ESOP. MĂGARUL ȘI CĂȚELUL (SAU CÂINELE ȘI STĂPÂNUL)

Proiect „Opera solicitată contează”

Antic grec (620?-560? BC), autor al unor fabule, Esop se crede ca ar fi fost un sclav eliberat din Tracia. Numele sau este legat de o colectie de fabule transmise pe cale orala. Fabulele sale cu animale, parte a culturii Indo-Europene, sunt probabil cele mai citite din literatura. Multe dintre fabulele lui Esop au fost rescrise in limba greaca, in versuri, probabil de catre Demetrios din Faler (sec. IV BC) si de catre poetul Babrius (probabil un roman elenizat). In limba latina fabulele au fost traduse de catre poetul roman Phaedrus, in sec. I, AD. Cea mai mare parte a fabulelor lui Esop, cuprinse in colectia ce-i poarta numele (Aesopia) reprezinta transcrieri in proza a fabulelor scrise de Babrius.

Un om care avea un câine din Malta și un măgar, se juca 

mereu cu acel câine și, ori de câte ori se ducea la masă 

undeva, îi aducea câte un mezelic. Și de-abia se apropia 

cățelul, că îi și arunca, îndată ce se gudura, dând din coadă. 

Măgarul, prinzând ciudă pe câine, pentru aceasta, alergă și 

el spre stăpân și, tot sărind mereu îl lovi cu copita. Înfuriat, 

stăpânul porunci oamenilor să-l ducă în grajd, lovindu-l, și să-

l lege acolo de iesle.

Fabula ne arată că nu toți sunt făcuți pentru toate lucrurile. 

ALECU RUSSO. STÂNCA CORBULUI

Proiect „Opera solicitată contează”
Vizitând valea Bicazului, care dă în valea Bistriței, caii noștri se înșirau pe cărări înguste și pietroase, conduși fiind de un călăuz muntean. Acesta era tipul românului din Carpați, tânăr,vesel, sprinten, dibaci, lipsit de învățătură, însă înzestrat cu bunul simț al strămoșilor noștri. E corbul purta calul în joc și ne povestea în graiul său poetic viața lui de copil al munților, vânătorile sale la urși și chiar îndrăgirile inimii lui, spunându-ne totodată numele piscurilor și admirând ca noi mărețele așezători stâncoase, care ne înconjurau ca un amfiteatru uriaș.Strâmtoarea în care curge pârâul Bicazului este una din cele mai frumoase din Carpați; natura pare că a voit a aduna la un loc tot ce a putut crea mai grațios, mai pitoresc și mai grozav.Tablou magic și demn de penelul lui Salvator Rosa [pictor baroc italian din sec al XVII]. Soarele asfințind într-un ocean de lumină înfocată; câțiva plăieși trecând printre copaci; câțiva vulturi, zburând roată împrejurul vârfului Ceahlăului, și jos, lângă o naltă stâncă, caii noștri adăpându-se în apa limpede a Bicazului!- Priviți - ne zice călăuzul nostru - acea pădure neagră ce se întinde în dreapta și în stânga,colo în zare, spre Ceahlău...

 Ea este linia hotarului Moldovei și în ea facem adese vânat la căprioare, la urși... ba chiar și la unguri câteodată.

- La unguri?

- Da. Plăieșii noștri din timpurile vechi și până în timpurile de azi au preschimbat glonțuri cu catanele nemțești... Hei!... mulți brazi ascund la rădăcina lor trupuri omenești și printre răsunetele sperioase, ce ies noaptea din codri, trebuie să fie și glasurile celor uciși.

- Bine, dar pentru ce acele ucideri?

- Pentru ce?... Pentru un cuvânt, pentru o căprioară care trece hotarul, pentru ura contra secuilor ce ne pradă pământul pe nesimțite.

Această expresie energică a prădării pământului ne făcu să gândim cu mâhnire la nepăsarea guvernului care permite vecinilor de a strămuta necontenit linia de fruntarie a țării în paguba noastră.

 Unul din noi însă, mai mult admirator de podoabele naturii decât de faptele oamenilor,întrebă pre călăuzul nostru cum se numea stânca dreaptă, ca un zid, lângă care ne aflam.

- Piatra Corbului, răspunse el.

- Are vreo legendă?

- Ce să aibă, domnule?

- Are vreo istorie, vreo basnă, vreo...

- A! înțeleg; are, ca toate stâncile câte le vedei.

- O știi?

- Cum nu?... Ce nu știu eu?

- Spune-o... spune-o... ziserăm cu toții, apropiind caii noștri de ai lui. Românul își clătină pletele, ținti ochii săi vulturești pe vârful stâncii și povesti:

- Stânca asta în cununată cu plopi și mesteacăni, precum o vedeți, a fost martor unei întâmplări foarte jalnice, de care se pomenește la noi din neam în neam.

Cică pe timpul strămoșilor, un străin, pribegind de la dealul Corbului dinspre Borsec, a venit să se așeze la Bicaz. El își dură o căsuță mai deoparte, pentru că pe aicea, pe la noi, fiecare cotun e locuit de un singur neam, și străinii nu sunt primiți în sânul lui. Pribeagul avea o fată, căreia bistrițenii îi daseră numele de Corbița, întru aducerea-aminte a dealului unde ea se născuse. ...

Ce fată! ce bujor de copilă!... Cică era sprintenă ca o căprioară! Cică gurița ei era un fagur de miere; cică ochii ei străluceau ca focurile, ce le aprind ciobanii noaptea în întunericul codrilor. Mulți flăcăi umblau să-i vâneze dragostea; mulți cântau doine în childa ei, dar din toți numai unul, un plăieș cu pletele lungi și cu chipul de făt-frumos, avu norocul să cadă drag Corbiței. Părinții lor se primiră a se încuscri și îi logodiră după obicei. Pe atuncea, spun bătrânii că se făceau adese năvăliri de tătari în țară și că în urma lor rămânea numai cenușă și sânge. Păgânii dracului!... cică mâncau carne de cal și beau lapte de iapă. Într-o zi, o ceată de tătari, pătrunzând în munți, ajunseră până în valea Bicazului, prădând,arzând, ucigând tot ce era în calea lor. Tatăl Corbiței și logodnicul ei căzură morți lângă copila pe care ei voiau să o apere, căci tătarii auziseră de frumusețea ei și aveau de gând să o ducă plocon hanului de la Bugeac.Corbița însă scăpă ca apa printre degetele lor și o apucă la fugă spre munte, urmărită de tătari, ca o ciută hăituită de lupi. Biata fată alerga pe după copaci, pe după stânci și din când în când se oprea puțin, ca să se mai răsufle, dar n-avea vreme să înghită măcar o dușcă de aer, căci tătarii îi călcau pe urme. Corbița, înspăimântată, nebună de groază și de durere, se îndreptă spre stânca asta și ajunse curând pe marginea ei. Aicea ea se opri o clipă și cătă în urmă. Tătarii se apropiau cu fuga. Atunci ea căzu în genunchi și se rugă lui Dumnezeu să-i vie-n ajutor... Zadarnică rugăminte!...

Mâna unui tătar se întinse să o apuce, însă ea, ridicându-se drept în picioare, cu părul despletit de vânt, cu ochii aprinși, cu fața albă, ca un crin, zise: „Atunci s-ajungeți voi, când îți pune mâna pe Corbița!”

