ESOP. MĂGARUL ȘI CĂȚELUL (SAU CÂINELE ȘI STĂPÂNUL)

Proiect „Opera solicitată contează”

Antic grec (620?-560? BC), autor al unor fabule, Esop se crede ca ar fi fost un sclav eliberat din Tracia. Numele sau este legat de o colectie de fabule transmise pe cale orala. Fabulele sale cu animale, parte a culturii Indo-Europene, sunt probabil cele mai citite din literatura. Multe dintre fabulele lui Esop au fost rescrise in limba greaca, in versuri, probabil de catre Demetrios din Faler (sec. IV BC) si de catre poetul Babrius (probabil un roman elenizat). In limba latina fabulele au fost traduse de catre poetul roman Phaedrus, in sec. I, AD. Cea mai mare parte a fabulelor lui Esop, cuprinse in colectia ce-i poarta numele (Aesopia) reprezinta transcrieri in proza a fabulelor scrise de Babrius.

Un om care avea un câine din Malta și un măgar, se juca 

mereu cu acel câine și, ori de câte ori se ducea la masă 

undeva, îi aducea câte un mezelic. Și de-abia se apropia 

cățelul, că îi și arunca, îndată ce se gudura, dând din coadă. 

Măgarul, prinzând ciudă pe câine, pentru aceasta, alergă și 

el spre stăpân și, tot sărind mereu îl lovi cu copita. Înfuriat, 

stăpânul porunci oamenilor să-l ducă în grajd, lovindu-l, și să-

l lege acolo de iesle.

Fabula ne arată că nu toți sunt făcuți pentru toate lucrurile.