Un ţăran își scăpă toporul în rîu;
de necaz, se așeză pe mal și plînse amarnic. Duhul apelor îl auzi, i se făcu milă de ţăran și
îi aduse din rîu un topor de aur. Îl întrebă:
— Al tău este toporul acesta?
Ţăranul răspunse:
— Nu este al meu.
Duhul apelor aduse un alt topor, de data asta de
argint.
Și iarăși răspunse ţăranul:
— Nici acesta nu este al meu.
Atunci duhul apelor aduse un topor obișnuit.
Ţăranul se bucură:
— Acesta-i toporul meu!
Duhul apelor îi dărui toate cele trei topoare, ca
răsplată pentru cinstea de care dăduse dovadă.
Acasă, ţăranul arătă prietenilor topoarele primite
în dar și le povesti toată întîmplarea.
Unul din ei se gîndi să facă la fel: se duse pe
malul rîului, își aruncă într-adins toporul în apă, se așeză pe mal și începu
să se căineze.
Duhul apelor veni cu toporul de aur și îl întrebă:
— Al tău este toporul acesta?
Ţăranul strigă bucuros:
— Al meu este, al meu!
Duhul apelor nu-i dădu nici toporul de aur și nici
toporul care-i aparţinea, drept pedeapsă că a minţit.
Lev Tolstoi
Publicat: B. Olesea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu