Domnul Gâdilici

Centrul Academic Internaţional Eminescu, săptămâna aceasta şi-a mărit fondul cu noi cărţulii pentru copii. Cum este o bibliotecă cu sufletul pentru cititori, am decis, să vă delectăm cu o povestioară.
Roger Hargreaves, a creat o serie de povestioare scurte pentru copii. Pentru copii cărora le plac frumosul, aventura, fantezia şi însăşi copilăria.
Astăzi, o să vă prezentăm povestioara "Domnul Gâdilici". Este o povestioară scurtă şi foarte hazlie, plină de umor. Personajul principal este amuzant şi pus pe şotii mereu. Cât priveşte despre limbaj, este unul simplu şi pe înţelesul micuţilor. Imaginile sunt haioase, clare şi ajută pe copii să-şi dezvolte imaginaţia asupra a ceea ce citeşte. Datorită acestor imagini ei pot să reţină mult mai uşor elementele cum ar fi: şcoala, copiii veseli, casa etc.

DOMNUL GÂDILICI

Era o dimineaţă călduroasă şi însorită.

În căsuţa lui de pe cealaltă parte a pădurii, domnul Gâdilici dormea.

Nu ştiaţi că există ceva numit Gâdilici, nu?

Ei bine, există!

Gâdilicii sunt mici şi rotunzi şi au braţe care se întind şi se întind, şi se întind.

Braţe extraordinar de lungi!

Domnul Gâdilici dormea dus. Visa ceva. Trebuie să fi fost un vis amuzant pentru că l-a făcut  să râdă şi asta l-a trezit.

S-a ridicat în pat, şi-a întins braţele extraordinar de lungi ş ia scos un căscat enorm.

Domnul Gâdilici îi era foame, aşa că ştiţi ce-a făcut?

A întins unul din braţele lui extraordinar de lungi, a deschis uşa la dormitor, a parcurs pe scări în jos, a deschis uşa de la bucătărie, s-a dus la dulapul de bucătărie, a deschis cutia cu biscuiţi, a scos un biscuit, l-a adus înapoi sus pe scări şi prin uşa de la dormitor, până în patul său.

După cum vedeţi, este foarte util să ai braţe aşa de lungi ca domnul Gâdilici.

Domnul Gâdilici şi-a ronţăit biscuitul. Apoi s-a uitat pe fereastră.

"Astăzi pare o zi numai bună pentru gâdilat", s-a gândit el.

Aşa că, mai târziu în dimineaţa aceea, după ce domnul Gâdilici şi-a făcut patul şi a gădit micul dejun, a pornit prin pădure.

În timp ce se plimba, îşi ţinea ochii larg deschişi, căutând pe cineva pe care să îl gâdile.

Căutând pe oricine care putea fi gâdilat!

Într-un târziu, domnul Gâdilici a ajuns la o şcoală.

Nu era nimeni prin preajmă, aşa că domnul Gâdilici şi-a întins braţele extraordinar de lungi până la pervazul înalt al unei ferestre şi s-a tras în sus ca să se uite prin fereastra deschisă.

Înăuntru a văzut o sală de clasă.

Copiii stăteau în bănci, iar învăţătorul scria la tablă.

Domnul Gâdilici a aşteptat un minut, apoi s-a întins prin fereastră.

Braţul extraordinar de lung al domnului Gâdilici s-a dus drept către învăţător, s-a oprit şi apoi... a gâdilat!

Învăţătorul a sărit în sus şi s-a întors foarte repede să vadă cine era acolo.

Dar nu era nimeni acolo!

Pe faţa domnului Gâdilici s-a ivit un rânjet răutăcios.

A mai aşteptat un minut, apoi l-a gâdilat din nou pe profesor.

De data aceasta a continuat să îl gâdile până când învăţătorul râdea în hohote şi striga "Gata! Gata!" iar şi iar.

Toţi copiii râdeau de o privelişte aşa de amuzantă.

S-a creat o hărmălaie nemaipomenită.