 -  Și deodată ea se aruncă în prăpastie. Trupul ei se cufundă în apa Bicazului,zdrobindu-se de bolovani, iar tătarii rămaseră încremeniți și fură uciși chiar pe muchea stâncii de o ceată de plăieși, care alergaseră în ajutorul Corbiței. De atuncea locul acesta se numește: Stânca Corbului! În zilele de sărbători, pe când fragii sunt copți, fetele de prin cotunele învecinate se adună pe piscul stâncii și cântă doina Corbiței; iar în nopțile luminoase ale primăverii păstorii zăresc adese o umbră albă clătinându-se pe vârful stâncii și apoi lunecând de-a lungul ei până-n apa Bicazului.Călăuzul tăcu, lăsându-ne sub o impresie adâncă; și nu știu cum se întâmplă, căci în noaptea aceea somnul nostru, legănat de vuietul valurilor Bistriței, fu totodată și frământat de visuri neplăcute. Pare că o stâncă mare ne apăsa pieptul, în vreme ce o ceată de tătari ne amenința scrâșnind din dinți, și o copilă gingașă întindea mâinile spre noi.

Legenda a fost culeasă în Bicaz, 1842, de Alecu Russo.

SPECTACOL „ÎN CĂMAȘĂ DE CIREAȘĂ”

Programul inițiat de BM B. P. Hasdeu „Chișinăul citește o carte”,ajuns la ediția a XII-a, din nou a adunat iubitorii de poezie. De data aceasta urma să discutăm despre cartea „În cămașă de cireașă” de Arcadie Suceveanu. Copiii de la Grădinița nr 40, grupa a 2-a frumos îmbrăcați, cu cireșe aplicate la piept, însoțiți de educatoarea Vera Prohorov, grad didactic 2, Svetlana Ohladciuc, grad didactic 2 și Vera Diocher, grad didactic 1, metodist. Preșcolarii au venit cu un spectacol de cântec și poezie intitulat „În cămașa de cireașă”. Au fost recitate poeziile: „În cămașă de cireașă”,Mariam Bogdan; „Vocale portocale”, Alexandra Pușcașu; „Ananasul”, Ariana Rapeșca; „Greierul

care s-cri-cri-e”, Bogdan Țurcan; „Chinder cu suspin”, Ana-Nicoli Iușanu; „Florile preferate”, Ratmir Nichita; „O corabie în deșert”, Ecaterina Bodean, iar poezia „Zimbrul de la hotare”, a fost recitată de un grup întreg: frații Arina și Vlad Budăi, Emil Noroc, Sorina Guțu, Marina Iliescu. Subiectele poeziilor sunt vii, umorul autorului este de o spontanietate admirabilă, imaginile de o cromatică proaspătă și imbietoare. Micuții le-au recitat cu multă simțire și emoție. Apoi ne-au cântat, „Abeceluș”, „Buburuza”, „Fără soare nu crești mare”, „Grădinița” și „Cântec de glumă”. Pianul venea să întregească vocile copiilor, care se revărsau peste tot. Colaboratorii Centrului le-au povestit unele peripeții din copilăria scriitorului Arcadie Suceveanu, adunate de Aurel Scobioală în volumul „Când scriitorii erau copii”. În final i-am servit pe toți cu cireșe coapte. A fost un moment frumos și dulce.

Larisa Arseni. Colaboratoare CAIE
Maestru în artă

EMINESCU DOINEŞTE PESTE SECOLE

Se împlinesc 126 de ani de la trecerea în nefiinţă a celui mai mare şi mai drag poet al neamului românesc, Mihai Eminescu. Pentru a-l omagia pe scriitor, coloboratorii Centrul Academic Internaţional Eminescu au iniţiat o masă rotundă cu genericul Eminescu doineşte peste secole pentru elevii de la Centrele Comunitare pentru Copii şi Tineret (CCCT) Orizont şi Flacăra, însoţiţi de d-nele profesoare Raisa Rusu şi Alexandra Kaceanova. Am discutat despre viaţa şi activitatea poetului, axîndu-ne mai mult pe copilărie, anii de şcoală, povestindu-le copiilor mai multe momente hazlii din viaţa de elev a lui Eminescu. Le-am prezentat cea mai mare şi cea mai mică carte ce conţin creaţiile lui Eminescu şi  expoziţia Mihai Eminescu - cel mai drag poet cu explicaţiile de rigoare. Copiii au ascultat şi au recitat în cor cîteva poezii, Legămînt de Grigore Vieru dedicată poetului,Şi dacă, Somnoroase Păsărele (recitat de Bobotrîn Evelina). Cu interes deosebit au studiat  cărţile: Mihai Eminescu în grafica mondială de Nicolae Ioniţă; Mihai Eminescu  în filatelia şi Cartofilia Universală; Eminesciana plastică (39 reflecţii plastice la operele lui Mihai Eminescu) de Ion Daghi; Medalii Eminescu în Moldova şi în alte ţări de Ilius Popa; Eminescu în documente de metal de Maria şi Ion Dogaru şi valoroasele Manuscrise Eminescu.  A fost o atmosferă caldă, elevii au fost receptivi şi interactivi. Colaboratorii Centrului Academic Internaţional Eminescu au convenit cu pedagogii de la CCCT Flacara şi Orizont să organizeze întîlniri în fiecare joi a săptămînii (orele 15:00) pentru vizitatorii acestor centre. Credem ca este un lucru benefic şi cogntiv. Eminescu merită să fie cunoscut de la mic la mare, pentru că cine ştie cînd acest pămînt îşi va aduna sevele şi va mai da naştere unui asemenea Titan al culturii naţionale.

Larisa Arsenii. Colaboratoare a CAIE.

Maestru în artă

Impresiile participanţiilor:

Copii Centrului „Flacăra” mulţumesc pentru comunicarea interesantă a Centrului Academic Interaţional Eminescu despre poetul mult iubit Mihai Eminescu. Vă urăm Succes!

Copiii CCCT Flacăra,

pedagog Kaceanova Alexandra

Mă bucur mult că biblioteca aceasta încearcă să redea toate emoţiile şi sentimentele pe care Eminescu le-a suprapus pe foaie. Nu mulţi înţeleg firea şi gîndurile adevărate, singurătatea prin care a trecut şi totuşi dorinţa de a afla ceva nou şi a încerca să îmbunătăţească lumea. Aş dori ca toată lumea să cunoască adevăraţi eroi, iubitorii patriei noastre, aşa ca Eminescu, căci a fost un om cu gînduri mult mai înalte decît vă închipuiţi!

Bejenari Veronica,

absolventă a cl. a - IX-a

Bucle - Aurii şi cei trei urşi

Fondul bibliotecii Centrului Academic Internațional Eminescu s-a îmbogăţit recent cu colecţia de carte cu poveşti „Ştiu să citesc”. 

În continuare vom prezenta una din ele...

Într-o zi frumoasă, o fată pe nume Bucle-Aurii se duse să se plimbe în pădure. Într-o poieniţă dădu peste o căsuţă. Bătu la uşă. Nu-i răspunde nimeni, aşa că deschise uşa şi intră. Acolo pe masă se aflau trei castronaşe cu terci. Fetei îi era aşa de foame, încît se apucă să mănînce din castronul mai mare. Era prea fierbinte! Gustă şi din castronul mijlociu. Era prea rece! Dar în cel mititel terciul era exact aşa cum trebuia şi ea îl mîncă pe tot.

Se duse apoi să se aşeze undeva. Mai întîi încercă să se aşeze pe scaunul mai mare. Era prea tare! Apoi pe cel mijlociu. Era prea moale! Dar scăunelul cel mai mic era numai bun. Însă atunci cînd se aşeză, îl rupse.

După ce mîncase atîta, Bucle-Aurii simţi că o ia somnul. Se duse sus să se întindă un pic. Acolo se aflau trei paturi. Pătuţul cel ma mic era numai bun pentru ea şi fetiţa adormi numaidecît. În acelaşi timp, Tata-Urs, Mama-Urs şi Pui-de-Urs culegeau flori în pădure.

- Mie mi-e foame, zise Pui-de-Urs

- Hai să mergem acasă, zise Mama-Urs

- Cineva a stat pe scaunul meu, mormăi şi Tata- Urs

- Cineva a stat şi pe scaunul meu, mormăi Mama-Urs

-  Cineva a stat la mine pe scaum şi mi l-a rupt, se văită Pui-de-Urs.

