Mărul în floare...

"Copilul ca homo ludens este un om deplin" Mihai Cimpoi

Cărțile știu să atragă atenția, să capteze micul cititor de la copertă, titlu, imagine. Iar, Lidia Hlib, este cea care oferă copiilor necondiționat, zestre milenară de cunoștințe, imaginație și mult curaj, dăruire de sine.

Iată, cartea, despre care vrem să vă vorbim, sau mai bine spus, să vă invităm la lectură. Este vorba, despre POVEȘTILE CĂSUȚEI CU SURPRIZE, de Lidia Hlib. Cartea dată, este editată la Chișinău, editura Silvius Libris, 2016 și conține 32 de pag.

Desigur că, nu e voluminoasă, dar foarte interesantă. Cuprinsul este alcătuit din: Mărul în floare; Căsuța cu surprize; Fetița și Floarea; Ascensorul; Bondocel; O poveste adevărată; Povestea vrăbiuței blonde; Cioara și pianistul; Nourașul; Frunza zburătoare; De ce nu zboară omul?. Titluri ce trezesc curiozitate...

Cartea conține imagini viu colorate, sunt interesante și atrag atenția. Imaginile coiencid cu textul, și asta dă posibilitate cititorului, să dea frâu liber imaginației.

Putem să spunem, la sigur cartea este bună, interesantă. Este într-adevăr, meditația scriitoarei încorporată în destine, și tocmai prin absorbția de către micul cititor a acestor meditații de un tip special, ea are la bază sufletul.

Vă propunem o mică povestioară, preluată din carte, sperăm să vă captăm atenția și nu numai.

Mărul în floare

E copil mic. Mic, mic. Și totul în jur e mare. Mare, mare. Ușa, geamurile, pătucul. Și mărul în floare. Iar florile lui formează un cer alb-roz. Ochii naivi îl privesc clipe-n treacăt, mâinile se îndreaptă spre el, încearcă să-l ajungă. E atât de frumos acest cer!

Trec pe lângă măr oamenii. Florile le ating fruntea și buzele. În grabă mare ei schimbă două-trei cuvinte zgârcite, parcă a mirare: "E frumos mărul!"... și pleacă mai departe. Rămâne doar copilul cu aceste cuvinte în suflet. Sub pomul în floare. În tăcerea creșterii lui. Rămâne să simtă atingerea albinei de gingașa floare. Să simtă durerea răbufnirii vântului cu petale rupte ce cad, strivite apoi sub picioare. Dulci petale-fulgi de nea ce nu se topesc și albe rămân până se mistuie!...

Copilul e mic și naiv. El nu cunoaște legile vieții. Se uită la flori, se uită le fructe. Apoi iar la flori și iar la fructe, până îi pare și ușa mai strâmtă, și geamul mai mic...

Dar nu e îmbrăcat numai în flori albe cerul copilului! Și mărul în floare dispare în ceață. Și petale cad...

Fostul copil le poartă în suflet și duioșia îi aduce multe primăveri la rând către mărul în floare. Către gingașele lui petale - fulgi de nea, ce nu se topesc și albe rămân până se mistuie!

... Cărțile trăiesc în preajma copiilor, sfioase și liniștite, așteptând să li se descopere sclipirile de soare ale ideilor, să le fie înțeleasă frumusețea catifelată a învățămintelor... 

Și pentru acestea...

Vă așteptăm la Centrul Academic Internațional Eminescu!

Publicat: D.Ț.