Într-un târziu, domnul Gâdilici s-a gândit că s-a distrat suficient, aşa că l-a mai gâdilat o dată pe învăţător ca să îi poarte noroc şi şi-a retras foarte încet braţul prin fereastra deschisă.

Chicotind de unul singur, a sărit jos de la fereastră, lăsându-l pe bietul învăţător să explice ce s-a întâmplat.

Ceea ce nu putea să facă.

Apoi domnul Gâdilici s-a dus în oraş.

Şi ce mai zi a avut acolo.

L-a gâdilat pe poliţistul aflat la datorie în trafic în intersecţia din centrul oraşului.

A provocat un enorm blocaj de circulaţie.

L-a gâdilat pe negustorul de legume şi fructe care tocmai aranja o grămadă de mere în magazinul lui.

Negustorul a căzut pe spate şi toate merele s-au rostogolit prin magazin.

La gară, un angajat tocmai se pregătea să fluture steagul care semnaliza plecarea trenului.

Când şi-a ridicat braţul în aer, domnul Gâdilici l-a gâdilat.

Şi, de fiecare dată când încerca să fluture steagul, domnul Gâdilici îl gâdela şi tot aşa până când trenul a plecat din gară cu o întârziere de zece minute şi toţi călătorii erau furioşi.

În ziua aceea domnul Gâdilici a gâdilat pe toată lumea.

L-a gâdilat pe doctor.

L-a gâdilat pe măcelar.

L-a gâdilat chiar şi pe bătrânul domn Timbru, poştaşul, care a scăpat toate scrisorile într-o baltă.

Apoi domnul Gâdilici s-a dus acasă.

S-a aşezat într-un fotoliu în căsuţa lui aflată de cealaltă parte a pădurii şi a râs, vai ce-a mai râs de fiecare dată când se gândea la toţi oamenii pe care îi gâdilase.

Deci, dacă sunteţi ghidilicioşi, feriţi-vă de domnul Gâdilici şi de braţele lui extraordinar de lungi.

Gândiţi-vă. Poate că e prin preajmă chiar acum când citiţi această carte.

Poate că braţul lui extraordinar de lungi se târăşte deja către voi până la uşa acestei camere.

Poate că deschide uşa şi intră în cameră.

Poate că, înainte să îţi dai seama ce se întâmplă, vei fi adevărat...

... gândit!

O cărţulie care îi ajută pe copii să înţeleagă mult mai bine şi mai uşor comportamentul în societate, respectul unul faţă de altul, despre locul glumelor în discuţii etc.

Eşti mai inteligent decât crezi

Noutăţi editoriale... Avem cu ce...

Centrul Academic Internaţional Eminescu vă propune, dragi cititori, un ghid al inteligenţelor multiple, pentru copii "Eşti mai inteligent decât crezi". O carte care a apărut de sub teascul tiparului la Bucureşti în 2011 la Editura "Curtea Veche Publishing".

Acest volum atrage atenţia chiar începând cu titlul "Eşti mai inteligent decât crezi!", nu-i aşa se cere citită?

Să fii inteligent înseamnă mai mult decât să iei note bune în general, inclusiv la testele de la şcoală. Înseamnă mai mult decât să citeşti bine, să rezolvi rapid probleme de matematică şi să memorezi lucruri. Înseamnă mai mult decât să ai un IQ ridicat.

Psihologul dr. Howard Gardner a studiat modul în care învaţă copiii şi adulţii. A descoperit că există multe moduri în care poţi da dovadă de inteligenţă. De exemplu, poţi avea inteligenţă muzicală. Sau inteligenţă socială. Poţi avea chiar inteligenţa naturii. Teoria intelegenţilor multiple a lui Gardner a schimbat modul în care profesorii din întreaga lume predau în şcoli.

Dar nu trebuie să aşteptaţi ca să-ţi spună cineva despre toate acestea. Le poţi învăţa singur. Le poţi aplica în viaţa ta începând de acum. Această carte îţi va arăta cum să faci acest lucru.

