Într-o zi, Petru a
găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură!”
exclamă el.Şi iată, că porni la drum. Şi merse, ce merse şi ajunge la o pădure. Acolo
l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Eşti suficient de puternic şi curajos
pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui
Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă,
iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până
la capăt.
Când cei doi ajunsese la
poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă şi poţi să
ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi, suntem în căutarea unei
comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi
însoţeşte pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era
foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să
îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită,
era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăşi de drum.
Curând, au ajuns la valea
din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoţeşti în
căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru
pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum.
Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca
să le ţină de cald.
Apoi, cei patru ajunsese, în final, în deşert unde se întâlni cu Cămila.
“Eşti numită oaia deşertului” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să
străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea
comorii?”. Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel că el,
Oaia şi Leul se urcă pe ea, iar împreună şi fericiţi străbat întreg deşertul cu
Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.
Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca
Ţestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă ne poţi
ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ şi
astfel că porniră toţi la drum.
Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă
cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.
Acesta le vorbi cu
înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa: “Felicitări, aţi găsit comoara.”
“Unde este?” exclamă toţi surprinşi.
“Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea,
aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi
reuşit unul fără celălalt.”
Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate!
Toţi au găsit PRIETENIA!…Şi,
într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară!
Morala
Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de “a
împărţi” - prietenii
împart aproape totul, experienţele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele,
bucuriile şi tristeţiile lor - de “altruism”- prietenii au grijă unii de
alţii - şi de “sprijin şi grijă“-
prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alţii; suportul
vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai
important. Şi atunci, construirea şi menţinerea unei prietenii este unul dintre
cele mai bine răsplătite proiecte ale vieţii noastre.
Sursa: http://povestiri-cu-talc.blogspot.com/2007/05/prietenia-comoara-cea-mai-de-pre.html
Publicat: Pleşca Marcela