimerit.
Lăcomia nu se poate răsplăti niciodată dragii mei, nu vă doriţi niciodată mai mult decât puteţi duce pentru că s-ar putea chiar să primiţi şi nu o să fie prea plăcut. Desigur ca dacă învăţaţi din greşeli, răsplata poate fi înzecită aşa cum s-a întâmplat şi cu Albino al nostru.
De la această ispravă Albino a rămas responsabil cu copiii şi oamenii mari care nu cred în Iepuraş. Răsplata lui însă este întradevăr foarte mare pentru că de fiecare dată când reuşeşte să convingă pe câte cineva să îi accepte darul şi să creadă în Iepuraş primeşte un ou de aur şi un ou de ciocolată. Iepuraşul cel bătrân i-a promis că atunci când va strânge 100 de ouă de aur îi va ceda funcţia de director al Şcolii de Iepuri de Paşti.
Indiferent care Iepuraş o să vă aducă vouă darurile de Paşti, nu uitaţi să îi mulţumiţi şi să primiţi orice cadou cu inima deschisă. Iar dacă vă vizitează Albino, ajutaţi-l şi pe el pentru că nu mai e de mult lacom şi a început să iubească foarte mult copiii, mai ales pe cei care cred în poveşti şi vise frumoase, în zâne, prinţese, Moş Crăciun şi Iepuraş.
Şi-am încălecat pe-un coş cu ouă
Şi v-am spus o poveste cu rouă!


Sper că este o poveste care a trezit curiozitate și imaginație. O poveste de la care aveți ce învăța. Nu-mi rămâne decât să vă invit la bibliotecă, la Centrul Academic Internațional Eminescu, pentru a vă delecta cu cărți bune, interesante, utile... povești pe potriva așteptărilor voastre, dragi cititori.


Publicat: Diana Ț.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu