O lecţie de Cinste şi Omenie

                                               (de Petru Demetru Popescu)

     

       Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îi preţuia pe oameni nu după ceea ce erau – boieri, ţărani, ci după omenia lor. Aşa stând lucrurile, se îmbrăca adesea în haine simple şi pornea prin ţară. Într-o zi ajunge el în târgul Vasluiului. Era îmbrăcat într-o pelerină de negustor, dar pe dedesubt îşi pusese straele domneşti. Şi iată ce văzu: un boier rotofei se răstea la un ţăran, pasămite pentru că nu se dăduse la o parte din calea lui. Şi-l îmbrâncea, şi-l lovea, ca omul să se aşeze în genunchi în faţa lui.

            Cuza merse până la locul cu pricina şi-i zise boierului cu voce domoală:

- De ce vrei să stea în genunchi omul ăsta?

Boierul răspunse cu dispreţ:

- Iaca aşa, pentru că vreau eu să-mi simtă puterea!

La auzul acestor cuvinte, Cuza îşi scoase pelerina şi apăru în straele de domn.

Boerul, dându-şi seama cine îi vorbrşte, tremurând din toate mădularele, dădu să cadă în genunchi la picioarele lui Cuza, dar acesta îl opri:

            - Nu mie să-mi ceri iertare, ci acestui om, pe care l-ai umilit. El este ţăran, împreună cu fraţii săi muncesc din zori până-n amurg acest pământ, pentru ca voi, boierii, să vă înfruptaţi din roadele muncii lor.

            - Cum să îngenunchez în faţa ţăranului? se îngrozi boierul

            Ba să-i săruţi şi mâna lui aspră, boierule, îi zice Cuza Vodă, mâna lui aspră de muncă pe care trebuie s-o respecţi!.

Cules: Larisa Arseni. Maestru în artă. Colaboratoare la

Centrul Academic Internaţional Eminescu.