…Eu
sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu.
Tu determini în cea mai mare măsură,
dacă voi eşua în viaţă.
Dă-mi, te rog, acele lucruri, care
mă vor îndrepta spre fericire.
Educă-mă, te rog, să pot fi o
binecuvîntare pentru lume…”
(Mamie Jene Cole)
Şi după atâţia
ani, Ea tot mă cheamă. Avea vorba blândă şi înţeleaptă a educatoarei din
copilăria mea. Chip arătos şi elegant, ochii albaştri, largi ca
cerul, vocea curgătoare ca apa Nistrului. Cărţile, între care era zidită
permanent, nu-i iepuizau energia. Dimineaţa te întâlnea zîmbitoare, te lua de
mina cu blândeţe şi ca o Zână te conducea în împărăţia cunoştinţelor. De
fiecare data o regăseam pe mama în chipul Dumneaei.
De-atunci,
din copilărie, am decis să devin educatoare. Voiam să fiu ca Ea, să-l cânt pe
Eminescu tot atât de dulce, să le vorbesc despre ţară ca pe o poveste şi să descoper
seminţe de vocaţie străduindu-mă prin jocuri să modelez iscusit caractere noi
la copii.
O poveste bulgară
spune: „Fructele pe care le culeg copiii nu se văd, pentru că ele
se află în inima şi mintea lor, dar acestea sunt cele mai valoroase şi mai
nestemate fructe”.
Un educator, în
opinia mea, este un promotor al valorilor general-umane
Din perspectiva
propriei experienţe pot afirma că un educator, pe parcursul activităţii se
manifestă ca un bun organizator, facilitator, provocator, prieten, animator,
cercetător, consultant, mentor, expert, evaluator.
Implicîndu-se conştient
în aceste activităţi prezente la fiecare oră, educatorul contribuie la buna creştere
a tinerii generaţii, care-i pregăteşte nu doar pentru şcoală ci şi pentru viaţă.
Suntem într-un
mediu solicitat continuu de reforme şi pentru ca aceasta să influenţeze pozitiv
procesul educational, cadrele didactice se axează pe componentele curriculare,
care urmăresc aprofundarea schimbărilor calitative din sistemul educaţiei
timpurii prin aplicarea în practică a metodologiei centrate pe copil, bazate pe
o bună înţelegere de către actorii relevanţi ai specificului dezvoltării şi
învăţării copiilor la diferite etape de vârstă, care sunt reflectate în
standardele copilului şi cele ale cadrului didactic. Accentul se pune pe
interdependenţa tuturor domeniilor de dezvoltare a copilului şi, respectiv, pe
abordarea holistă a copilului de către pedagog, pe recunoaşterea unicităţii şi
a nevoilor speciale ale fiecăruia şi pe necesitatea de a adapta mediul şi a
ajusta practicile în conformitate cu acestea.
Calitatea învăţământului
este imperativul vremii, iar realizarea lui revine cadrelor didactice, puse în
situaţia de a face modificări, capabile de a se adapta la nou, flexibile şi
deschise originalului, netradiţionalului ce constituie optimizarea învăţământului.
Aduc mulţumiri
educătoarei mele, Mihaila Liuba Iacov din satul Horeşti raionul Ialoveni,
educatoarelor din colectivul unde activez în prezent, instituţia preşcolară
nr.40 or. Chişinău şi tuturor celora ce au îmbrăţişat profesia de pedagog,
pentru încrederea manifestată şi talente încurajate. Am speranţa că în
ierarhiile societăţii, dascălul va fi situat pe pedestalul ei, constituind ceea
ce este personalitate deontologică.
Cu prilejul
sărbătorii, zilei profesorului, urări de sănătate, inspiraţie, noi forţe de
creaţie, rezistenţă, în faţa tuturor vicisitudinilor, ani mulţi de făurire,
idei inovatoare în nobila activitate de modelare a viitotorilor cetăţeni ai
meleagului natal.
În această zi
luminată vă aduc un brat de crizanteme din satul Horeşti cules de mulţi ani la
rând.
Vera Diocher, metodist, grad didactic întâi,
Instituţia preşcolară nr.40, or. Chişinău
De Ziua
Mondială a Profesorilor, echipa Centrului Academic Eminescu aduce un omagiu
deosebit educatorilor din sectorul Botanica de la grădiniţele Nr. 40, 91, 139 pentru
colaborare fructuoasă , parteneriat în promovarea culturii cărţii în rândul
micilor cititori.
Cele mai
sincere şi frumoase urări de bine, sănătate şi succese în munca nobilă care o
depuneţi zi de zi în educaţia tinerii generaţii.