Prezentarea colecţiei "Priveşte cum-e"

Copii de la vîrste mici – sunt cei mai aprigi exploratori a lumii înconjurătoare.pun o mulţime de întrebări la care aşteaptă răspunsuri pe măsură. La o mulţime de astfel de îmtrebări, veţi descoperi răspunsul în colecţia Priveşte cum-e, o adevărată jucărie editorială, cu ilustraţii excepţionale, structurate după un cuprins ingenios şi conţinut accesibil.

Invităm la Centrul Academic Internaţional, toţi copii interesaţi de a cunoaşte noi orizonturi ale lumii.

Priveşte cum e: Planeta noastră / trad. Rodica Chiriacescu– Bucureşti: Prut, 2005 – 14p.

Dragi copii, în această carte ve-ţi descoperi cum este organizat Pămîntul : structura, forţa de gravitaţie care permite ca lucrurile să nu se îndepărteze de suprafaţa planetei, cum are loc alternanţa anotimpurilor şi succesiunea zonelor naturale. Tot aici o să aflaţi cu ce probleme se confruntă planeta noastra : poluarea cu gaze de eşapament, deşeuri etc.

Planeta Pămînt este marea noastră casă, care găzduieşte cele mai diverse fiinţe, ea ne oferă adăpost şi hrană, deaceia şi noi la rîndul nostrum trebuie să avem grijă de ea… O lume curată e mai frumoasă şi mai sănătoasă!!!

Priveşte cum e: Marea / trad. Rodica Chiriacescu– Bucureşti: Prut, 2005 – 14p.

Din această mică enciclopedie ve-ţi descoperi toate misterele lumii acvatice de la ţărmuri până în adâncuri. O să descoperiţi o mulţime de animale care îşi au adăpostul în lumea marină : de la impunătoarea balenă,  enigmaticul calmar la micele meduze. Ve-ţi mai afla că viaţa s-a născut în apă, şi că marea dintotdeauna a fost o sursă de hrană pentru om şi animale, resurse petroliere, minerale şi sare.

Marea reprezintă o imensă bogăţie pentru toţi !!!

Priveşte cum e: Casa / trad. Rodica Chiriacescu– Bucureşti: Prut, 2005 – 14p.

Toate fiinţele au nevoie de o casă în care să se refugieze : unele animale aleg drept casă o grotă, o vizuină, un adăpost unde se pot simţi comod şi în siguranţă, altele preferă sa-şi construiască singure casele, altele îşi poartă casa cu ele.

Oamenii construiesc case mari şi solide, cu ziduri de piatră sau cărămidă. Însă în diferite ţări casele au şi ele aspect diferit : în ţările nordice , eschimoşii construesc iglu-ri, în cele calde colibe, iar în ţările dezvoltate se construiesc palate minunate şi zgîrîe-nori.
Marcela Fărîmă, bibliotecar

Concurs "Suntem copii pentru Pace pe Terra"

Centrul Academic a anunţat un concurs de esee şi desene cu tema: "Suntem copii pentru Pace pe Terra" consacrat Zilei Internaţionale a Păcii, care s-a sărbătorit pe 21 septembrie.
Elevii de la LT "Liviu Rebreanu", clasele VI-VII, ghidaţi de profesoara Eugenia Todiraşcu au scris ce gîndesc ei despre Pace. Vă propunem unele fragmente din eseurile scrise de copii despre  starea lor de spirit numită pace pe plan individual, dar şi pe plan colectiv. Meditînd pe această temă copii au descoperit că noi toţi trebuie să fim mai buni la suflet, mai blînzi, mai toleranţi, mai sensibili, mai creativi într-un univers al păcii şi iubirii văzut de dînşii...
 Ce este Pacea?.. Un cuvânt mic, dar cu un sens adînc de bunătate, lumină. Pacea o asociez cu duioşia, cu dragostea, cu ciripitul păsărilor la răsărit de soare, cu cerul senin de asupra capului. În imaginaţia mea pacea apare ca zînă bună ce aduce numai bucurii, zîmbete pe feţele oamenilor. Aş dori ca această zînă să domnească pe întreaga planetă. Să se bucure de ea copiii din întreaga lume.

Simbolul păcii este considerat porumbelul – o pasăre gingaşă şi prieten al omului. El a fost de totdeauna aducătorul veştilor bune, dătătoare de speranţă. O pasăre atît de mică, după cum spune o legendă veche, a oprit un război, făcîndu-şi cuib în coiful împăratului.

Filozoful chinez Lao Tse spunea: „Ca să fie pace în lume, trebuie ca popoarele să trăiască în pace. Pentru ca popoarele să trăiască în pace, oaraşele nu trebuie să se ridice unele împotriva altora. Pentru a fi pace în oraşe, vecinii trebuie să se înţeleagă. Ca să fie pace între vecini, trebuie ca armonia să domnească în familie. Ca să fie pace în casă, trebuie s-o găseşti în propria inimă”

Andreea Catana , cl. VI, LT „Liviu Rebreanu”

Simbolul Păcii e un porumbel purtînd o ramură de măslin în cioc. Acest simbol a fost descris şi desenat încă acum 2000 de ani în povestea biblică „potopul lui Noe”. Porumbelul se întoarce la acesta cu o frunză de măslin, acest semn vestindu-i lui Noe că apele se retrag, iar viaţa îşi reia cursul. De asemenea porumbelul este imaginea Duhului Sfînt, coborînd asupra fiului Său şi primele reprezentări a acestui simbol au fost realizate de primii creştini.

În această zi toţi oamenii trebuie să fie cu sufletul paşnic. Ziua Păcii se sărbătoreşte pe tot globul pămîntesc doar odată pe an şi anume în această zi e pace pe întregul Pămînt.

Sanda Cocîrlă, cl. VI, LT „liviu Rebreanu”

     

În orice limbă cuvîntul Pace sună frumos. Pacea e atunci cînd jur împrejur e linişte şi nu ne paşte nici un pericol. Pace pe Pămînt există, dar nu peste tot. Orice fiinţă trebuie să se bucure de pacea şi liniştea care o are, fiindcă nu se ştie ce va fi peste o bucată de timp.

Ilina Motelică, cl. VII, LT „Liviu Rebreanu”

Cînd vorbim despre Pace în lume ne referim la lipsa războiului, a problemelor materiale, financiare sau a foamei. Din zi în zi ne doare tot mai mult nepăsarea oamenilor faţă de tot ce se petrece în jurul nostru şi de fapt, oamenii care vor să schimbe lucrurile spre bine sunt din ce în ce mai puţini şi mai greu de găsit. Acum e timpul ca fiecare din noi să nu mai aştepte pe cel de lîngă el să acţioneze, dar să facem tot ce ne stă în putiţă.

Să nu uităm niciodată, că Pacea este o comoară pe care nu o putem plăti îndeajuns. Nu există pace în lume dacă nu este pace în inima noastră.

Ana-Maria, Maxian, cl. VII, LT „Liviu Rebreanu”  
Publicat de V. Sîrbu. 

Călătorii în istorie

Marcela Fărîmă, bibliotecar

Ne-a sosit o carte nouă...

                                        

       Astăzi vă invit să lecturaţi o carte bună, plină de isprăvi pronunţate epice: “Ştrengaria”, scrisă de Spiridon Vangheli, cel mai fidel prieten al copiilor.

Spiridon Vangheli a creat o nouă lume total opusă celei reale, unde problemele insolubile nu-şi au locul, unde găsim acea libertate de acţiune la care visează şi cei mici, şi cei mari.

       Eroii acestui miraculos sătuc “Ştrengaria”, sunt: Titirică, Singurel şi Nani, nişte băieţaşi năstruşnici ale căror isprăvi nu sunt mai prejoase decât a renumitului Guguţă.

      Cartea este editată la Chişinău în anul 2012, de către Editura pentru copii Guguţă. Ea conţine şi un şir de ilustraţii frumoase, realizate de către Alexei Cobâlneac, Igor Vieru şi Aurel Guţu.

       Volumul cuprinde 16 istoriore hazlii: Comoara din Ştrengaria, Cum a fost Titirică cuierul capitalei, Visul lui Singurel, Buzunarul lui Nani, Cireşele etc.

 Vă propun un mic fragment din povestioara  „Cum s-a desucit capul lui Titirică” :

-         Atunci, m-a deocheat o cioară, zicea Titirică.

    Tocmai cînd a dat de ouă în cuib,tro-o-sc! s-a rupt creanga de sub picioare şi băiatul buf! cu capul în jos.

    „Ia să mă odihnesc olecuţă, îi trăsni prin cap, s-apoi dacă mă văd sculat, eşti viu, măi Titirică... ”

     Cînd se ridică pe şezute, toate bune, dar capul – vă-hă-hă! – capul era sucit. Titirică îşi vedea acum spatele. Mergea înainte dar se uita înapoi, ca nelumea.

Mama lui Titirică alerga, sărmana, în sat, însă de unde să iei tu maşină tocmai cînd îţi trebuie?

      Le-a sărit în ajutor Singurel.

     Înhămă băiatul un cal şchiop, mama lui Titirică se înghesuie în teleguşă, iar vizitiul -  sus, călare – şi hai la spital la Bălţi! că nu e de şuguit. Iată Titirică geme cu gura la spate şi grăieşte franţuzeşte.....

    Istorioară propusă şi cartea în întregime, vă invităm să le savuraţi la Centrul Academic Internaţional Eminescu.

Marcela Fărîmă, bibliotecar                                                                                                 

Curiozităţi...

Marcela Fărîmă, bibliotecar

Marcela Fărîmă, bibliotecar