Se duseră repede sus.

- Cineva doarme la mine în pat, Pui-de-Urs

Atunci Bucle - Aurii se trezi. Scoase un ţipăt de spaimă văzîndu-i pe ce trei urşi. Sări din pat şi o rupse la fugă pe scări.

Cei trei urşi fură aşa de surprinşi, încît nu spuseră o vorbă.

- Stai să te joci  cu mine, strigă Pui- de- Urs după ea.

Dar Bucle- Aurii fugea ca din puşcă. Cei trei urşi porniră în grabă şi ei după ea.

- Vino înapoi, zise Tata- Urs

- Mai serveşte nişte terci, strigă Mama-Urs.

- Stai să te joci cu strigă, Pui-de-Urs.

Dar Bucle - Aurii fugea de mînca pămîntul.

Pui-de-Urs se întristă. Mama-Urs îl luă în braţe şi zise:

- Am să-ţi fac alt terci treci. Şi Pui-de-Urs zîmbi.

Vino sub umbrela CAIE

10 iunie - Ziua Grănicerului

Dialog cu vara

Vara, anotimpul, cred cel mai iubit de către copii. Miros de flori și fructe peste tot, soare fierbinte și multe, multe distracții...
Haideți astăzi, să ne delectăm cu câteva poezii despre Vară...

Dialog cu vara

de Aurora Luchian Vaslui

- Vară caldă şi frumoasă
Ce-ai în paneraş?
- Cireşele, căpşunele,
Pentru copilaşi!

- Şi în părul tău bogat
Ce ţi-ai împletit?
- Flori de câmp, flori de grădină
Tot ce am găsit!

- Dar pe umeri şalul tău,
E gata să pice!
De ce-atârnă aşa de greu?
- E brodat cu spice!

- Vară, eşti o delicată
Ca o zână, zău!
Aurită, îmbujorată,
Ai farmecul tău!

Cărăbuşul de aramă

de Lucian Blaga

 

Din belşugul de verdeaţă

cărăbuşul de aramă

vine din turnătoria

verii, să-l luăm în seamă.

Zgomotos ca o reptilă
printre vreascuri se avântă,
să arate că-i din lumea
celor ce nu prea cuvîntă.

Prinse veste de viaţa
ce se-ncinge, rug, în umbra
unde ne-am întins, tu basmul,
eu ardorile şi ţundra.

Cărăbuş te ia cu iureş.
Te încearcă pe la glezne.
Îl alungi, el vine iarăşi.
Pe-altă parte e mai lesne.

Ca suveica rândunica
ţese pânzele de vară.
Ah, ce cald e! Va să plouă
ecvatorial pe seară.

Susur mare de lăcuste
şi de gâze fără număr.
Cărăbuşul de aramă
s-a oprit pe caldu-ţi umăr.

Mişcă? Stă să-nchege gânduri?
Se destinde? Se descalţă?
Parc-ar şti că de pe umăr
numai zborul mai înalţă.

Şi o ia către stăpânul
iulie, cuptorul - astru,
să ne ducă fericirea
spre uitare în albastru.

Vara

de Otilia Cazimir

 

Apune soarele-n văpăi
Şi înserarea, ca un val,
Pe subt răchiţile din deal
Se lasă-n linişte pe văi.
Coboară-ncovoiat la pod
Un biet pescar, de pe Siret,
Şi-n umbra sura pier încet
Pescar, şi apă, şi navod.
De jos, din ceaţa de pe prund,
Doi pescaruşi au apărut
Şi-n zbor îngemănat şi mut

Se duc spre bălţile din fund.

Închid pleoapele s-ascult…

De pacea largă legănat

Mi-adoarme sufletu-mpăcat.

Ca un copil ce-a plâns prea mult.

Publicat: Diana Ț.

