COPILUL CU ARIPI DE CARTE

Larisa  Arseni. Maestru în artă

Colaboratoare la CAIE.

         

        

  O expesie înaripată spune: Orice pagină deschisă şi mai ales citită te învaţă ceva. Aceasta facem noi la Centrul Academic Internaţional Eminescu. Ruxacul de vacanţă ne serveşte drept talisman, iar noi de la o zi la alta îl umplem cu noi cărţi, noi materiale, care ar captiva şi ar interesa vizitatorii noştri şi iar învăţa lucruri noi.

          Am început un ciclu nou de lecturi întitulat Poveşti cu tâlc. De această dată în Ziua lecturii ne-au venit în ospeţie copiii de la grădiniţa nr. 40. Grupele: Buburuza, Fluturaşii, Albinuţa, însoţiţi de educatoarele, Natalia Cotai, Mariana Rozmeriţa, Ana Lungu. Micuţii foarte entuziasmaţi şi curioşi şi-au ocupat locurile şi s-au făcut numai ochi şi urechi...

          Le-am recitat poezia Cartea de Vasile Romanciuc "Cartea este o minune - / Ca-n preasfânta rugăciune, / Ea, din mic, te face mare / Şi din slab, te face tare, / Eşti bolnav - te-nzdrăveneşte... (...) / Vrei frumos şi drept să creşti, / Şi-atunci, filele veline / Devin aripi pentru tine, / Zbori mai sus, vezi mai departe...

          Copiii au înţeles că doar cartea ne poate forma personalitatea, ne poate face curajoşi, înţelepţi, deştepţi...

          Le-am citit din Poveşti cu tâlc mai multe poveşti: Povestea ursuleţului cafeniu, Porumbelul şi furnica, Corbul şi vulpea, Iepurele şi broaştele... Evaluând cele auzite, sperăm şi însuşite, am înţeles, că din toate aceste texte scrise într-un limbaj accesibil, selectate cu multă grijă şi mare dragoste pentru copii şi pentru viitorul lor, putem trage anumite învăţăminte, au spus într-un glas copiii.

          Spre exemplu ursuleţul cafeniu, până la urmă se împrieteneşte cu urşii polari, după ce dă dovadă de mare curaj, salvând de la înec puiul de urs alb. Ursoaica fericită îi mulţumeşte, zicând că nu conteză culoarea blăniţei, albă sau cafenie, este important, că s-a dovedit a fi cel mai curajos urs pe care îl văzuse vreodată. Toţi i-au mulţumit cu multă recunoştinţă pentru exemplul oferit. Aici micuţii au adus exemple de curaj din scurta lor experienţă de viaţă.

          Din povestea Iepurele şi broaştele, copiii au înţeles că nu este bine să fii fricos, uneori însă: frica-i ruşinoasă, dar şi sănătoasă... O altă poveste Porumbelul şi furnica, demonstrează, că între animale, păsări, gâze există o relaţie de ajutor reciproc şi că binele primit odată nu trebuie uitat. La întrebarea, dar între oameni cum trebuie să fie această relaţie?, copiii au răspuns într-un glas - la oameni trebuie să fie şi mai bune, pentru că ei gândesc.

          Din povestea Corbul şi vulpea am deprins un gând foarte înţelept. Trebuie să fim atenţi cu cei care ne aduc laude. Corbul, înfumurat şi dornic de laude a rămas fără caşcaval, fiind de fapt păcălit de vulpe. Aşa este de când e lumea şi pământul, linguşitorii trăiesc bine pe seama celor care vor să primească laude nemeritate. Vulpea i-a dat corbului o lecţie foarte preţioasă.

           Este o plăcere şi o satisfacţie aparte să lucrezi cu aceşti copii, să-i vezi cât sunt de receptivi, curioşi şi dornici de a cunoaşte, iar noi trebuie să facem tot ce ne stă în puteri să nu distrugem această stare. La fine ne-am mulţumit şi ne-am aplaudat reciproc.