Măgarul care a cucerit o cetate

 (poveste tadjikă)
Haideți să citim povești, să creștem împreună cu ele. Pentru a înțelege sensul copilăriei, vă invit să citiți, să citiți cât mai mult, căci doar așa puteți crește și vă puteți forma ca personalitate.

Un biet o nu avea altă avere decât un măgar prăpădit și jigărit. Cineva îi dăduse ideea să meargă într-o cetate îndepărtată unde, acest animal, nefiind cunoscut, cine știe, ar fi putut obține ceva galbeni pe el.

Nu așteptă să i se spună de două ori și, cu un boț de mămăligă rece în traistă, o porni la drum lung. Curând, ajunse tocmai în cetatea pomenită.

- Acesta este un animal rar, începu el să-și laude măgarul. El poate cuceri cetăți. E cel mai mare cuceritor al lumii...

Prinse de veste de sosirea lui chiar regele și-l chemă la el.

- Cât ceri pentru animalul acesta nemaivăzut, cu puteri miraculoase?, îl întrebă regele

- Cer atâția galbeni cât cântărește el, răspunse omul cel sărac, care prinse gust de aur.

Și regele îi dădu greutatea măgarului în aur.

În curând, cetatea se află în pragul războiului cu cetatea vecină. Dar nimănui nu-i păsa decât să îngrașe măgarul, care trăia în staul regesc și toți își puseră nădejdea salvării în animalul acela curios. Și, într-adevăr, când dușmanii ajunseră aproape de cetate, oamenii i-au dat frâu liber măgarului. Fericit că se afla în libertate, el începu să ragă atât de fioros, încât dușmanii, speriați și de arătarea cu urechi cât toate zilele, și de răgetele lui fioroase, o rupseră la fugă.

În cetatea învingătoare, măgarul acela a rămas multă vreme cea mai respectată și mai temută viețuitoare. I s-au pregătit cele mai bune merinde și cea mai aleasă băutură și toți curtenii, mereu în jurul lui, căutau să-l mângâie, convinși că atingândul se pot molipsi de vitejia măgarului.

Cules computerizat: D.Ț.