IMN EMINESCULUI ÎN NOUĂSPREZECE CÂNTURI de VALERIU ANANIA

Larisa Arseni. Maestru în artă.

Colaboratoare la CAIE.

         

          La Centrul Academic Internaţional Eminescu, Rucsacul de vacanţă continuă să se umple cu noi lecturi, noi poveşti şi povestiri adevărate. Astăzi i-am avut ca vizitatori pe copiii de la Centrul Comunitar pentru Copii şi Tineret Orizont, însoţiţi de pedagogul lor, doamna  Raisa Rusu. Am citit împreună IMN EMINESCULUI în nouăsprezece cânturi de Valeriu Anania, din ciclul Eminescu şi Ortodoxia.

          Autorul face o retrospectivă a tuturor temelor abordate de scriitor, încercând să scoată în evidenţă stările de spirit pe care le avea poetul în momentele de meditaţie şi de creaţie, numindu-le stări şi trepte.

          Am discutat cu copiii despre cele mai preţioase lucruri pe pământ, cum ar fi: omul, viaţa sănătatea, familia, sufletul, credinţa - aici le-am amintit copiilor legenda  Darul lui Dumnezeu, pentru Eminescu, în care îngerul l-a binecuvântat de trei ori şi cu vocea stinsă ca de litanie, i-a citit cuvântul lui Dumnezeu: Ştiu cât de mare este sufletul tău. Ştiu că în el va încăpea o lume întreagă, ştiu că în el vei vrea să cupeinzi chiar nemărginirea  Mea. Ştiu că inima îţi va arde de iubire. Că îţi vei iubi ca nimeni altul neamul din care te-ai născut, că îi vei iubi pe oameni până la sfârşit, că vei iubi toate frumuseţile făcute de Mine, că vei iubi râul, ramul, că vei iubi Biserica Mea, pe Sfinţii Mei, pe Maica Mea; ştiu că mă vei iubi pe Mine. Şi pentru că te vei asemăna cu Mine în iubire, ţie îţi dăruiesc darul Meu cel mai de preţ: îţi dăruiesc suferinţa. Întreaga ta viaţă va fi muiată în adâncuri amare de lacrimi. Săbii, fulgere şi piroane vor trece prin sufletul tău. De la oameni vei primi biciuiri, loviri şi pietre. Toţi se vor lepăda de tine, îţi vor înjosi numele şi-l vor umili. Chiar şi cei apropiaţi ai tăi, când îţi va fi cel mai greu, îţi vor da să bei fiere şi otravă. Răni nevindecate şi nemângâiate vei purta în trup şi în suflet. Îngerul s-a oprit o clipă, a suspinat şi a citit mai departe:

          Din acest adânc de suferinţă va creşte un tânăr mândru ce va arde în inima sa toate dorurile şi durerile neamului său. Va creşte un tânăr voievod ce va fi peste veacuri lumina neamului său. Iar când lumea nu va mai putea încape strălucirea ta, lumina ochilor tăi se va stinge. Atunci vei urca uşor cu suflet blând şi luminos, slobozit de toată suferinţa, în lumina falnicilor bolţi, în palatele cele de mărgean, acolo unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin...

          Copiii au rămas profund impresionaţi de puterea Cuvântului spus de Dumnezeu, dar şi de om, deoarece cuvântul este materia primă cu care omul face ce vrea, face bune, dar poate face şi mai puţin bune. Cuvântul ne poate ridica în slăvi, dar ne poate arunca şi în străfunduri. Aceşti şcolari, care sunt abia în formare, în procesul comunicării îşi dezvăluie trăirile, sentimentele care îi frământă, iar noi, aici intervenim prin intermediul cărţilor şi încercăm să-i facem să citească, le recomandăm ce să citească ca să găsească răspunsuri...