Țăranul și duhul apelor

 Un ţăran își scăpă toporul în rîu; de necaz, se așeză pe mal și plînse amarnic. Duhul apelor îl auzi, i se făcu milă de ţăran și îi aduse din rîu un topor de aur. Îl întrebă:

— Al tău este toporul acesta?

Ţăranul răspunse:

— Nu este al meu.

 Duhul apelor aduse un alt topor, de data asta de argint.

Și iarăși răspunse ţăranul:

— Nici acesta nu este al meu.

Atunci duhul apelor aduse un topor obișnuit. Ţăranul se bucură:

— Acesta-i toporul meu!

Duhul apelor îi dărui toate cele trei topoare, ca răsplată pentru cinstea de care dăduse dovadă.

Acasă, ţăranul arătă prietenilor topoarele primite în dar și le povesti toată întîmplarea.

Unul din ei se gîndi să facă la fel: se duse pe malul rîului, își aruncă într-adins toporul în apă, se așeză pe mal și începu să se căineze.

Duhul apelor veni cu toporul de aur și îl întrebă:

— Al tău este toporul acesta?

Ţăranul strigă bucuros:

— Al meu este, al meu!

Duhul apelor nu-i dădu nici toporul de aur și nici toporul care-i aparţinea, drept pedeapsă că a minţit.

Lev Tolstoi

Publicat: B. Olesea