Parcul

Revista „Practic DRAGA MEA pentru copii”, este o revistă de citit, cu drag, în familie. Director fondator al revistei este Mariana Brăiescu şi se editează la Bucureşti. Revista este îndrăgită de utilizatorii care vin la Centrul Academic Eminescu deoarece este foarte atractiv ilustrată şi are un conţinut foarte interesant.

Important este şi faptul că autorii revistei sunt majoritatea copii, dar şi maturii mai publică unele texte. Revista pune la dispoziţie: poezii pentru pitici, poveşti, ghicitori, curiozităţi, afişe publicitare şi permite copiilor să-şi posteze pozele şi impresiile-opiniile despre unele lecturi.

Este foarte binevenită şi suplimentul acestei reviste „Practic DRAGA MEA pentru copii de COLORAT”, care conţine pentru cei mai mititei desene de colorat, iar pentru şcolari texte şi jocuri.

„Practic DRAGA MEA pentru copii” este o revistă care ne oferă şansa să ne distrăm, să ne jucăm şi să învăţăm foarte multe lucruri frumoase şi înţelepte.

Fii prieten cu această revistă şi dacă doreşti să citeşti mai multe vino la noi la Centrul Academic Eminescu

Am primit numărul din luna noiembrie care conţine următoarele: Noiembrie, Parcul, Iepuraşul Ţup, Veveriţa; Prietenie, Ghicitori, De ce sare puricele?, Păpuşica, Povestea bunicului meu, Rândunică, rândunea, Să ne alegem o meserie!, Album foto. Draga mea pentru copii. Vă propunem spre lectură istorioara PARCUL pentru a înţelege mai bine ce este o faptă bună ş demnă de urmat.

 A fost odată, într-un parc mai pustiu, un coş de gunoi.

    El se plângea şi se frângea că nimeni prin parc nu venea. Şi totuşi când oamenii treceau, gunoaie pe jos aruncau. Ce să facă,se-ntreba, să fie din nou aşa? El se gândea ce bine era odată, când toată lumea în parc stătea şi când în el se arunca hârtia ce se recicla.

    Îmtr-o zi, un copil cu inima de aur şi foarte generos a văzut mizeria din parc şi s-a gândit că n-ar stica să intre lumina şi prin parcul acela. Astfel, a doua zi, acel băiat colegii şi-a-ntrebat:

-        Mă ajutaţi azi după – amiază gunoiul din parc să mai vadă o rază, să fie voie bună şi să facem ceva bun pentru natură? A spus copilul bucuros, dar colegii n-au vrut nici să audă. Cum ei gunoaie să adune o droaie?

-        Atunci copilul, supărat, la gândul lui tot n-a renunţat şi s-a dus el frumuşel parcul să-l cureţe niţel, mizeriile le-a adunat şi parcul de veselie pe loc a răsunat.

Mai apoi, un om care pe-acolo trecea, văzând copilul care curăţa, spre el sa-ndreptat şi astfel l-a întrebat?

-        Copilaş micuţ,ai nevoie de-un bănuţ?

-        Da, da, răspunse el, stai să mă gândesc niţel ce aş face eu cu el?

Bănuţul atunci l-a luat şi-un carton a cumpărat, pe care mare a placat, ca lumea să ştie, în parc când o să vie: INTRAŢI, INTRAŢI, NU VĂ SFIIŢI, PARCUL DE MI-L VIZITAŢI, C-ACUM NUME EU I-AM DAT ŞI ,, INIMĂ DE AUR’’ L-AM BOTEZAT, căci cu mânuţele astea două am strâns şi curăţat cât nouă!

Şi acum, în încheiere, eu îmi i-au la revedere cu convingerea că-n lumea asta, uneori atât de tristă, mai există oameni cu inimă mare, care ajută pe orişicare.

    Raluca Verebeli, 13 ani, Şcoala Gimnazială Lieb, satul conacul lui Iosif, judeţul Timiş / Revista pentru copii Draga Mea Nr.11.