„Dar sfânt” de Valentina Moşneaga –Mitrofan

            

 Ce poate fi mai frumos decât Copilăria în plinătatea culorilor și a magiei sale?

 Ce poate fi mai frumos decât Pacea – acest Dar Sfânt, Sublim, pe care trebuie să-l ocrotim ca pe ochii din cap?!

          Colecţia bibliotecii Centrului Academic Internațional Eminescu s-a îmbogăţit recent cu o carte plină cu poezii pentru copii - Dar Sfânt de Valentina Moşneaga –Mitrofan.  O carte foarte frumos ilustrată, ce îi îndeamnă pe copii să prețuiască tot ce au mai sfânt : Pacea, Pâinica, Vorba dulce, Lumea copilăriei.

         Ziua de astăzi s-a marcat cu o vizită extramuros la Grădiniţa nr. 40, grupa mare,unde a fost prezentată această minunată carte, plină cu multe lucruri bune și frumoase, apoi au recitat ele mai frumoase poezii    

5 iunie - Ziua Mondială a Mediului

EDUCAŢIA ECOLOGICĂ – EDUCAŢIA SUFLETULUI

Încă în secolul trecut (1972) la Stockholm, într-o conferinţă mondială pentru mediu, cu genericul  O SINGURĂ PLANETĂ, la care au participat circa 113 state, au  fost luate în dezbatere principalele pericole care afectează sănătatea Terrei, iar cei prezenţi au susţinut propunerea de a constitui în cadrul ONU Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu. Cu această ocazie data de 5 iunie a fost declarată Ziua Mondială a Mediului. Centrul Academic Internaţional Eminescu a organizat în această zi o discuţie-dezbatere pentru copiii de la grădiniţa nr. 40, grupa 2, însoţiţi de doamna educatoare, Vera Prohorov, grad didactic doi. A fost amenajată o expoziţie de carte cu titlul MEDIUL ÎNCONJURĂTOR AL TERREI, ÎNCOTRO?

Tema pusă în discuţie le este cunoscută copiilor, pentru că vorbesc la grădiniţă şi în familie. La întrebarea, ce este de fapt mediul înconjurător?, copii au răspuns în cor: mediul natural, este aerul, oceanele, mările, râurile, lacurile, apele curgătoare, vegetaţia, pădurile, parcurile, soarele, păsările, animalele. Într-un cuvânt, tot ce există pe pământ este mediu. Am mai discutat şi am luat în dezbatere şi alte întrebări pe care micuţii la vârsta lor le pot înţelege, despre poluare, despre factorii vizibili şi invizibili, care acţionează nociv asupra mediului, despre alterarea păturii de ozon, despre unii dăunători, care fac parte din relele mediului, despre pesticide, agricultură ecologică, etc. Ne-am oprit în mod special la problema despăduririlor masive, adică tăierea pomilor. Copiii s-au arătat foarte receptivi, menţionând rolul omului în păstrarea mediului înconjurător. Le-am recitat poezia lui Vasile Militaru, Ne cheamă pădurea. Veniţi, ai codrilor prieteni,/ Veniţi, la ei, cu suflet viu,/ Veniţi, cât brazii mai au cetini,/ Veniţi, cât nu e prea târziu!/  Pădurea e izvor de viaţă/ Şi-n ea strămoşii au mers mereu/ Ca-ntr-o biserică măreaţă,/ În care cântă Dumnezeu! Copiii la rândul lor au venit cu un program de poezii şi cântece dedicate naturii. Menţionăm doar câteva: Crăiasa natură, Prietena-natură, Să protejăm natura, Natura e speranţă, Gândăcelul Farago, Soarele, etc. Copiii s-au dat cu părerea, ce trebuie să facă fiecare dintre noi ca să protejăm mediul înconjurător; despre curăţenia din stradă, de la locul de trai; ce trebuie să facem, când vedem că cineva aruncă gunoaie, deşeuri de tot genul, etc. Noi, organizatorii ne-am bucurat nespus de mult că aceşti micuţi ştiu ce avem de făcut, trebuie doar să respectăm nişte reguli şi să demonstrăm că putem şi noi fi civilizaţi ca cei din Europa. A fost o discuţie de bun augur şi cu multe învăţăminte.
Larisa Arseni. Colaboratoare CAIE
Maestru în artă

 

LA CÎRMA TROLLEYBOOK-ului ECHIPA CAIE!!!

Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, susţinută de Primăria Municipiului Chişinău, a lansat pe 1 iunie 2015, la ora 11:00 – de Ziua internaţională a copilului, proiectul Trolleybook –program de lecturi estivale, ediţia a II-a.

În acest an Trolleybook-ul este amplasat în parcul de distracţii Aventura Parc, sectorul Buiucani (Chişinău, strada Ghioceilor nr. 1).
Scopul Proiectului este promovarea şi încurajarea lecturii ca mijloc de dezvoltare culturală şi creativă a comunităţii chişinăuiene, orientarea spre valorile literare şi organizarea eficientă a timpului liber în perioada estivală.
Ziua de 1 iunie a fost o zi deosebită pentru echipa CENTRULUI ACADEMIC INTERNAȚIONAL EMINESCU. Am avut onoarea să fim de serviciu în prima prima zi. A fost o zi plină de emoții pozitive împreună cu toți vizitatorii cunoscuți și necunoscuți, dar care au venit cu dragoste de a ne cunoaște și a se delecta cu o carte anume în TROLLEYBOOK!!!

Pentru copii a fost organizat un concert la care au participat şi cititori fideli ai bibliotecii. Copiii au avut posibilitate să-şi demonstreze talentele prin cîntec, poezii şi dans. Părinţii au fost foarte receptivi şi s-au încadrat activ în provocarile propuse.

A fost organizată şi o expoziţie cu genericul "Eminescu cel mai drag poet". Titlurile de cărţi expuse au fost: Luceafărul de M.Eminescu; Cronologie Mihai Eminescu; Eminescu în şcoală, Portofoliului didactic; Mihai Eminescu  în filatelia şi Cartofilia Universală; Vrabie Gheorghe Aurel David; Somnoroase păsărele de Mihai Eminescu; Dumitru Mămăligă Ce-o fi vorbit oare Eminescu şi Creangă?; Basme de Mihai Eminescu; Boris Crăciun Viaţa ilustrată a poetului nemuritor; Unde eşti, copilărie? de Mihai Eminescu. De un mare succes s-a bucurat cartea Mihai Eminescu în grafica mondială de Nicolae Ioniţă care reprezintă un proiect cultural realizat cu participarea a 387 graficieni din 87 de ţări unde este apreciat şi recunoscut. La fel au fost audiate CD-urile cu interpretări celebre. În pofida faptului că conexiunea la internet a fost una instabilă, am reuşit să înregistrăm utilizatori noi eliberîndu-le carduri. Copiii au primit o deosebită plăcere de a fi şi şoferii acestui TROLLEYBOOK. Utilizatorii au fost de vîrste diferite, cel mai energic a fost Marcus care dorea cu orice preţ să rămînă cît mai mult în împărăţia cărţilor şi distracţiei.

O supriză deosebită a fost şi vizita actorilor Iurie Gologan şi Daniela Burlaca ce au jucat rolul Mihai Emiescu şi Veronica Micle în spectacolul Floarea Albastră. (https://www.youtube.com/watch?v=gPoy_V-Y9jo)

Manifestarea s-a bucurat de interesul presei şi a fost promovată în cadrul mai multor posturi de televiziune( vezi link-urile mai jos)

http://www.realitatea.md/biblioteca-inedita-pe-patru-ro-i-proiectul-trolleybook-edi-ia-a-doua-lansat-la-chi-inau-galerie-foto_21596.html

http://www.jurnaltv.md/ro/news/2015/6/1/cititul-e-mai-placut-in-trolleybook-10126628/#2

Va invităm şi pe voi dragi copii sa fiţi alăruti de noi!!