Citeşte această carte pentru:

 - a învăţa despre opt tipuri de inteligenţă şi ce înseamnă ele;

- a afla pe care dintre ele le ai (indiciu: deja le ai pe toate opt, doar că în grade diferite);

- a profita la maximum de cele mai dezvoltate tipuri de inteligenţă ale tale;

- a îmbunătăţi celelalte tipuri de inteligenţă pe care le ai;

- a folosi toate cele opt tipuri de inteligenţă la şcoală, acasă şi oriunde te duci;

- a descoperi mai multe despre cine eşti şi cine poţi deveni;

- a înţelege mai bine oamenii din jurul tău şi a te înţelege mai bine cu ei;

- a privi către viitor şi a te gândi cum îţi vei folosi tipurile de inteligenţă atunci când vei creşte.

Tot în acest volum sunt incluse Teste scurte care ajută să identifici numeroasele moduri în care poţi da dovadă de inteligenţă. Iar casetele "Ştiai că..." te amuză cu lucruri fascinante. De asemenea, modurile amuzante de a-ţi îmbunătăţi diversele tipuri de inteligenţă sunt nişte sugestii uşor de pus în practică. Recomandările de la sfârşitul  fiecărui capitol îţi indică reviste, cărţi, organizaţii şi website-uri de unde poţi învăţa chiar mai multe. Pentru că nu este vorba despre cât de inteligent eşti, ci despre modul în care dai dovadă de inteligenţă.

Diana Țurcanu

LA PREŢ REDUS

E iarnă. Un timp prielnic pentru reduceri. În tot oraşul, prin toate vitrinile de la magazine citim: "Reduri, reduceri totale".
Pentru voi, dragi copii am hotărât să vă propun spre lecturare povestea: "La preţ redus" de Maria Mocanu. Sper să vă placă povestea.

Bunica era cam obosită şi supărată. Rodica, vrând s-o mai veselească, îi spuse:
- Bunicuţo, tata a zis că mata eşti cea mai înţeleaptă femeie din ţara noastră. Văzând că mama stă alături de bunica, mai adăugă:
- Da de mămica a zis că e cea mai frumoasă femeie din lume.
- Ei, iată că tăticul tău ne-a pus etichetă, ne-a pus preţ.
Chiar îi mulţumim, a spus bunica.
- Bunico, zici că tata v-a pus preţ, da ce vei face mata când vei ajunge la preţ redus, redus? întrebă Rodica?
- Frumuseţea se veştejeşte, dar înţelepciunea creşte, i-a lămurit mama surioarei mele. Înţelepciunea mereu creşte cu vârsta şi creşte mereu şi preţul bunicuţei. Frumuseţea, din păcate, scade, descreşte şi ajunge la preţ redus.
Rodica s-a uitat nedumerită la mama, apoi la bunica, apoi la mine. S-a apropiat de mama şi a îmbrăţişat-o zicând:
- Mămica mea întotdeauna va fi frumoasă, cea mai frumoasă.

Lectură plăcută...

Centrul Academic Internaţional Eminescu - inundat, inundat de copii

Astăzi Centrul Eminescu a fost inundat de copii mulţi îndrăgostiţi de poezia lui Mihai Eminescu. Ei au demonstrat că steaua poetului nu se va stinge niciodată...

Doar un zâmbet...

Vă plac glumele? Mie foarte mult, ele îţi ridică dispoziţia, te fac să zâmbeşti şi să simţi viaţa din plin, să-i simţi seva ei cu adevărat.

Şi, iată că m-am gândit nu ar fi rău ca astăzi şi să mai zâmbim, şi cum acest blog este dedicat copiilor, am să vă propun glume spuse de copii.

Copiii spun lucruri trăsnite!!!

De ce circulă sângele în corp?
Sângele umblă prin corp, ca să iî prindă pe microbi şi să îi înece.(6 ani).

De ce ne spălăm cu săpun?
Noi ne spălăm, ca să dăm săpun în ochi la microbi. (5 ani)

Ce este timpul?

Timpul este o vreme care trece tot timpul. (5 ani)

Ce sunt buruienile?
Buruienile sunt nişte plante folositoare doar lor. (12 ani)

Ce este acela un secret?

Secretul este atunci când nu trebuie să ştie miliţia. (6 ani) 

O fetiţă o întreabă pe mama ei:
- Mama, de ce unele fire din părul tău sunt albe?
Mama răspunde:
- Vezi tu, de fiecare dată când faci vreo boacănă sau mă faci să plâng, sau mă superi, unul din firele mele de păr se albeşte.
Fetiţa stă puţin pe gânduri şi spune:
- Mama, atunci cum se face că toate firele de păr ale bunicii sunt albe?

Zâmbiţi....şi savuraţi viaţa din plin...

"Somnoroase păsărele"

 Poezii frumoase, melodioase, pline de melancolie sună în această perioadă la Centrul Academic Eminescu.

Continuă "Săptămâna Uşilor Deschise", astăzi am fost vizitaţi de copiii grădiniţei nr. 40, grupa 6. Au venit să ne recite poezii şi cântece scrise de Mihai Eminescu. Maria Chirilă, colega noastră le-a povestit copiilor despre frumosul prunc Mihai, exact ca-n poveste, al şaptelea din cei unsprezece ai familiei Eminovici. Copilăria poetului fiind plină de farmec, înconjurat de o natură binecuvântată de Dumnezeu Mihăiţă hoinărea prin "natala mea vâlcioară" şi ca toţi copiii se juca în diferite jocuri. Epizodul despre culesul melcilor şi înhămatul lor cu aţişoare la cojile de nuc le-a plăcut foarte mult picilor. Au aflat copiii şi despre distinsul erudit Aron Pumnul, care i-a oferit discipolului de la Ipoteşti, din graiul şi biblioteca sa, cea dintâi hrană spirituală.
De aici a şi venit dragostea de a scrie poezii şi basme. Îndemnul dnei Chirilă a fost să citească cât mai mult, pentru că numai prin lectură devii inteligent şi cine ştie poate printre aceşti copilaşi va creşte un nou poet naţional, cum a fost marele Eminescu.

A fost o întâlnire frumoasă, ne-am delectat cu poezii declamate de pici, cântece pe care le-au interpretat.

Au arătat în mod convingător, că cunosc opera lui Mihai Eminescu şi că le sunt dragi poeziile. Am fost plăcut surprinşi când în semn de mulţumire ne-au făcut cadou un tablou handmade : "Somnoroase păsărele", executat din  plastilină, foarte frumos.
 Dna Maria Chirilă fiind moderatoarea activităţii a mulţumit tuturor pentru participare activă la acest moment poetic.

Diana Vasilos

Basm de Geo Bogza

        Pe vremea când Dumnezeu cu Sfântul Petru pe pământ, sub chipul unor moşnegi gârbovi, sprijiniţi în toiag şi cu sandalele rupte, iar la căderea nopţii băteau pe la uşile oamenilor, şi li se întâmpla de multe ori să fie izgoniţi, într-un rând, i-a prins noaptea în câmp, iar odată cu ea o ploaie care le-a udat veşmintele şi i-a umplut de noroi, şi tot rătăcind ei în întuneric, numai într-un târziu au ajuns la marginea unui sat şi abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă.

       Câinii mari s-au repezit să-i sfâşie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc, întrebând cine bate şi au răspuns: - Oameni buni!

        Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă unde nevasta şi copiii abia se treziseră din somn, şi el a început să dea porunci, dar cu blândeţe: - Mario, ia mai pune câteva vreascuri pe foc. Tudore, dă fuga la fântână după doniţă de apă proaspătă. Ileano, ia vezi tu de o oală cu lapte...

        Şi le-au dat să se spele şi să se şteargă cu ştergare albe, şi i-au ospătat, şi i-au dus să doarmă într-o odaie în care mirosea a gutui şi a busuioc.

        A doua zi dimineaţă iar le-au dat să se spele, i-au ospătat, le-au pus şi în traistă nişte mere cum nu mai văzuseră şi le-a urat drum bun.

       Şi cum au ieşit din sat, Sfântul Petru a început să se roage de Dumnezeu:

- Doamne, fă ceva pentru oamenii aceştia, că tare ne-au primit frumos!

- Ce.ai vrea să fac, Sfinte Petru, c-ai văzut că nu erau nevoiaşi!

- Doamne, fă ceva, fă-i ca să-şi vadă măcar o dată sufletul!

- Să-şi vadă sufletul spui, Sfinte Petre?

- Da, Doamne, să-şi poată vedea sufletul, aşa cum vedem noi plopul acela de acolo...

- Bine, Sfinte Petre, a răspuns Dumnezeu, privind gânditor satul din vale.

         Iar după o vreme, din neamul acela de oameni s-a născut MIHAI EMINESCU.

Mihai Eminescu - cel mai drag poet

Versul eminescian domină în aceste zile la Centrul Academic Eminescu.

Comemorarea poetului a devenit o tradiţie nu numai pentru instituţia noastră, dar şi pentru cititorii noştri fideli, cum ar fi bunăoară copiii de la grădiniţa nr. 40. Legenda copilăriei lui Mihai Emienscu povestită de dna Maria Chirilă i-a fascinat pe ascultători. A fost o oră feerică, plină de magie, picii au recitat poezii şi au interpretat cântece pe versurile lui Mihai Eminescu : Somnoroase păsărele; Codrule, codruţule; Revedere, Ce te legeni etc.

Pot să spun un singur lucru, noi, colaboratorii Centrului Eminescu am savurat momente fermecătoare, fascinante ascultâd poezia nemuritoare a marelui poet Eminescu. Prin chipul lor frumos, inteligenţă şi talent ne-au cucerit aceşti micuţi talentaţi.

Afirmaţia Mihai Eminescu - cel mai drag poet a fost dovedită încă o dată şi de cei mai mici cititori ai noştri...

Diana Ţurcanu

Respectul în stradă

Frunzărind astăzi o cărţulie mi s-au aruncat ochii la un proverb "Nivelul de educaţie a unui popor se judecă după ţinuta lui în stradă" E. de Amicis. Acest proverb a început să crească în minte şi să se ramifice, am început să o compar cu oamenii de azi, cu oamenii din stradă de la noi. Şi tot aşa gândindu-mă am hotărât să vă invit la lectură, ca să mă înţelegeţi mai bine.

Discuţie despre respect

După masă, a pornit între noi o discuţie despre respect.

- Iată, de exemplu, dacă eu stau pe scaun în autobuz, strigă nerăbdătoarea Liza, şi intră o bătrânică, eu imediat îi cedez locul!

- Asta orice prost o ştie! rosti răspicat Oganes. - Ar mai trebui să spui: "Luaţi loc, vă rog!" Ai înţeles, coţofano?

- Parcă nu-ţi ajunge o doagă! - se răsti la rândul său Dumitru. Ar trebui să-i spui acestei bătrâne: "Nu vă supăraţi, luaţi loc, vă rog!" E clar? Altfel poate să nici nu se aşeze.

- Bă, viţel ce eşti, până vei pronunţa tu lungul tău discurs, bătrâna poate să şi coboare din autobuz!

- Nu te agita, ca un căţel! Băbuţa nu-i atât de săltăreaţă.

... Discuţia despre respect a durat mult. Iar printre vorbe "apăreau" ba un măgar, ba un ţap, ba o cioară, ba un berbec.

Dupa S. Ivanov

Nu-mi rămâne decât să vă doresc o zi frumoasă şi să nu procedaţi aşa cum au făcut aceste două personaje. Dar ce părere aveţi despre respectul de la noi din stradă?

Diana Vasilos

Basmul "Bunicul şi nepotul"

A fost odată un bătrân împovărat de ani. Şi de bătrân ce era, privirea i se tulburase, auzul îi slăbise şi-i tremurau genunchii la orice mişcare. Când şedea la masă să mănânce, abia mai putea să ţină lingura în mână: vărsa ciorba pe masă, iar uneori îi scăpau chiar bucăturile din gură.

