O întroducere în Sabat

Rucsacul de vacanță este plin de idei și dialoguri interesante. Cititorii noștri fideli, Natalia Țurcan și Eduard Bortă, au avut o discuție interesantă despre Sabat, la care Eduard a promis ca la această temă va aduce mai multe informații și argumente.

Sfințiți Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între mine și voi, ca să știți că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!

Biblia, cartea Ezechiel 20:20 

Sabatul este a șaptea zi a săptămânii. El este un monument de aducere aminte al creațiunii pe care binefăcătorul nostru Creator, după cele șapte zile a creațiunii a instituit Sabatul pentru toți oamenii. Porunca a patra a Legii de neschimbată a lui D-zeu, cere păzirea Sabatului, zilei a șaptea ca zi de odihnă, de închinare și slujire, în armonie cu învățătura și practica lui Isus, Domnul Sabatului. Isus a zis în Marcu 2:27-28: Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; așa că fiul omului este Domnul chiar și al Sabatului.

Mântuitorul nu venise să anuleze ce spuseseră patriarhii și profeții, deoarece El Însuși vorbise prin acești oameni reprezentativi. Toate adevărurile din Cuvîntul lui Dumnezeu erau de la El. Dar aceste nestemate fuseseră așezate în garnituri greșite. Lumina lor prețioasă fusese constrânsă să slujească erorii.

Dumnezeu dorea ca ele să fie scoase din garniturile erorii și reașezate pe suportul adevărului. Lucrul acesta putea să-l facă numai o mână dumnezeiască. Pus în legătură cu rătăcirea, adevărul servise cauzei vrăjmașului lui D-zeu și să lucreze la mântuirea omenirii.

De aceea Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului.

Aceste cuvinte sunt pline de învățătură și mângâiere. Deoarece a fost făcut pentru om, Sabatul este Ziua Domnului. El îi aparține lui Hristor pentru că: toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. (Ioan 1:3)

Din moment ce El a făcut toate lucrurile, El a făcut și Sabatul. El l-a pus deoparte ca memorial al lucrării de creație. Sabatul arată spre El ca fiind atât de creator, cât și Sfințitorul. El declară că Acela care a creat toate lucrurile în cer și pe pământ și prin care sunt ținute toate lucrurile este conducătorul bisericii și că, prin puterea Lui noi sântem împăcați cu D-zeu. Căci, vorbind către Israel, El a zis: le-am dat și Sabatele Mele, să fie un semn între mine și ei, ca să știe că Eu sunt Domnul care-i sfințesc. (Ezehiel 20:12)

Sabatul n-a fost dat numai pentru Israel, ci el a fost dat pentru lumea întreagă. El a fost făcut cunoscut omului în Eden și, asemenea celorlalte percepte ale Decalogului, este obligatoriu pentru totdeauna. Hristos declară despre legea din care face parte porunca a patra: câtă vreme nu va trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înoite ca, să se fi întâmplat toate lucrurile. (Matei 5:18)

Atâta vreme cât există cerul și pământul, Sabatul va fi și mai departe un semn al puterii Creatorului. Și atunci când Edenul va înflori din nou pe pământ, Ziua sfântă de odihnă  a lui Dumnezeu va fi onorată de toți cei ce sunt sub soare: în fiecare Sabat, locuitorii pământului nou, slăvit, vor veni: să se închine înaintea Mea, zice Domnul. (Isaia 66:23)

Prin urmare, Sabatul este un semn al puterii lui Hristos de a ne sfinți. El este dat tuturor acelora pe care îi sfințește Hristos. Ca semn al puterii sale sfințitoare, Sabatul este dat tuturor acelora care, prin Hristos, devin o parte a Israelului lui D-zeu.

Domnul mai zice: dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în Ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul, va fi desfățarea ta, ca să sfințești pe Domnul slăvindu-L, atunci te vei putea desfăța în Domnul. (Isaia 58:13-14)

Pentru toți acei care primesc Sabatul ca un semn al puterii creatoare și răscumpărarea a lui Hristos, el va fi o desfățare. Văzându-L pe Hristos în Sabat, ei se desfață în El. Sabatul îi îndrumă către lucrările creației ca o dovadă a marii Lui puteri de a ne mântui. În timp ce ne atrage atenția către pacea pierdută în Eden, el ne vorbește despre pacea restabilită prin Mântuitorul.

Eduard Bortă, elev, LT Mircea cel Bătrân.