Poftă mare de Spiridon Vangheli

Odată cică s-au întâlnit doi zgârciţi. Unul era cu traista goală, celălalt nu avea nimic în traistă.

 - Hai şi-om călători împreună.

- Hai.

Merg, merg, dar de ici le cârâie foamea în burtă. Unul zice:

- Eu aş da căciula ta pe un călcâi de pâine.

Celălalt râde. Iată o casă la drum. E-he-he, şi vine un miros de zeamă. Cei doi au rămas stâlpi la poartă. Gospodarul îi vede şi iese din casă: "Poftim la masă!"

Cei doi îşi dau ghionturi: acum e acum!

Când colo, omul le dă o lingură cu coada lu-u-ungă, ca la sapă: "Mâncaţi!"

S-au cârnit, s-au sucit, dar nu puteau duce zeama la gură. Lingura unuia ajungea la urechea celuilalt: înghiţeau numai noduri. Să se hrănească unul pe altul? NU-u-u!

Şi cei doi zgârciţi s-au sculat flămânzi de la masă. Şi s-au dus mai departe. Unul era cu traista goală, celălalt nu avea nimic în traistă.