Şi văzând până unde ajunsese bătrânul cu nevolnicia, fiul şi noră-sa se umplură de scârbă. Nu-i mai aşezară să mănânce cu ei la masă, ci-l puseră într-un colţ, lângă vatră.

Şi din ziua aceea îi dădeau mâncarea într-o strachină de lut, şi nici măcar atât cât să se sature. Bătrânul căta cu jind la masa încărcată cu bucate, şi ochii lui lăcrimau de amărăciune.

Într-o zi, strachina de lut îi scăpă din mâinile cuprinse de tremur; căzu pe jos şi se făcu cioburi. Când văzu asta, nora apucă să-l certe de zor, dar bătrânul se închisese în amărăciunea lui şi nu scotea o vorbă. Din când în când, numai, scăpa câte-un oftat adânc.

“Asta e prea de tot!” îşi spuseră în sinea lor bărbatul şi nevasta. Şi-i cumpărară din târg o strachină de lemn, pe câteva părăluţe. Bietul bătrân trebui să mănânce de aici înainte doar din strachina de lemn.

Şi iată că odată, înspre seară, cum şedeau cu toţii în odaie, nepoţelul, să tot fi avut gâgâlicea de copil vreo patru anişori, începu a-şi face de joacă cu nişte scândurele.

- Ce faci tu acolo? îl întrebă taică-său.

- Fac şi eu o covăţică, îi răspunse copilaşul, din care să mănânce tata şi mama, când n-or mai fi în putere, ca bunicul!

Amândoi cătară mult timp unul la altul şi de amar şi de rusine îi podidi plânsul. Îl poftiră de îndată pe bătrân să se aşeze la masa lor şi, din ziua aceea, mâncară iarăşi cu toţii împreună. Şi din când în când se mai întâmpla ca bătrânul să verse din mancare, acum însă nu-l mai lua nimeni la rost…

Anul Nou - a Sfântului Vasile

De la Crăciun nu-i departe pân' la Anul Nou — vreo câteva zile. Toate zilele acestea satul vuiește de veselia oamenilor, de jocuri, de cântece. Și copiii, și flăcăii, și bărbații, și femeile — toți se veselesc, căci pentru veselie îs lăsate de la Dumnezeu aceste sărbători, pentru ca să mai uiți acele amare griji ale vieții, care te cuprind iarăși îndată ce-i păși din sărbători în zilele de lucru.

Dar iată că s-a apropiat și Sfântul Vasile — Anul Nou — altă sărbătoare tot așa de mare ca și Crăciunul. Și iarăși se încep acele rânduieli, fără care nu se petrece nici o sărbătoare dintre cele mai mari la moldovenii noștri. Rânduielile Anului Nou arată cum înțelege moldoveanul însemnătatea zilei aceste și ce a pus el în temelia acestei sărbători.

Anul Nou, mai înainte de toate, este sărbătoarea plugarului moldovean. Înțelegerea asta se vede în toate obiceiurile care se petrec acuma. Fiindcă plugăritul a fost întotdeauna și este și astăzi cea mai de căpetenie și chiar singura îndeletnicire a românului nostru, negreșit că moldoveanul îi dă o însemnătate foarte mare.

Încă de cu seară înaintea Sfântului Vasile se pornesc cu plugul hăitorii sau plugarii, care vestesc sosirea Anului Nou — a Sfântului Vasile.

Trebuie de însemnat că Anul Nou și Sfântul Vasile în „hăituri" se înfățișează în chipul unui plugar român puternic, voinic și tânăr, care face minuni cu vredniciile sale plugărești.

În „hăituri" se povestesc toate isprăvile lui „badea Vasile", se zugrăvește toată vitejia și năzdrăvănia lui la lucrul plugului în așa chipuri, care a putut să le zidească numai mintea moldoveanului. Rânduiala hăitului se face în așa fel. Dintâi, ca și de Crăciun, se pornește băiețăraia cu clopoței, cu prăjini lungi, crăcănate la vârf, ca să samene cu plugul. De prăjini se leagă, de obicei, stible de busuioc, în semn că „hăitorii" doresc ca anul viitor să fie bogat și în pâini, și în flori, și în ierburi.

În amurgul serii se aud glasuri, care zic repede hăitul și, după vreo câteva cuvinte, rostesc:

— „Și mai mânați, băieței!" Ori:

— „Și mai ridicați glas, feciorași!" Și își răspund la îndemnarea asta, strigând: „Hăi, hăi" — toți într-un glas. Când sfârșesc hăitul, apoi zic ceva, ca de pildă:

— „Dați colacul și pitacul, că vă fărâmă boii pragul". Și primesc de la gospodarii casei bani mărunței, covrigi și colăcei, făcuți anume pentru asta. Covrigii și colăceii băieții îi înșiră pe prăjină și se duc la alte case.

Mai târziu, când amurgește bine, pornesc „de-a hăitul" flăcăii. Venind la o casă, ei dintâi se-ntreabă de fată (dacă casa-i cu fată) se poate să hăiască sau ba. Și dacă le dă voie fata, ei încep hăitul, împletind într-însul și cuvinte în care se laudă vredniciile (frumusețea ori hărnicia) fetei.

Hăitul flăcăilor întotdeauna este mai frumos decât al băieților, care mai adeseori strică cuvintele, nepricepând bine înțelesul lor sau chiar le uită și nu le spun toate.

Iată un „hăit flăcăiesc" care pare a fi unul din cele mai frumoase:

„Am venit la domnul
Și la împăratul
La fața Măriei sale.
Se va putea să urăm
Sub curțile dumitale?
Și mai îndemnați, feciorași,

— Hăi, hăi!
Se va putea să arăm sub curțile dumitale,
Alămâie și tămâie,
Că așa unul domn scrie.
Unul domn, de când s-a ridicat,
Mult bine de la părinți a apucat,
El n-a fost îndestulat,
Cât bine de la părinți a apucat,
Iară și iară, ridicați glas, băieți.
S-au pornit să prăde boierii
De turme de oi, de pluguri de boi,
De herghelii de cai,
De hăzneli de bani.
Boierii, că i-au prădat,
Nouă plugușor ne-au dat
Cu coarne de floricele,
Că avem să arăm pământ cu ele,
Pământ negru nisipos,
Unde se face grâu mândru și frumos.
A alergat badea acasă
Ș-a luat un chiticel,
Mititel ca porcul,
Iute ca focul;
Ș-a alergat la Ștefan Țiganu,
În fundul pământului,
Și i-a dat să facă nouă secerele,
Cu zimții de viorele,
Cu mănunchi cu floricele;
Ca să taie grâu cu ele.
S-a sculat badea Vasile într-o sfântă joi,
S-a dus să are dealurile Gorarimului,
Văile Rusalimului.
Badea ara,
Brăzdiță neagră răsturna,
Grâu roșu revărsa,
Lelea (numele fetei) din urmă boronea,
Badei și mai bine îi părea.
S-a dus badea la lună,
La săptămână,
Să vadă grâul de copt,
Grâu copt, răscopt,
În spic ca vrabia,
În grăunțe ca mazărea.
A alergat badea Vasile acasă
Ș-a luat un chiticel
Mititel ca porcul,
Iute ca focul,
Și s-a dus pe un deal de zâmbre,
De unde toată lumea se vede,
Ș-a scris în cărți,
Ș-a trimis în părți,
Ca să-i vie secerători
Anume de pe lume.
Când s-a uitat pe o vale mare,
Veneau, ca o ploaie mare,
Șuvuiau.
A alergat badea Vasile acasă
Și s-a dus la Ștefan Țiganul
În fundul pământului,
Ș-a scos nouă secerele,
Cu zimți de viorele.
Ș-apoi a luat badea
Și i-a pus din capătul pământului,
Din velița vântului.
Când vântul aburea,
Clăcanii badei se sileau;
Când vântul sta,
Clăcanii badei asuda.
Ș-au strâns din claie-n claie,
Din odobaie-n odobaie,
Ș-a făcut o fățărușă de alamă --
Numai unul domnul
S-o știe de seamă.
Ș-a adus nouă iepe
Cu copitele crăpate,
Cu tei legate;
Cu coada felezuiau,
Cu urechile vânt trăgeau,
Cu botul în sac puneau,
Badei bine îi părea.
Scoală, doamnă, nu dormi,
Că noi de-aseară nu dormim,
Că gerul ne geruiește,
Viscolul ne viscolește,
Limba-n gura ni se-mpletește.
Doamna (numele fetei) din pat s-a sculat,
Cu capul de sobă a dat,
Ș-a pășit un pas pân-în casa cea mare,
Ș-a luat o sită deasă,
De mătasă,
Ș-a cernut un sac,
Ș-a făcut un colac,
Cu miere îndulcit,
Cu zahar zăhăruit,
Ca pentru noi, plugărașii, gătit.
V-am ura, v-am mai ura,
Dar ne temem că vom însera,
C-avem să trecem
Trei dealuri îngemănate,
Șed balaurii cu gurile căscate,
Ca să ne-apuce pe noi de spate,
Anul Nou cu sănătate!"

Vedem că în hăitul adus aici se povestește toata istoria muncii

plugarului și a facerii pâinii chiar pân' la coacerea colacului „zăhăruit" și „îndulcit" pentru „plugărași". Țăranul nostru basarabean, întâlnind Anul Nou, se gândește mai înainte de toate la roada acestui an și la munca câmpului; în mintea lui toată fericirea ce-o poate aduce anul viitor stă numai în pâine, cum și este în adevăr.

De aceea, și sărbătoarea Sfântului Vasile, stăpânului plugarilor, este cu totul plugărească, țărănească, iar nu bisericească. Adăuza după hăit, chiar de Anul Nou, toți oamenii din sat, hiritisându-se unul pe altul, se samână cu grâu, cu orz, cu păpușoi, ca să arate că doresc să vie în anul viitor pâine multă și frumoasă, să trăiască toți cu sănătate pân-în anul viitor:

Sănătatea noului,

Și la anul cu sănătate,

Să crească grâiele,

Și malaiele,

Și păpușoaiele.

Și cu aceste cuvinte țăranul nostru cu nădejde se uită în viitor, așteptând pâine multă și frumoasă de la Sfântul Vasile, stăpânul plugarilor.

sursa: http://ro.wikisource.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Vasile_-_Anul_Nou_%C3%AEn_obiceiurile_moldovenilor_basarabeni

Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos este evenimentul ce a creat o sărbătoare plină de bucurie, chiar de crăciun, o sărbăoare încărcată cu tradiţii, obiceiuri, cântece şi colinde de crăciun. Oare cum ar arăta sărbatorile de iarnă şi crăciunul fără să ascultăm cântece şi colinde de crăciun, fără să împodobim frumos bradul de crăciun, fără să oferim şi fără să primim cadouri de crăciun? Există colinde ce îţi  aduc  mai aproape atmosfera de crăciun, există colinde care aduc bucurie şi buna dispoziţie. 

     Cântă alături de cei ce  îi iubeşti un colind de crăciun. Sursa: http://www.mamicamea.ro/colinde-de-craciun/#ixzz2GpTm3UB4

Să colindăm:

Trei păstori se întâlniră,

Trei păstori se întâlniră,

Raza soarelui, floarea soarelui!

Şi aşa se sfătuiră:

Haideţi, fraţilor, să mergem

Haideţi, fraţilor să mergem

Raza soarelui, floarea soarelui!

Floricele să culegem!

Raza soarelui, floarea soarelui!

Să le culegem cu viţă,

Să-mpletim o cununiţă!

Să-mpletim o cununiţă!

Raza soarelui, floarea soarelui!

Şi să facem o cunună!

Şi să facem o cunună!

S-o-mpletim cu voie bună!

Raza soarelui, floarea soarelui!

Să o ducem lai Hristos

Să o ducem lui Hristos

Să o ducem lui Hristos

Să ne fie de folos.

Raza soarelui, floarea soarelui!

De naşterea lui Hristos!