Poveste
populară osetină
A fost odată un şoricel. Şi tare ar mai fi dorit să-şi facă
nişte prieteni de nădejde. Că avea el nişte vecini - nişte şoricei alde dânsul,
care erau ca vai de ei -becisnici (neputincioşi), mititei. Dorea însă să aibă
un prieten voinic, poate chiar cel mai puternic din lume. Aşa că s-a urcat el
într-o noapte într-un pin înalt şi a început să chiţăie la Lună:
- - Lună, mă auzi, Lună?! Se spune că ai
fi cea mai voinică. Hai să fim prieteni!
Luna l-a privit de pe boltă şi i-a
răspuns:
- -Ba nu-s eu cea mai voinică şi nici
cea mai luminoasă! Cel mai luminos şi cel mai puternic este Soarele!
- - De bună seamă, ai dreptate, rosti
Şoricelul şi, cum numai se iţi Soarele de după orizont, îi şi vorbi:
- -Soare-frăţioare, tu eşti cel mai
puternic! Aş vrea să fim prieteni.
- -Ba n-aş zice, răspunde Soarele, iată
vine norul şi mă acoperă cât ai zice peşte. Înseamnă că el este mai puternic
decât mine.
- Într-adevăr, se dumeri Şoricelul,
urmărind cum Norul îl acoperă pe Soare.
Se dădu atunci la nor:
- -Norule, care eşti cel mai puternic,
hai să fim prieteni!
- - N-aş fi contra, a bubuit Norul, însă
iată că se stârneşte Vântul-năprasnicul şi mă pune pe fugă.
Şi, de bună seamă: Vântul cel
năprasnic a mânat norul hăt departe.
- Vasăzică, tu eşti cel mai puternic,
zice Şoricelul. Hai, Vântule să fim prieteni!
- -Ba nu-s eu. Cei mai puternici şi
voinici, se dădu cu părerea Vântul-năprasnicul, cred că-s boulenii care trag
plugul pe brazdă: eu le suflu în faţă, dar lor nici că le pasă - îşi caută de
treabă.
Abia dădu Şoricelul să sară din pin,
să le iasă boulenilor înainte, când colo ei , cum trăgeau plugul greu, s-au
oprit locului.
- -Muuu! mugiră ei. Iar am dat de o
cioată(ciot). Nici fierul plugului nu-i în stare s-o străpungă, oricât ne-am
speti. Oare cine ar putea să ne ajute?
- -Noi! Noi! Noi! s-a auzit un chiţcăit
de sub pin.
Şi când s-a uitat Şoricelul, i-a
văzut pe vecinii lui de totdeauna - şoriceii ceia becisnici şi mărunţei.
Ţâşnesc unul după altul de prin găuri, aleargă pe arătură spre brazda unde s-a
oprit plugul în cioată. Şi cum ajung încep să roadă rădăcinile cu dinţişorii.
Peste câteva minutecioata, roasă din toate părţile, s-a dat la o parte şi
plugul, tras de bouleni a mers mai departe.
- - Iată cine-i cel mai voinic, mai de
nădejde, au zis uşuraţi boulenii. E acela care te ajută la nevoie. Dar tu ce
fel de prieten cauţi?
- - Eu nu-mi caut prieteni. De-acum i-am
găsit, a rostit bucuros Şoricelul. Aceştia-s vecinii mei. Ei îmi sunt cei mai
buni prieteni!
Multumesc de pooveste...am citit copiilor mei....sunt pasionata de aceste publicatii pentru copii ...
RăspundețiȘtergere