CUM ŞI-A GĂSIT ŞORICELUL PRIETENI

Poveste populară osetină

A fost odată un şoricel. Şi tare ar mai fi dorit să-şi facă nişte prieteni de nădejde. Că avea el nişte vecini - nişte şoricei alde dânsul, care erau ca vai de ei -becisnici (neputincioşi), mititei. Dorea însă să aibă un prieten voinic, poate chiar cel mai puternic din lume. Aşa că s-a urcat el într-o noapte într-un pin înalt şi a început să chiţăie la Lună:

-      - Lună, mă auzi, Lună?! Se spune că ai fi cea mai voinică. Hai să fim prieteni!

Luna l-a privit de pe boltă şi i-a răspuns:

-      -Ba nu-s eu cea mai voinică şi nici cea mai luminoasă! Cel mai luminos şi cel mai puternic este Soarele!

-      - De bună seamă, ai dreptate, rosti Şoricelul şi, cum numai se iţi Soarele de după orizont, îi şi vorbi:

-       -Soare-frăţioare, tu eşti cel mai puternic! Aş vrea să fim prieteni.

-       -Ba n-aş zice, răspunde Soarele, iată vine norul şi mă acoperă cât ai zice peşte. Înseamnă că el este mai puternic decât mine.

-       Într-adevăr, se dumeri Şoricelul, urmărind cum Norul îl acoperă pe Soare.

Se dădu atunci la nor:

-       -Norule, care eşti cel mai puternic, hai să fim prieteni!

-      - N-aş fi contra, a bubuit Norul, însă iată că se stârneşte Vântul-năprasnicul şi mă pune pe fugă.

Şi, de bună seamă: Vântul cel năprasnic a mânat norul hăt departe.

-       Vasăzică, tu eşti cel mai puternic, zice Şoricelul. Hai, Vântule să fim prieteni!

-       -Ba nu-s eu. Cei mai puternici şi voinici, se dădu cu părerea Vântul-năprasnicul, cred că-s boulenii care trag plugul pe brazdă: eu le suflu în faţă, dar lor nici că le pasă - îşi caută de treabă.

Abia dădu Şoricelul să sară din pin, să le iasă boulenilor înainte, când colo ei , cum trăgeau plugul greu, s-au oprit locului.

-  -Muuu! mugiră ei. Iar am dat de o cioată(ciot). Nici fierul plugului nu-i în stare s-o străpungă, oricât ne-am speti. Oare cine ar putea să ne ajute?

-       -Noi! Noi! Noi! s-a auzit un chiţcăit de sub pin.

Şi când s-a uitat Şoricelul, i-a văzut pe vecinii lui de totdeauna - şoriceii ceia becisnici şi mărunţei. Ţâşnesc unul după altul de prin găuri, aleargă pe arătură spre brazda unde s-a oprit plugul în cioată. Şi cum ajung încep să roadă rădăcinile cu dinţişorii. Peste câteva minutecioata, roasă din toate părţile, s-a dat la o parte şi plugul, tras de bouleni a mers mai departe.

-     -  Iată cine-i cel mai voinic, mai de nădejde, au zis uşuraţi boulenii. E acela care te ajută la nevoie. Dar tu ce fel de prieten cauţi?

-      - Eu nu-mi caut prieteni. De-acum i-am găsit, a rostit bucuros Şoricelul. Aceştia-s vecinii mei. Ei îmi sunt cei mai buni prieteni!