Iepurile şi Ţestoasa de Esop

            Un iepure care privea mersul leneş al unei ţestoase îi spuse acesteia în glumă:
- Vrei să facem o întrecere, să vedem cine aleargă mai repede?
Ţestoasa încuviinţă.
            A doua zi, dis-de-dimineaţă, veniră la locul hotarât pentru începerea cursei. Multe animale voiau să priveasca intrecerea şi aşteptau cu nerăbdare.
            Domnul Şoarece trase o linie roşie pentru start şi veveriţa dădu semnalul de plecare cu un fluier.
Iepurele porni val-vârtej, iar ţestoasa încetinel, dupa cum îi era felul.
           

Cum o luase cu mult înaintea ţestoasei, iepurele se aşeză să mănânce câţiva morcovi proaspeţi.
În timp ce mânca, trecu şi ţestoasa, asudată, dar hotărâtă să nu se dea bătută.Iepurele mai alergă un pic şi, în dreptul unui sat, se aşeză sub un copac sa se odihnească.
            Târziu, ţestoasa îl ajunse din urmă, dar trecu mai departe fara să se oprească.Iepurelui i se facu somn.
Îşi spuse:
- Soarele ăsta e prea fierbinte. Mai bine dorm un pic! Ţestoasa e înceată şi voi avea timp s-o întrec!

Când se trezi, văzu ca se lăsă noaptea.
            Sări ca ars şi porni pe urmele ţestoasei.
În departare, o văzu cum trece linia de sosire şi câştigă întrecerea.
            Toate animalele au aplaudat-o.
I-au dat apoi o cupă, ca unei mari câştigătoare.
Iepurele a ajuns târziu, obosit şi ruşinat, tocmai el, care credea că este cel mai bun alergător.
            Aşa a aflat că străduinţa este un dar nepreţuit!!!

                 

Publicat: Fărîmă Marcela