Pagini

joi, 9 februarie 2017

O lecţie de Cinste şi Omenie


                                               (de Petru Demetru Popescu)
     
       Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îi preţuia pe oameni nu după ceea ce erau – boieri, ţărani, ci după omenia lor. Aşa stând lucrurile, se îmbrăca adesea în haine simple şi pornea prin ţară. Într-o zi ajunge el în târgul Vasluiului. Era îmbrăcat într-o pelerină de negustor, dar pe dedesubt îşi pusese straele domneşti. Şi iată ce văzu: un boier rotofei se răstea la un ţăran, pasămite pentru că nu se dăduse la o parte din calea lui. Şi-l îmbrâncea, şi-l lovea, ca omul să se aşeze în genunchi în faţa lui.
            Cuza merse până la locul cu pricina şi-i zise boierului cu voce domoală:
- De ce vrei să stea în genunchi omul ăsta?
Boierul răspunse cu dispreţ:
- Iaca aşa, pentru că vreau eu să-mi simtă puterea!
La auzul acestor cuvinte, Cuza îşi scoase pelerina şi apăru în straele de domn.
Boerul, dându-şi seama cine îi vorbrşte, tremurând din toate mădularele, dădu să cadă în genunchi la picioarele lui Cuza, dar acesta îl opri:
            - Nu mie să-mi ceri iertare, ci acestui om, pe care l-ai umilit. El este ţăran, împreună cu fraţii săi muncesc din zori până-n amurg acest pământ, pentru ca voi, boierii, să vă înfruptaţi din roadele muncii lor.
            - Cum să îngenunchez în faţa ţăranului? se îngrozi boierul
            Ba să-i săruţi şi mâna lui aspră, boierule, îi zice Cuza Vodă, mâna lui aspră de muncă pe care trebuie s-o respecţi!.
Cules: Larisa Arseni. Maestru în artă. Colaboratoare la

Centrul Academic Internaţional Eminescu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu