Hector Malot (d. 17 iulie
1907) este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori francezi. A studiat dreptul
la Rouen şi Paris, dar literatura a devenit pasiunea sa. A publicat prima carte
- Les Amants - în 1859. În total, a scris peste 70 de cărţi, dar cel mai
cunoscut raman este "Sans
famille" (Singur pe lume). A fost dedicat fiicei lui, Lucie."În timp ce scriam această carte, mă gândeam
tot timpul la tine, copila mea, și numele tău îmi venea în fiecare clipă pe
buze. O să-i placă lui Lucie? O va interesa pe Lucie?..." se întreba Hector Malot la începutul cărții
sale.
Singur pe lume este povestea unui orfan, micul Rémi, care
trăiește în casa unei femei, tușa Barberin. Soțul acesteia, zidarul Jerome,
suferă un accident grav fiind astfel nevoit să îl închirieze pe copil unui
proprietar de circ,
Vitalis, care dădea mici reprezentații alături de un cățel, Capi, care-i
conduce pe Dolce și Zerbino, alți căței artiști și pe Suflețel, o maimuță
dresată. Romanul se termină în momentul în care Rémi reușește să-și regăsească,
cu ajutorul lui Mattia, familia. Cartea are și o continuare care se numește În familie.
(fragment)
Am auzit spunîndu-se că
e o chestiune ştiinţifică interesantă de a şti dacă
maimuţele rîd. Cred că
acei care şi-au pus această întrebare sînt savanţi de bibliotecă, oameni care nu
şi-au dat niciodată osteneala să studieze maimuţele. Eu însă, care am trăit
multă vreme în apropierea lui Sufleţel, pot să afirm că rîdea şi, deseori chiar,
într-un fel care mă umilea. Bineînţeles că rîsul lui nu era întocmai ca al
omului.Dar, mă rog, cînd un sentiment oarecare îi stîrnea veselia, colţurile
gurii i se trăgeau înapoi, pleoapelei se încreţeau, fălcile i se mişcau repede,
iar ochii lui negri scînteiau ca nişte cărbuni aprinşi. De altfel,curînd
am putut observa la el aceste semne caracteristice ale rîsului în împrejurări
destul de jignitoare pentru mîndria mea de om.
— Acum că te-ai gătit,
îmi spuse Vitalis, după ce îmi pusesem şi pălăria, o să ne-apucăm de treabă,
casă putem da mîine, cînd e zi de tîrg, o mare reprezentaţie în care îţi vei
face debutul.întrebai ceeste aceea
debut,şi Vitalis mă lămuri că înseamnă să joci pentru
prima dată în faţa lumii.
— Mîine vom
da aici primul nostru spectacol, spuse el, în care vei juca şi tu. Aşa că
trebuie sărepetăm de pe acum rolul pe care ţi l-am hărăzit.în ochii mei miraţi
el citi că nu pricepusem. — Înţeleg prin rol ceea ce vei avea tu de
făcut în acest spectacol. Te-am luat cu mine nu numai ca săai plăcerea
să te plimbi. Nu sînt de ajuns de bogat pentru asta. Te-am luat
ca să munceşti. Şi muncata, tocmai în asta va consta : să joci
teatru împreună cu cîinii mei şi Sufleţel.
— Dar nu ştiu
să joc teatru ! am strigat eu, speriat.
— Tocmai de
aceea o să te învăţ. Iţi închipui şi tu că nu de la sine merge Capi atît de
graţios pe labelede dindărăt, după cum nici Dolce nu pentru plăcerea ei sare
coarda.
Capi a învăţat cum să stea
în picioare, tot aşa cum şi Dolce a învăţat să sară coarda: a fost nevoie
să muncească multă vreme pentrua redobîndi aceste talente; numai aşa au ajuns
artişti iscusiţi. Tot astfel şi tu, acuma, trebuie să munceştica să înveţi
rolurile pe care le vei juca împreună cu ei. Aşa că, la treabă !Ce ştiam eu, în
timpul acela, despre muncă, era foarte puţin. Credeam că a munci înseamnă
să sapi pămîntul, sau să tai un copac, sau să ciopleşti în piatră, şi nu-mi
închipuiam munca în alt fel. Comedia pe care o vom juca, continuă Vitalis, se numeşte : Slugă
la domnul Sufleţel sau Cel mai prost nu e cel care credeţi!
Iată subiectul : domnul
Sufleţel a avut pînă acum o slugă de care era foarte mulţumit, şi anume pe
Capi. Dar Capi îmbătrîneşte şi domnul Sufleţel doreşte o slugă nouă
;Capi se obligă să-i aducă pe cineva. Dar nu-i va aduce tot un cîine în loc, ci
îi va aduce un băiat, un ţărănuş, cu numele de Remi.
Peripeţiile prin care a
trecut Remi, în lumea circului, şi cum acesta şi-a regăsit familia, le vei afla
citind cartea în întregime la Centrul Academic Eminescu!
Vă aşteptăm!
Publicat de Fărîmă M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu