Mănuşa

(poveste ucraineană)

       Trecea un vânător prin pădure, iar în urma lui alerga un căţeluş. A mers vânătorul a tot mers şi a pierdut o mănuşă. Nu i-a observat lipsa, aşa că şi-a căutat de drum, iar aceasta a rămas străinică în pădure.

Iată că vine fuguţa un şoricel, intră în mănuşă şi zice:

-       Aici o să trăiesc eu!

Când colo, o broască  - vine ţupa-ţup! – şi întreabă:

-       Cine, cine trăieşte în mănuşă?

-       Şoricelul-rozăcelul. Dar tu cine eşti?

-       Sunt broscuţa –ţopăica. Lasă-mă să intru!

-       Hai vino.

Şi iată că-s două animăluţe. Vine fuguţa un iepuraş.Se apropie de mănuşă şi întreabă:

-       Cine, cine trăieşte în mănuşă?

-       Şoricelul-rozăcelul, broscuţa –ţopăica. Dar tu cine eşti?

-       Sunt iepuraşul-gonaşul. Primiţi-mă şi pe mine!

-       Vino.

-       Şi iată că-s trei animăluţe. Vine fuguţa o vulpişoară:’’Cine, cine trăieşte în mănuşă?’’

-       Şoricelul-rozăcelul, broscuţa –ţopăica, iepuraşul-gonaşul. Dar tu cine eşti?

-       Sunt vulpişoara-surioara. Primiţi-mă şi pe mine!

Iată că-s patru animăluţe. Când colo ca să vezi! – aleargă un lupuşor – şi tot dă târcoale mănuşii, întrebând:

-       Cine oare, cine trăieşte în mănuşă?

-       Şoricelul-rozăcelul, broscuţa –ţopăica, iepuraşul-gonaşul, vulpişoara-surioara. Dar tu cine eşti?

-       Sunt lupuşorul – surişorul. Primiţi-mă şi pe mine!

Intră şi el – uite că-s cinci animăluţe. Şi, ca din senin dă buzna un mistrecior, zicând:

-       Vai ce bi-i-ine, cine trăieşte în mănuşă?

-       Şoricelul-rozăcelul, broscuţa –ţopăica, iepuraşul-gonaşul, vulpişoara-surioara, lupuşorul – surişorul. Dar tu cine eşti?

-       Sunt mistrecior – colţişor. Primiţi-mă şi pe mine!

Mare necaz toţi doresc să intre în mănuşă.

-       Păi, tu nu mai încapi!

-       Mă ghemuiesc eu cumva, lăsaţi-mă!

-       Ei, ce să-ţi facem, hai intră!

    Îşi face loc şi acesta. Şi iată că-s şase animăluţe. Şi li-i aşa de strâmt, că nici nu se pot mişca! Când colo se aud trosnete de vreascuri – apare un urs – şi tot de mănuşă se apropie, mormăind:’’ Cine oare, cine trăieşte în mănuşă?’’

-       Şoricelul-rozăcelul, broscuţa –ţopăica, iepuraşul-gonaşul, vulpişoara-surioara, lupuşorul – surişorul, mistrecior – colţişor. Dar tu cine eşti?

-       Mor-mor-mor, câtă lume! Eu sunt Moş – Martin. Primiţi-mă şi pe mine!

-       Cum să te primim? Că doar e tare strâmt.
- Mă strecor şi eu cumva!

-       Ei hai, încearcă, dar pe la margine!

A intrat şi acesta – acuma-s şapte la număr, dar sunt atât de înghesuiţi, încât mănuşa mai-mai să crape.

     Între timp vânătorul şi-a luat de seamă că-i lipseşte o mănuşă. S-a întors să o caute. Căţeluşul gonea înainte. A alergat, a tot alergat, când colo -  ce să vadă!- stă mănuşa pe pământ, se tot mişcă. Şi căţelul începe să latre:’’ Ham-ham-ham!’’

       Animalele s-au speriat, au ţâşnit din mănuşă şi au zbughito care încotro. Ei iată că s-a apropiat vânătorul şi şi-a luat mănuşa.


Publicat: F.M