Toţi oamenii te aud când vorbeşti, prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte...
Prietenia joacă un rol foarte important în viaţa copilului. Alături de prieteni copilul se simte bine, liber, degajat şi împreună au mai mare dorinţă de a face ceva, de a creşte fumos.
Iată că astăzi vă propunem spre lecturare povestea, care sperăm să vă plăcă şi să luaţi unele învăţăminte din ea. Lectură plăcută!
Despre
Prietenie
(după un basm rusesc)
A fost odată ca niciodată un câine care trăia
singur în pădure. Pentru că i s-a făcut urât singur, s-a tot dus prin pădure
să-şi caute un prieten.
Câinele îi zise:
-
Dragă iepuraşule, vrei să fim prieteni?
-
Bine, spuse iepuraşul!
Cum se făcuse seară, cei doi prieteni hotărâră să
se culce. Pe la miezul nopţii, câinele se trezi şi începu să latre. Iepurele se
sperie şi zise:
-
Hei, de ce latri? O să ne audă lupul şi va veni să ne
mănânce pe amândoi!
Câinele a tăcut şi s-a gândit: „Ce prieten prost
mi-am găsit! Iepurele e fricos! Hai să mă fac prieten cu lupul! De bună seamă
că el nu se teme de nimeni!”
Şi l-a părăsit pe iepuraş. Mergând el prin pădure,
într-o bună zi se întâlni cu lupul. Câinele îi spuse:
-
Lupule, hai să fim prieteni!
-
Cum vrei tu, zise lupul! Când sunt doi e mai vesel!
Plecară împreună. Dar, cum se înserase, hotărâră
să doarmă. Lupul adormi, dar câinele, pe la miezul nopţii, temându-se de
întuneric, începu să latre. Lupul, speriat, cu inima cât un purice, zise:
-
De ce latri? Vrei să vină ursul să ne omoare?
„Ei, gândeşte câinele, nici lupul nu-i prea
puternic. Dacă se teme de urs, o să-l părăsesc pe lup şi mă voi împrieteni cu
ursul.”
Zis şi făcut. Câinele porni prin pădure să-l caute
pe urs. Într-o zi, iată că-i iese în cale ursul. Câinele îi zise:
-
Ursule, hai să fim prieteni! Mi s-a urât să trăiesc
singur în pădure.
Acesta s-a învoit. A venit seara
şi cei doi prieteni s-au culcat. Pe la miezul nopţii, câinele s-a trezit şi a
început să latre.
-
Taci, mă, zise ursul! O să ne audă omul şi vine să ne
omoare.
„Halal prieten! Şi ursul ăsta e un fricos! Dacă se
teme de om, trebuie să mă împrietenesc cu acesta, gândi câinele!”
Îl părăsi pe urs. Degeaba bătu pădurea în lung
şi-n lat, nici urmă de om, până într-o zi, când un tăietor de lemne se opri la
marginea pădurii.
Câinele şi-a făcut curaj şi l-a întrebat:
-
Bine, hai cu mine, zise omul!
Şi-au plecat împreună, spre casă. A venit seara.
Omul s-a culcat şi a adormit. Pe la miezul nopţii, câinele a început să latre,
dar omul nu s-a trezit. Atunci a lătrat mai tare. Omul s-a trezit şi i-a spus:
-
Dragul meu, dacă ţi-e foame, mănâncă ceva şi lasă-mă să
dorm!
Multumesc de aceasta istorioara! Este foarte interesanta!! bravo ca ati scris aici si noi o citim.
RăspundețiȘtergere